Revista care te menține sănătos

Medicină generală

Afecţiuni care se manifestă prin pierderea mirosului

Mădălina Cristea; sursă: verywellhealth.com
15 aprilie 2021
Share
Afecţiuni care se manifestă prin pierderea mirosului

Anosmia, adică diminuarea sau pierderea simţului mirosului, nu este cauzată întotdeauna de contractarea virusului SARS-CoV-2. Chiar dacă aveţi un rezultat negativ în urma testării COVID-19, asta nu înseamnă că ar trebui să ignoraţi adevărata cauză a problemei.

În general, capacitatea omului de a mirosi poate crește și scădea de-a lungul vieţii. Majoritatea indivizilor începe să-şi piardă simțul mirosului după vârsta de 60 de ani. Totodată, există multe afecţiuni care pot cauza un astfel de simptom. Spre exemplu, un simț al mirosului scăzut poate semnala o banală sinuzită sau începerea unei afecțiuni grave, cum ar fi Alzheimer sau Parkinson. În acelaşi timp, să nu uităm că oamenii se nasc cu abilităţi de miros diferite.

Cele mai întâlnite afecţiuni asociate cu pierderea mirosului

Persoanele care se confruntă cu anosmie mai pot prezenta şi alte simptome, în funcţie de natura afecţiunii care a provocat-o. Iată câteva situaţii care pot provoca o pierdere temporară a mirosului:

  • alergii
  • congestii nazale pe fondul răcelilor sau infecţiilor de la nivelul căilor respiratorii
  • probleme dentare
  • deviaţie de sept
  • polipi nazali
  • sinuzită
  • fluctuaţii ale nivelului hormonal
  • avitaminoză (deficienţă de vitamine)
  • malnutriţie

Pierderea mirosului din pricina unor factori de risc poate fi reversibilă, parțial reversibilă sau permanentă. Spre exemplu, odată ce o persoană va renunța la fumat, simțul mirosului ar trebui să se îmbunătăţească gradual. De asemenea, există antibiotice, antidepresive, medicamente pentru tensiunea arterială și medicamente pentru inimă care pot cauza temporar sau permanent anosmie.

Recuperare post-COVID-19: pierderea mirosului poate persista mai mult de 5 luni

anosmie, pierderea mirosului,

Cazuri rare de afecţiuni care se pot manifesta prin anosmie

Este firesc ca unei persoane să i se diminueze simțul mirosului odată ce îmbătrâneşte. Totodată, să nu pierdem din vedere că traumatismele craniene pot provoca anosmie, la fel şi tulburările care afectează sistemul nervos, precum boala Parkinson, scleroza multiplă sau boala Alzheimer. Deşi sunt rare aceste cazuri, pierderea mirosului mai poate fi cauzată de afecţiuni grave precum:

  • insuficiența corticosuprarenală primară, cunoscută şi sub numele de boala Addison (tulburare în care glandele suprarenale nu produc o cantitate suficientă de cortizol şi aldosteron).
  • accident vascular cerebral
  • sindromul Cushing (tulburare manifestată prin secreţia excesivă de cortizol)
  • diabet
  • epilepsie
  • sindromul Kallmann (tulburare care împiedică o persoană să înceapă sau să completeze complet pubertatea)
  • hipotiroidism
  • tulburări de sănătate mintală
  • sindromul Sjögren (afecţiune autoimună care afectează glandele lacrimale şi salivare)
  • boala Lupus
  • tumuri ale creierului, sinusurilor sau nasului
  • sindromul Turner (boalăcromozomială cauzată de absenţa completă sau parţială în toate celulele a cromozomului X).

Orice pierdere inexplicabilă a mirosului care depăşeşte durata unei răceli banale reprezintă un semnal de alarmă şi ar trebui să consultaţi un medic specialist. Acesta vă va analiza istoricul medical şi simptomele pe care le-aţi putea avea. De asemenea, ar putea efectua o examinare fizică, solicita analize de sânge sau o scanare computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanţă magnetică pentru a diagnostica polipii nazali sau eventualele tumori. Totodată, s-ar putea să fiţi supus la un test de miros şi gust.

Nu ezitaţi să vă prezentaţi la camera de gardă dacă aveți simptome neurologice precum amețeli, vorbire neclară sau slăbiciune musculară.

Tratament

Există multe afecţiuni care pot diminua simţul mirosului. Cele mai multe sunt reversibile şi pot fi soluţionate în funcţie de natura problemei care stă la baza lor. Spre exemplu, polipii nazali sau deviaţia de sept se tratează prin intervenţie chirurgicală, sinuzita poate fi tratată, uneori, cu antibiotice, iar alergiile pot fi tratate cu medicamente.

Dacă anosmia este un efect secundar al unui medicament pe care îl luați, administrarea acestuia trebuie oprită imediat. Nu există niciun medicament sau tratament special conceput pentru a vă îmbunătăți sau a vă readuce simțul mirosului. Găsirea cauzei anosmiei și rezolvarea problemei care stă la baza pierderii mirosului reprezintă singura soluţie în astfel de cazuri.

#tags   \   ,
Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.