Fasciita plantară este o afecțiune frecvent întâlnită în practica reumatologică, ortopedică și cea a medicinei sportive, caracterizată prin durere plantar-calcaneană localizată la nivelul inserției fasciei plantare mediale. Aceasta reprezintă una dintre principalele cauze de durere susținută la nivelul tălpii în rândul populației adulte active din punct de vedere fizic. Termenul de „fasciită” implică un proces inflamator, dar investigațiile recente susțin faptul că fasciita plantară include mai mult o degenerare mucoidă a fasciei – de unde propunerea unor autori de a folosi termenul de „fasciopatie plantară” sau „fasciopatie inserțională”, care descriu mai specific afecțiunea.
Ce este fasciita plantară și cum apare?
Fascia plantară se prezintă sub forma unei benzi fibro-conjunctive care se întinde de la nivelul tuberozității mediale a calcaneului până la nivelul capetelor metatarsiene (degetele piciorului). Funcția sa este de a menține arcul longitudinal al piciorului și de a facilita biomecanica normală a mersului, în special în timpul fazei de propulsie. În condiții de solicitare excesivă, fascia poate suferi microtraume repetitive, în special la nivelul inserției proximale (tuberozitatea călcâiului). Aceste microtraume, în lipsa recuperării adecvate, determină răspunsul tisular degenerativ, care duce la modificări patologice cu tendința de cronicizare și durere persistentă la nivelul tălpii.
Fasciita plantară – cauze și factori de risc
Există mai multe cauze care duc la fasciită plantară, însă, de cele mai multe ori, este vorba despre suprasolicitarea mecanică a piciorului și factorii predispozanți individuali.
Factori biomecanici și structurali
- piciorul plat (pes planus) sau piciorul cu arc crescut (pes cavus), ambele condiții implicând o alterare a modului în care tensiunea este distribuită la nivelul fasciei plantare;
- inegalitatea membrelor inferioare sau alte disimetrii funcționale;
- contractura tendonului ahilean sau a mușchiului gastrocnemian, care generează o tracțiune excesivă a fasciei plantare.
Factori sistemici și ocupaționali
- supraponderabilitatea și obezitatea;
- menținerea poziției verticale timp îndelungat;
- practicarea anumitor sporturi (alergători de performanță, dansatori, jucători de tenis);
- purtarea încălțămintei inadecvate, constrictive, cu susținere insuficientă a bolții plantare.
Fasciita plantară, de asemenea, apare mai frecvent la persoanele cu vârstă între 40-60 de ani pe fondul reducerii elasticității acesteia odată cu înaintarea în vârstă. Aproximativ 50% dintre cei cu fasciită plantară prezintă și osteofite calcaneene („pinteni calcaneeni”), dar prezența acestora nu este neapărat o cauză a fasciopatiei.
Fasciita plantară – simptome și manifestări
Semnul cardinal al fasciitei plantare este durerea la nivelul călcâiului, uneori localizată în arcada piciorului, dar de cele mai multe ori la polul medial al calcaneului, în zona de inserției a fasciei plantare. Caracteristicile specifice ale durerii resimțite în fasciita plantară sunt:
- brusc, matinal, cu intensitate maximă la primii pași după repaus (primii pași după trezire);
- durerea se ameliorează odată cu mobilizarea piciorului și se accentuează la finalul zilei, în special după un efort susținut (statul în picioare);
- durerea poate iradia spre bolta plantară sau spre partea posterioară a călcâiului;
- durerea se accentuează la dorsiflexia degetelor (mișcarea presupune întinderea fasciei);
- în cazuri severe poate deveni continuă și influența mersul, inducând claudicația funcțională;
La examenul clinic, pacientul poate acuza durere la palparea tuberozității mediale a calcaneului și la extensia pasivă a degetelor. În formele cronice de fasciită plantară, este posibil să apară și calcificări sau hipertrofie locală.
Tratament fasciită plantară
În aproximativ 75% din cazuri, fasciita plantară se rezolvă spontan în decurs de un an. 5% din cazuri vor necesita intervenție chirurgicală, dar rezultatele sunt variabile. În 90% din cazuri, în principal managementul este conservator, iar obiectivele includ ameliorarea durerii, restaurarea funcționalității fasciei plantare, prevenirea recurențelor și reechilibrarea biomecanicii mersului.
Măsuri conservatoare
- repaus relativ și limitarea activităților ce implică încărcarea excesivă a fasciei plantare;
- aplicarea de gheață (15-20 minute, de 2-3 ori/zi) în faza acută;
- utilizarea talonetelor ortopedice personalizate cu suport plantar;
- încălțăminte cu amortizare adecvată și sprijin plantar ferm.
