Diabetul zaharat(DZ) este o boala metabolica ce rezulta din incapacitatea organismului de a produce (DZ tip 1) sau utiliza (DZ tip 2) insulina (hormon secretat de pancreas) indispensabila proceselor anabolice si echilibrului energetic al organismului. Fara insulina, glucoza nu poate fi folosita ca substanta nutritiva de catre organism, ramane in sange in concentratie crescuta (hiperglicemie) si se elimina prin urina (glicozurie), antrenand o serie de dezechilibre metabolice si hidroelectrpolitice.

Privat de sursa principala de energie (glucoza), organismul utilizeaza proteinele si lipidele ca sursa energetica rezultand, intre altele, cetone – care se elimina prin urina sau se acumuleaza determinand o stare toxica denumita cetoacidoza care, nerecunoscuta sau netratata la timp, creeaza complicatii serioase ce pot duce in unele cazuri pana la deces.

Care sunt consecintele diabetului?

Diabetul grabeste uzarea si degradarea unor organe si a unor functii vitale ale organismului:

sistemul circulator – determinand de 2-4 ori mai frecvent la diabetici boli coronariene (angina, infarct miocardic), accidente vasculare cerebrale, probleme circulatorii la nivelul extremitatiilor (ateriopatii); rinichii: nefropatia diabetica care poate evolua pana la insuficienta renala cronica; ochii: retinopatie diabetica cu afectarea vederii; sistem nervos: neuropatie cu dureri sau pierderea sensibilitatii extremitatilor.

Este foarte important sa depistam cat mai repede diabetul zaharat si sa instituim masuri terapeutice adecvate. Diabetul nu se vindeca, dar poate fi tinut sub control cu un regim de viata ordonat, echilibrat, cu o dieta adecvata si cu un tratament corespunzator.

Grupele de risc pentru aparitia diabetului zaharat

rudele de gradul I ale pacientilor diabetici; gemenii monozigoti ai unor pacienti diabetici; obezi cu istoric familial de diabet zaharat; femeile ce au nascut copii cu greutatea mai mare de 4 kg.

Caracteristici clinice

Diabetul zaharat de tip 1 duce lascaderea pana la disparitie a secretiei de insulina si are tendinta la acidoza. Necesita tratament cu insulina. Debutul este in copilarie sau la adultul tanar.

Diabetul zaharat de tip 2 nu are tendinta la acidoza, nu necesita tratament insulinic si de regula are insulinemie crescuta. Apare mai ales dupa 40 de ani, iar 60-90% dintre pacienti sunt obezi.

Simptomatologia revelatoare pentru diagnosticul diabetului zaharat poate fi: urinare frecventa (poliurie) – eliminare peste 2-3 litri/24 ore, sete excesiva (polidipsie), ingestie crescuta de alimente (polifagie), scadere in greutate – semnul cel mai bine obiectivat (adultii obezi vor fi satisfacuti de acest eveniment si vor amana prezentarea la medic), astenia fizica si intelectuala (lipsa de putere, scaderea capacitatii de concentrare, tulburari de memorie, somnolenta), crampe musculare (carcei) – mai ales la gambe si mai ales noaptea (se datoresc pierderilor simultane de electroliti urinari); prurit genital, infectii genitale si urinare suparatoare.

Nediagnosticat pana in acest moment, tabloul clinic va fi completat de cetoacidoza diabetica: respiratie cu miros de acetona, senzatie de arsura esofagiana, greturi, varsaturi, dureri abdominale, meteorism abdominal.

Evolutia clinica zgomotoasa se intalneste la tineri cu DZ tip 1, iar nediagnosticarea sa (simptomele pot fi atribuite unor viroze, enurezis nocturn, infectii urinare) poate duce la aparitia cetoacidozei diabetice.

Simptomatologia diabetului zaharat de tip 2 poate fi stearsa, incompleta, ignorata si cu evolutie indelungata de luni sau ani. Uneori primul consult este facut pentru furunculoza trenanta, balanita, prurit vulvar, pareze sau paralizii de nervi cranieni, scaderea acuitatii vizuale, claudicatie intermitenta, parodontopatie, impotenta.

Diagnosticul de laborator: dozarea glicemiei a jeun (pe nemancate): valori normale: 60-115 mg/dl (din sangele venos); toleranta anormala la glucoza: 115-140 mg/dl; diabet zaharat valori mai mari de 140 mg/dl; testul de toleranta orala la glucoza (TTGO) – dozarea glicemiei la 2 ore de la administrarea a 75 g glucoza pe gura: toleranta normala la glucoza: 140-200 mg/dl; diabet zaharat: mai mare de 200 mg/dl. glicozuria – aparitia de glucoza in urina prin depasirea pragului renal (glicemie mai mare 180 mg/dl), utila mai ales pentru aprecierea eficientei tratamentului. cetonuria – prezenta corpilor cetonici in urina semnifica, cel mai adesea, iminenta complicatiilor acute de tip cetoacidotic.

Dr. Angelica Nour
Medic specialist Medicina interna
Centrul de Diagnostic si .Tratament „Dr. Victor Babes”