Lipsa unei educaţii sanitare adecvate şi insuficienţa programelor de screening fac ca momentul de prezentare la medic să fie, de obicei, întârziat. Consecinţa, descoperirea cancerului mamar în stadii avansate, când posibilităţile de tratament cu viză curativă (de vindecare) sunt limitate. Despre toate acestea, şi nu numai, discutăm cu dr. Adrian Hanna, medic primar chirurgie generală/senologie, colaborator al Fundaţiei pentru sănătatea femeii, Renaşterea.
Conform datelor Sistemului european de informaţii cu privire la cancer (ECIS) al Centrului Comun de Cercetare în România, cancerul mamar are cea mai ridicată pondere, similar modelului european. Dar rata mortalităţii în România prin cancer de sân este mai mare decât media europeană şi are un trend uşor ascendant. Şi deşi rata supravieţuirii în ţările UE a crescut, la noi s-au înregistrat cele mai mici procente privind supravieţuirea, cu mult sub media UE (75% comparativ cu 82% în UE), din cauza procentului redus al screeningului mamar efectuat la noi.
Ce credeţi că ar mai trebui făcut pentru a creşte numărul persoanelor care ajung la medic preventiv?
Cred că ar fi oportună o mai bună informare şi o mai bună constientizarea asupra riscului de apariţie a accestei boli, prin toate canalele de comunicare, cunoscându-se că principalul factor de risc este sexul feminin şi ştiind că 1 din 11 femei au risc de a dezvolta în timp cancer de sân.
Când începem screeningul şi în ce constă?
În cazul femeilor cu vârsta 25-40 ani, care nu prezintă simptome şi nu au risc crescut, se recomandă efectuarea unui consult clinic la un interval de 1-3 ani, combinat cu auto-observarea şi autopalparea sânilor, lunar. Începând cu vârsta de 40 ani se recomandă efectuarea consultului clinic anual la medicul senolog şi screening-ul mamografic anual (mamografie cu tomosinteză) şi bineînţeles auto-observarea şi autopalparea periodică.
Femeilor asimptomatice, dar care prezintă un risc crescut pentru cancerul de sân: autoevaluare mamară lunară, evaluare clinică senologică la 6-12 luni, mamografie cu tomosinteză anuală, RMN mamar cu/fară substanţă de contrast, anual; la pacientele la care nu se poate efectua RMN mamar se recomandă mamografie cu substanţă de contrast (CEM) sau BMI (Molecular Breast Imaging); în cazul pacientelor care prezintă sâni heterogeni cu densitate crescută şi la care nu se poate efectua CME sau BMI se practică screening-ul ecografic mamar.
Durerea de sân este, de obicei, un semn al schimbărilor hormonale legate de menstruaţie. Când este un simptom pentru altceva?
Dacă durerea are un caracter focal, limitată doar la o porţiune de sân, se recomandă completarea consultului clinic cu examinări imagistice: mamografie cu tomosinteză şi ecografie mamară de completare sau doar ecografie (la persoanele cu vârsta sub 30 ani). Se poate ca durerea să se asociaze cu alte manifestări care sunt simptom pentru afecţiuni mai grave, uneori chiar leziuni maligne, necesitând biopsierea acestor leziuni. Vorbim de durere însoţită de descoperirea la palpare a unor modificări, de secreţii mamelonare, de modificari ale pielii (edem, eritem, ulceraţii, aspect de coajă de portocală).
Cat de importantă este autoexaminarea sânilor?
Autoexaminarea sânilor este foarte importantă în arsenalul de manevre care completează screening-ul mamar. Simpla observaţie şi autoexaminarea pot descoperi anumite modificări survenite, asimetrii mamare, neregularităţi la nevelul mamelonului (retracţii, eroziuni, ulceraţii, secretii mamelonare), modificări cutanate (edeme, denivelări la nivelul tegumentului mamar, tumefacţii, roşeaţă). Autoplaparea sânilor este bine să fie realizată lunar, după o instruire făcută în prealabil de către medicul senolog.
Multa vreme a circulat, între femei, atenţionarea „mamografia doare”. Mai este de actualitate?
Mamografele actuale digitale, mult mai performante decât cele analoage, pe lângă faptul că furnizează imagini de o claritate deosebită, iradiază mult mai puţin, iar durerea sau discomfortul produs de presarea sânilor în cursul examinării este mult redusă, încadrându-se mai degrabă intr-o zonă neplăcută, dar nu dureroasă.
Ai facut o ecografie si/sau mamografie si ai primit un diagnostic nefericit. Ce urmeaza?
Rezultatele examinărilor se traduc într-un scor numit BIRADS mamografic şi BIRADS ecografic. Scorurile BIRADS 1 şi 2 descriu modificuri imagistice sugerând benignitatea, BIRADS 3 – probabilitatea ca modificările descrise să fie de benignitate. Iar orice scor BIRADS începand cu 4 sau 5 indică probabilitatea înaltă pentru o problemă malignă, necesitând verificare histopatologică prin puncţie. Această puncţie biopsie în scop diagnostic se efectuează, de preferinţă, ecoghidat. Dacă se confirmă diagnosticul de malignitate, pasul următor este luarea pacientei în evidenţă de către medicul oncolog. După stabilirea profilului tumoral este necesară efectuarea bilanţului imagistic care presupune efectuarea unei tomografii computerizate cu substanţă de contrast cranio-cerebral, torace, abdomen şi pelvis, eventual şi alte investigaţii imagistice pentru stabilirea extensiei tumorale sau a prezenţei/ absenţei metastazelor, de exemplu scintigrafie osoasă, CT-PET. Tratamentul cancerului de sân este multimodal, adică presupune mai multe metode de tratament combinate, în diverse secvenţe şi anume: chirurgia, chimoterapia, radioterapia, imunoterapia, hormonoterapia. După stabilirea stadiului de boală, în urma evaluării în comisia oncologică (tumor board), se stabileşte cea mai bună indicaţie de tratament şi schema terapeutică.
Cât de vindecabil este în zilele noastre cancerul de sân?
În zilele noastre, cancerul de sân este o afecţiune vindecabilă, cu atât mai curabil, cu cât este depistat mai precoce.
