O afecțiune des întâlnită în întreaga lume, boala hemoroidală, după cum sunt numiți hemoroizii în termeni medicali, poate afecta considerabil, chiar dramatic, calitatea vieții tuturor pacienților care se confruntă cu ea.
Hemoroizii sunt dilatații venoase anormale la nivelul canalului anal, care pot provoca durere, mâncărimi, inflamații și chiar sângerare rectală în timpul defecației. În funcție de zona în care se dezvoltă, hemoroizii sunt clasificați în hemoroizi interni și externi. Hemoroizii interni sunt localizați în interiorul rectului, superior de limita dintre anus și rect, iar cei externi apar în jurul anusului, sub tegument.
Hemoroizii interni afectează un număr mai mare de pacienți decât cei externi. În general, nu provoacă disconfort, nu pot fi palpați și nu se pot vedea, dar au ca simptom principal sângerarea nedureroasă în timpul procesului de defecație. În funcție de cât de avansată este, medicii clasifică boala în patru stadii, ultimul nivel de gravitate necesitând chiar intervenție chirurgicală pentru a putea fi vindecat.
Este foarte important ca persoanele care se confruntă cu hemoroizi să ceară ajutorul specialistului încă de la primele simptome. În felul acesta, nu permit ca afecțiunea să se agraveze și pot evita să ajungă pe masa de operație pentru a-și trata problema.
Hemoroizi interni – informații generale
Cu siguranță că apariția hemoroizilor nu reprezintă un motiv de bucurie pentru nimeni! Pe cât de comună este această boală în întreaga lume, pe atât de neplăcute sunt simptomele sale. Cei care se confruntă, în general, cu această problemă medicală sunt adulții, iar incidența crește odată cu înaintarea în vârstă. Persoanele cu vârsta de peste 50 de ani sunt mai predispuse la a dezvolta hemoroizi și, conform studiilor, bărbații sunt mult mai des afectați decât femeile.
Boala hemoroidală nu reprezintă o afecțiune gravă, iar dacă este tratată încă din stadiu incipient nu va prezenta complicații.
Spre deosebire de hemoroizii externi, hemoroizii interni sunt mai puțin dureroși și pot fi vindecați mult mai ușor, chiar prin tratament medicamentos.
De ce apar hemoroizii interni?
Hemoroizii interni reprezintă dilatații anormale, de tip varicos ale venelor hemoroidale din interiorul rectului. Pot apărea atunci când țesutul de susținere vasculară, care este unul de tipul musculo-fibro-elastic, începe să se subțieze sau când presiunea exercitată asupra venelor hemoroidale interne crește din diverse motive.
Înaintarea în vârstă este, bineînțeles, un principal motiv al apariției de hemoroizi interni, însă există mulți alți factori, printre care unele boli și stilul de viață, care pot provoca boala. Aceștia sunt:
- sarcina (În general, hemoroizii apar în cel de-al treilea trimestru de sarcină în cazul femeilor gravide, deoarece uterul mărit începe să apese pe venele hemoroidale și astfel crește presiunea exercitată asupra acestora.);
- obezitatea;
- petrecerea unui timp îndelungat pe vasul de toaletă și forțarea defecației;
- ciroza;
- consumul excesiv de alcool;
- fumatul;
- dieta săracă în fibre, dar bogată în grăsimi;
- diaree cronică;
- constipația;
- sedentarismul asociat, în general, cu meseriile care presupun statul îndelungat pe scaun sau cu un stil de viață nesănătos, fără activitate fizică.
Semne că suferiți de hemoroizi interni
Hemoroizii interni sunt mai puțin dureroși decât cei externi. Uneori, nu aduc niciun disconfort pacientului, iar singura dovadă că suferiți de această boală este sângele care poate apărea pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă după defecație. De asemenea, pete de sânge pot apărea și pe suprafața scaunului.
Alte simptome cu care vă puteți confrunta în cazul în care aveți hemoroizi interni, în funcție de gravitatea bolii, sunt:
- senzația de arsură și mâncărimi în zona anusului;
- dureri în zona anusului;
- edem;
- prolaps hemoroidal;
- secreții seroase;
- senzația de greutate în tranzitul intestinal.
Cum se pune diagnosticul de hemoroizi interni
Dacă vă confruntați cu unul sau mai multe dintre simptomele menționate anterior, este recomandat să vă prezentați în cabinetul medicului pentru a primi un diagnostic și, ulterior, tratamentul necesar.
