Boala Alzheimer este un tip de demență care afectează memoria, gândirea și comportamentul. Boala este progresivă, iar simptomele devin, în cele din urmă, suficient de severe cât să interfereze cu sarcinile zilnice.
Ca un scurt istoric al bolii, medicul german Alois Alzheimer a descoperit pentru prima dată acest tip de demență în 1906. Pacientul său, Auguste D., a fost descris ca având pierderi de memorie și probleme cu funcțiile cognitive. După autopsia pacientului decedat, doctorul Alzheimer a ajuns la concluzia că o parte din creierul pacientului era micșorată. În 1910, un psihiatru care lucra cu doctorul a denumit afecțiunea boala Alzheimer.
Alzheimer este cea mai frecventă formă a demenței, un termen general care desemnează pierderea memoriei și a altor abilități cognitive. Boala Alzheimer reprezintă 60-70% din cazurile de demență, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății.
Boala Alzheimer determină o serie de modificări complexe la nivelul creierului, care încep chiar și cu un deceniu înainte de apariția simptomelor. Alzheimer-ul are efecte profunde asupra creierului. Pe măsură ce neuronii sunt lezați și mor, conexiunile dintre rețelele de neuroni se pot rupe, iar multe regiuni ale creierului încep să se micșoreze. În stadiile finale ale bolii Alzheimer, proces numit atrofie cerebrală, se produce pierdere semnificativă a volumului creierului.
Factori de risc
Boala Alzheimer apare ca urmare a mai multor factori genetici, de mediu și comportamentali, care afectează neuronii.
Cel mai adesea, vârsta peste 65 de ani este un factor de risc important în demența Alzheimer, deși există și cazul de boală cu debut precoce, apărut la persoanele sub 65 de ani. Cercetările arată că femeile au un risc mai mare de a face Alzheimer, comparativ cu bărbații.
Stilul de viață sedentar și lipsa de mișcare, obezitatea, fumatul, HTA, sunt printre factorii principali de risc în Alzheimer. Așadar, riscul de declin cognitiv și de demență poate fi redus considerabil dacă încercaţii să vă mențineţi activ din punct de vedere fizic, renunţați la fumat și la consumul de alcool. Totodată este important să vă mențineţi greutatea sub control și să aveţi o dietă sănătoasă și niveluri sănătoase ale tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei.
Alți factori de risc includ depresia, izolarea socială, nivelul scăzut de educație, inactivitatea cognitivă și poluarea aerului.
Semnele și simptomele bolii Alzheimer
Boala Alzheimer evoluează în mai multe stadii: preclinic, ușor (incipient), moderat și sever (tardiv).
În stadiul incipient, o persoană poate să pară sănătoasă, dar îi este din ce în ce mai greu să înțeleagă lumea din jurul său. Conștientizarea că ceva se întâmplă, că starea de sănătate a persoanei respective se deteriorează, poate să vină treptat pentru familie.
Simptomele unui Alzheimer incipient
- pierderi de memorie care interferează cu viața de zi cu zi;
- judecata slabă și decizii greșite;
- pierderea spontaneității și a inițiativei;
- timp prelungit în exercitarea sarcinilor zilnice;
- repetarea întrebărilor sau uitarea informațiilor învățate recent;
- pierderea de obiecte sau rătăcirea lor în locuri ciudate;
- schimbări de dispoziție și de personalitate.
Simptomele bolii Alzheimer moderate
În acest stadiu, deja este necesară intensificarea eforturilor de supraveghere și o îngrijire pentru persoana cu Alzheimer.
- confuzie crescută și pierderi de memorie;
- uitarea evenimentelor sau a istoriei personale;
- retragerea din activitățile sociale;
- dificultăți de limbaj, probleme cu cititul, scrisul și lucrul cu numere;
- dificultate în organizarea gândurilor și probleme de logică;
- modificări ale tiparelor de somn;
- probleme ocazionale de recunoaștere a familiei și a prietenilor;
- halucinații, iluzii și paranoia.
Simptomele bolii Alzheimer în fază tardivă
Persoanele cu Alzheimer sever sunt complet dependente de alții pentru îngrijirea lor. Aproape de sfârșitul vieții, persoana poate sta la pat în cea mai mare parte sau tot timpul. Simptomele includ:
- incapacitatea de a comunica;
- lipsa conștientizării experiențelor recente sau a împrejurimilor;
- pierdere în greutate și lipsa apetitului;
- crize convulsive;
- declin fizic general;
- dificultăți la înghițire;
- somnolență crescută;
- pierderea controlului intestinelor și al vezicii urinare.
Cum se pune diagnosticul
Dacă aţi identificat semnele sau bănuiţi că cineva apropiat suferă de Alzheimer, este indicat să discutați cu un specialist. Medicii folosesc mai multe metode și instrumente pentru a determina dacă o persoană are Alzheimer.
- Se efectuează teste de memorie, de rezolvare a problemelor, de atenție, de numărare și de limbaj.
- Se pot face teste medicale standard, cum ar fi teste de sânge și de urină, pentru a identifica alte cauze posibile ale problemei.
- Se recomandă scanări ale creierului, precum tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografia cu emisie de pozitroni (PET), pentru a susține un diagnostic de Alzheimer sau pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor.
- Pentru diagnosticarea personelor sub 65 ani, frecvent se impune puncție lombară cu dozarea de markeri specifici și/sau testare genetică.
Investigațiile menționate ar putea să fie repetate, ca să le ofere specialiștilor informații despre modul în care memoria și alte funcții cognitive, ale persoanei afectate de Alzheimer se modifică în timp.
