Siliciul (Si), deși nu este clasificat oficial drept un element esențial în nutriția umană, în același mod în care sunt calciul, fierul sau zincul, joacă un rol critic în menținerea sănătății mai ales a țesuturilor conjunctive, integrității scheletului și structurii pielii, părului și unghiilor. În special în ultimele decenii, cercetările științifice au adus tot mai multe dovezi privitoare la importanța asigurării unui aport zilnic adecvat de siliciu în menținerea mai multor funcții fiziologice foarte importante – de la sinteza colagenului și formarea matricei extracelulare, până la reglarea unor procese precum mineralizarea osoasă și accelerarea componentei regenerative a tegumentului.
În natură, găsim siliciu în abundență, dar biodisponibilitatea sa pentru organismul uman este în strânsă dependență de forma chimică sub care este consumat. De asemenea, studiile recente au evidențiat că atomul de siliciu are interacțiune sinergică cu alte minerale importante, cum ar fi calciul și magneziul, în metabolismul osos. Suplimentarea cu siliciu devine relevantă mai ales în contextul unei diete procesate, sărace în compuși vegetali integrali sau în cazul unor stări fie fiziologice, fie patologice, asociate cu o pierdere accelerată a colagenului și cu o compromitere a structurii osoase. Importanța acestui mineral, prin urmare, nu ar trebui deloc subestimată.
Ce este siliciul?
Siliciul este un oligoelement prezent în organism sub formă ionică sau coloidală, fiind distribuit în special în piele, unghii, păr, vase de sânge, cartilaje și oase. În ceea ce privește forma biologic activă, acidul ortosilicic (OSA) este considerat cea mai biodisponibilă formă de siliciu, pentru absorbția intestinală și utilizarea metabolică. De asemenea, siliciul este întâlnit în alimente sau în suplimente sub formă de silice hidratată sau compuși organici de siliciu, de exemplu în forma monometilsilanotriolului.
Absorbția siliciului are loc predominant la nivelul intestinului subțire, deși eficiența procesului de absorbție depinde de forma chimică a siliciului și de prezența altor nutrienți – mai ales fibre alimentare și polifenoli. Se estimează că între 40-70% din siliciul ingerat este absorbit, iar după absorbție acesta circulă în plasmă și se concentrează în țesuturile bogate în colagen, de exemplu în piele. Excreția sa se realizează pe cale renală. Rezervele de siliciu din organism sunt limitate, pentru că acesta nu este stocat într-un organ anume, ceea ce impune un aport dietetic constant.
Siliciu – roluri și funcții în organism
Siliciul este implicat în multe funcții biologice, multe dintre ele abia recent elucidate. Principala sa acțiune constă în susținerea structurii, arhitecturii și funcției țesuturilor conjunctive. Siliciul acționează drept cofactor esențial în sinteza colagenului de tip I, III și IV, asigurând stabilitatea moleculelor de colagen și contribuind la organizarea rețelei specifice de glicozaminoglicani și proteoglicani în matricea extracelulară. La nivel osos, siliciul contribuie la procesul important de mineralizare osoasă și la diferențierea osteoblastelor, stimulând formarea matricei organice, premergătoare procesului de calcificare, care conferă rezistență și duritate oaselor.
De asemenea, siliciul joacă un rol foarte important și în reglarea activității enzimelor de origine lizozomală (care neutralizează agenții patogeni), în proliferarea celulelor fibroblastice și, pe de altă parte, în menținerea elasticității și integrității vaselor de sânge. Atomul de siliciu contribuie la neutralizarea radicalilor liberi de oxigen și azot, rezultați în urma proceselor metabolice, care au potențial citotoxic (potențialul antioxidant este unul indirect). Modulează procese specifice de semnalizare celulară în contextul regenerării pielii. Prin acțiunea sa sinergică cu zincul și cu acidul hialuronic, siliciul este indispensabil pentru menținerea troficității epiteliale.
Deficit de siliciu – simptome și manifestări
Deși deficitul sever de siliciu este rar întâlnit, formele subclinice sau moderate pot produce mai multe simptome care, deși sunt nespecifice, au impact asupra calității vieții pacientului. Câteva dintre cele mai frecvente simptome ale pacientului cu deficit de siliciu sunt:
- fragilizarea unghiilor;
- subțierea firului de păr;
- creșterea lentă a părului și unghiilor;
- apariția ridurilor premature;
- pielea uscată.
Totodată, un aport insuficient de siliciu se corelează cu o scădere a densității minerale osoase, cu dureri articulare, rigiditate la mișcare și cicatrizarea și vindecarea deficitară a rănilor. La un pacient vârstnic, deficitul cronic contribuie la agravarea proceselor degenerative osoase precum osteoporoza și la o scădere semnificativă a elasticității pielii. La copii, în cazuri extreme, lipsa de siliciu poate influența dezvoltarea normală a țesutului conjunctiv.