Pentru a diagnostica hemoroizii interni, doctorul face o anamneză pacientului, adică îi adresează câteva întrebări, iar apoi începe consultul medical propriu-zis. Mai mult de atât, în cazul sângerării rectale, dacă hemoroizii nu sunt vizibili sau palpabili, pacientul va face și teste suplimentare. Scopul lor este de a demonstra că persoana în cauză nu suferă de alte boli de natură digestivă, care ar putea provoca prezența sângelui în scaun, precum cancerul rectal sau cel de colon și polipii colorectali. Printre aceste analize se numără și rectosigmoidoscopia (pentru examinarea părții inferioare a colonului) și colonoscopia (pentru examinarea întregului colon).
Hemoroizii interni pot fi depistați prin examinarea de către medic cu un anuscop sau un rectoscop, cel din urmă fiind folosit pentru o analiză mai amănunțită a întregii zone rectale.
Clasificarea în funcție de gravitate
În timpul consultului de specialitate, medicul va stabili și cât de gravă este boala. Hemoroizii interni sunt clasificați în patru stadii, în funcție de mărimea lor, gradul de prolaps și localizare. Acestea sunt:
- Stadiul I: Hemoroizii interni sângerează în timpul procesului de defecație, însă rămân în interiorul rectului și nu sunt vizibili sau palpabili.
- Stadiul II: Unul sau mai mulți hemoroizi interni prolabează în timpul procesului de defecație, adică ies în afara anusului, însă se reduc spontan.
- Stadiul III: În acest caz, hemoroizii interni care prolabează nu se mai retractează de la sine și este necesar să fie împinși manual înapoi, în rect.
- Stadiul IV: Acesta este cel mai avansat stadiu de hemoroizi interni, pentru că prolapsul este permanent și nu se mai poate realiza manevra manuală pentru a fi reduși. Asta înseamnă că sunt ireductibili și rămân definitiv în afara anusului.
Cum pot fi tratați hemoroizii interni?
Atât timp cât nu se află într-un stadiu avansat, hemoroizii interni se pot vindeca de la sine, însă este nevoie ca pacientul diagnosticat să adopte câteva practici pentru a ameliora simptomele. Pentru calmarea rapidă a durerilor, de exemplu, sunt recomandate băile de șezut. Tot ce trebuie să faceți este să stați într-o cadă plină cu apă caldă timp de 15 minute. Nu se pune nimic altceva în apă, iar procesul se repetă de mai multe ori pe zi, la nevoie.
De asemenea, pentru ca procesul de defecație să devină mai ușor și mai puțin dureros, pacientul trebuie să crească consumul de fibre și lichide. Semințele de psyllium reprezintă o foarte bună sursă de fibre și, integrate în dieta de zi cu zi, vor ajuta la obținerea unui scaun mai moale. Medicul specialist este cel care decide ce cantitate de semințe de psyllium va consuma persoana diagnosticată cu hemoroizi interni și, de asemenea, îi va recomanda acesteia să bea mai mult de 2 litri de apă pe zi.
Durerile și mâncărimile pot fi ținute sub control și cu diverse medicamente și unguente care se aplică local, procurate din farmacie. Flebotonicele, antiinflamatoarele nesteroidiene și analgezicele sunt folosite ca tratament cu administrare orală.
Metode minim invazive de tratare a hemoroizilor interni
Dacă metodele menționate anterior nu dau rezultate, iar simptomele nu dispar sau nu se diminuează treptat, pacientul va fi supus unor proceduri minim invazive, în funcție de decizia medicului specialist. În acest caz, hemoroizii interni pot fi tratați prin:
- scleroterapie (în cazul hemoroizilor interni de grad I și II);
- ligaturarea cu inele elastice;
- coagulare cu laser, lumină infraroșie sau căldură;
- electrocoagulare.
Când este necesar tratamentul chirurgical?
În cazul unui stadiu avansat de hemoroizi interni, pacientul diagnosticat va fi supus unei intervenții chirurgicale. Procedura poartă numele de hemoroidectomie și se realizează sub anestezie locală sau generală. Pe parcursul operației, chirurgul face mai multe incizii la nivelul anusului pentru a elimina în totalitate hemoroizii și, în funcție de caz, ar putea fi necesare și cusături în zona afectată.
După această procedură ambulatorie, pacientul poate pleca acasă, însă până la vindecarea totală s-ar mai putea confrunta cu dureri locale și apariția unor umflături în locurile în care s-au realizat inciziile.