Tratament medicamentos
- antiinflamatoare nesteroidiene (comprimate, unguente) pe termen scurt;
- analgezice simple (paracetamol) în caz de contraindicație la antiinflamatoare nesteroidiene.
Kinetoterapie
- stretching-ul fasciei plantare și al complexului mușchilor gastrocnemian-solear;
- masaj profund al fasciei plantare;
- terapia cu unde de șoc extracorporeale.
Alte alternative de tratament pentru fasciita plantară
- injecții cu corticosteroizi (în formele rezistente, severe, dar trebuie avut în vedere că există și risc de atrofie tegumentară, ruptură a fasciei plantare);
- injecții cu PRP (plasmă bogată în trombocite);
- terapie laser de joasă frecvență;
- proloterapie.
Tratament chirurgical pentru fasciita plantară
Este recomandat doar în cazurile de fasciită plantară refractară la tratament conservator, atunci când nu apar rezultate după >6 luni:
- fasciectomie parțială sau eliberarea fasciei mediale;
- rezecția osteofitelor calcaneene (dacă sunt simptomatice).
Remedii la domiciliu pentru fasciita plantară
În faza incipientă sau ca adjuvant al terapiei recomandate de medicul specialist, pacientul poate implementa o serie de măsuri simple, cu eficiență demonstrată în ameliorarea durerii și, în egală măsură, în accelerarea vindecării:
- aplicarea regulată de gheață, de 2-3 ori/zi, timp de 15-20 minute (gheața nu se aplică direct pe piele, ci este recomandat ca pachetul de gheață să fie învelit într-un prosop);
- masaj cu o minge de tenis sau o sticlă rece, prin rularea acestora pe suprafața tălpii timp de 5-10 minute (cu mișcări ferme, nu puternice);
- utilizarea de talonete din silicon sau orteze în timpul nopții pentru menținerea fasciei întinse în timpul somnului;
- evitarea mersului desculț, mai ales pe suprafețe dure;
- purtarea încălțămintei de casă care susține piciorul;
- administrarea de suplimente cu omega-3 și turmeric, cu potențial antiinflamator sistemic.
Durerea asociată cu fasciita plantară tinde să se amelioreze odată cu activitatea. Totuși, nu este recomandat să se exagereze, ci regulat să fie luate pauze, iar activitățile întreprinse să presupună cât mai puțin timp petrecut în picioare și limitarea încărcăturii la nivelul fasciei plantare.
Exerciții pentru fasciita plantară
Programul de tratament și recuperare pentru fasciita plantară ar trebui să includă exerciții care sunt recomandate de către kinetoterapeut, adaptate fiecărei etape evolutive. În esență exercițiile includ stretching și tonifiere, după cum urmează:
Stretching-ul fasciei plantare
- poziția șezând, se prinde degetul mare și se trage spre tibie menținând 15-30 secunde;
- repetări: 3-5 ori/zi.
Întinderea mușchilor gastrocnemian și solear
- în fața unui perete, cu talpa piciorului afectat sprijinită de perete astfel încât să se resimtă o oarecare tensiune, și cu celălalt picior întins;
- se menține poziția timp de 30 de secunde, cu aplecare progresivă spre înainte pentru a putea întinde și mai eficient mușchii.
Ridicări pe vârfuri
- ajută la întinderea fasciei plantare și la întărirea musculaturii intrinseci a piciorului.
Ridicarea prosopului cu degetele de la picioare
- se recomandă ca persoanele cu fasciită plantară să încerce să ridice diferite obiecte, cum ar fi un prosop, folosind degetele de la picioare;
- astfel de exerciții antrenează întreaga musculatură plantară și îmbunătățesc propriocepția.
Astfel de remedii ar trebui să însoțească, nu să înlocuiască, tratamentul recomandat de medicul specialist pentru fasciita plantară.
Fasciita plantară – sfaturi pentru prevenție
Pentru a reduce riscul de fasciită plantară, dar și durerea asociată, se recomandă următoarele:
- limitarea purtării pantofilor cu toc excesiv și evitarea purtării încălțămintei cu talpă rigidă, care nu oferă susținere adecvată a arcului plantar;
- evitarea purtării încălțămintei constrictive, care strânge piciorul;
- menținerea unei greutăți corporale optime;
- utilizarea ortezelor plantare de către persoanele cu picior plat/cavus diagnosticat;
- evitarea alergării pe terenuri dure, accidentate;
- înlocuirea periodică a încălțămintei;
- încălzire și stretching înainte de antrenamente;
- evaluarea periodică a lanțului cinematic al membrului inferior (în caz de recurență, se ridică necesitatea reeducării posturale).
Prevenția recidivelor este foarte importantă în caz de fasciită plantară, deoarece reintegrarea în activitățile sportive, fără reechilibrare biomecanică anterioară, poate duce la cronicizarea bolii.
Foto: shutterstock.com