Siliciu – beneficii pentru organism
Deși este un mineral subestimat, studiile de specialitate au reușit să identifice o serie de corelări pozitive între asigurarea unui aport adecvat de siliciu și sănătatea generală a organismului. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai importante.
Susține sănătatea osoasă
Siliciul este un oligoelement esențial în procesul de mineralizare osoasă. Studiile au demonstrat că acest mineral stimulează activitatea osteoblastelor și susține depunerea de colagen la nivelul matricei osoase, facilitând astfel depunerile ulterioare de calciu și fosfor. Astfel, suplimentarea cu siliciu s-a dovedit benefică în prevenirea și ameliorarea pierderii osoase postmenopauză, dar și în recuperarea densității osoase în cazuri de osteoporoză. Interacțiunea siliciului cu hormonii estrogenici explică parțial eficiența sa în contextul osteopeniei la femeile la menopauză. Pe de altă parte, siliciul inhibă și activitatea osteoclastelor, prevenind resorbția osoasă excesivă.
Susține sănătatea pielii
Pielea umană conține o concentrație ridicată de siliciu, în special la nivelul dermului, un acesta contribuie la organizarea și stabilizarea fibrelor de colagen și elastină. Prin menținerea nu doar a structurii, ci și a elasticității pielii, siliciul reduce apariția ridurilor, susține un nivel optim de hidratare cutanată și contribuie la vindecarea rapidă a leziunilor. Spre exemplu, suplimentarea cu acid ortosilicic s-a dovedit eficientă în îmbunătățirea fermității și texturii pielii – mai ales la subiecții de vârstă medie –, inclusiv în cadrul studiilor randomizate controlate (care au un grad foarte ridicat de viabilitate clinică).
Susține sănătatea părului
Siliciul este prezent și în structura firului de păr, unde conferă rezistență și elasticitate keratinei. Un aport optim de siliciu contribuie la creșterea sănătoasă a părului (rezistent și strălucitor), la reducerea căderii acestuia și la îmbunătățirea aspectului general prin sporirea volumului. Drept urmare, pacienții cu alopecie difuză sau cu fragilitate capilară pot beneficia de suplimentare cu siliciu organic în special în formele disponibile, pentru a gestiona mai eficient astfel de situații neplăcute. De asemenea, multe produse cosmetice pot fi îmbogățite cu diferite forme de siliciu, conferind părului o strălucire și o rezistență aparte.
Susține sănătatea unghiilor
Unghiile fragile, exfoliate sau care se rup ușor pot indica un eventual deficit de siliciu. Acest mineral intervine în sinteza keratinei și ajută la menținerea consistenței și rezistenței unghiilor, reducând despicarea acestora și accelerând nu doar regenerarea, ci și creșterea lor. De exemplu, s-a observat că suplimentarea cu siliciu, în combinație cu suplimentarea cu biotină și zinc, este eficientă în îmbunătățirea grosimii, durității și rezistenței unghiilor.
Susține sănătatea vaselor de sânge
Siliciul, de asemenea, contribuie la asigurarea integrității pereților vasculari prin menținerea unui grad adecvat de elasticitate și prin prevenirea calcificării premature a arterelor. O gamă variată de studii au reușit să evidențieze o corelație inversă între nivelurile de siliciu plasmatic și gradul de rigiditate arterială, sugerând un rol protector în contextul bolilor cardiovasculare, în special hipertensiunea arterială și ateroscleroza precoce. Cu alte cuvinte, cu cât era mai crescut nivelul de siliciu plasmatic, cu atât rigiditatea arterială era mai redusă.
Susține funcția imunitară
Participând indirect în menținerea integrității tegumentului și mucoaselor, atomul de siliciu are implicații și în promovarea funcției de barieră imunitară. De asemenea, acesta poate modula și activitatea celulelor imunitare participând la răspunsul inflamator imun și la procesele specifice de regenerare tisulară (în urma infecțiilor sau traumatismelor). După cum s-a menționat, atomul de siliciu modulează și activitatea enzimelor lizozomale, care neutralizează agenții patogeni.
Surse naturale și doza zilnică recomandată de siliciu
Există mai multe surse alimentare de siliciu, în special cerealele integrale (orz, ovăz, grâu) sau legumele (fasole verde, spanac, ceapă). De asemenea, se găsește în fructe (banane, mango), dar și în apele minerale naturale bogate în silice. Coaja cerealelor integrale este una dintre cele mai concentrate surse naturale de siliciu, de unde importanța consumului alimentelor cât mai puțin procesate. De asemenea, extractul de coada-calului (Equisetum arvense) este recunoscut pentru conținutul său ridicat în siliciu organic. Doza zilnică recomandată este de 20-30 miligrame pe zi, maximum 50 de miligrame pe zi, la modul ideal din surse de origine alimentară.
Foto: shutterstock.com
