Hipoglicemia inseamna scaderea glicemiei sub valoarea de 70 mg/dl, insotita de semne si simptome specifice, care se remit dupa administrarea de glucide. Datorita urmarilor pe care le poate avea (coma hipoglicemica imediata, precipitarea unui infarct sau accident vascular cerebral la varstnici), este foarte important ca atat pacientul, cat si anturajul sa cunoasca manifestarile hipoglicemiei si sa aplice tratamentul corect.

Care sunt manifestarile clinice?

Manifestarile clinice se instaleaza brusc, deoarece organismul, mai ales creierul, care se hraneste aproape exclusiv cu glucoza, nu tolereaza bine glicemiile mici. Unele manifestari sunt de tip adrenergic, de avertizare: transpiratie abundenta, tremuraturi, senzatie de foame, nervozitate, iritabilitate, palpitatii, anxietate, amorteli, piele rece si umeda. Altele sunt de tip neuroglicopenic, de suferinta a sistemului nervos in lipsa glucozei: somnolenta, oboseala, cefalee, tulburari de comportament, ameteala, astenie, slabiciune musculara, contracturi musculare, tulburari de vedere, deficite motorii.

Pacientii prezinta aceeasi secventa de manifestari

Hipoglicemiile nocturne pot fi suspectate in caz de somn agitat, respiratie zgomotoasa, cosmaruri, transpiratie abundenta si, indirect, dimineata, in caz de cefalee matinala, valori glicemice ridicate reactiv, astenie cronica. Fiecare pacient prezinta doar cateva dintre manifestarile hipoglicemiei enumerate, dar, de obicei, este prezenta aceeasi secventa de manifestari. Varstnicii recunosc mai greu starile de hipoglicemie, iar simptomele pot fi mai sterse, izolate sau confundate cu manifestari ale altor boli coexistente.

Cauzele hipoglicemiilor

Cauzele pot fi reprezentate de:

• Doze prea mari de insulina sau medicatie orala;
• Aport alimentar, respectiv de glucide, insuficient;
• Efort fizic mare, fara suplimentarea de glucide sau adaptarea dozelor de insulina;
• Insuficienta renala cu acumularea insulinei in organism;
• Consum crescut de alcool, mai ales in lipsa glucidelor;
• Educatie terapeutica deficitara a pacientului sau familiei;
• Nerecunoasterea hipoglicemiei incipiente, posibila daca pacientul are glicemia in limitele normale sau neuropatie diabetica autonoma.

Care este tratamentul?

Recunoasterea manifestarilor de catre pacient si anturaj este esentiala pentru instituirea rapida a tratamentului.

• Pacientul va intrerupe orice activitate: daca se afla la volan, va parca in siguranta;
• Se consuma imediat, la debutul simptomelor, indiferent unde se afla persoana respectiva, 15 g de glucide, rapid absorbabile (2-3 lingurite de zahar, preferabil dizolvat in lichid, 1 fruct, 200 ml suc cu zahar, alt preparat dulce din zahar sau miere aflat la indemana). Evitati produsele de tipul: ciocolata, prajituri cu creme, foitaje, deoarece contin multe grasimi care intarzie absorbtia glucidelor!
• Dupa administrarea glucidelor, se poate doza glicemia pentru confirmarea hipoglicemiei;
• Se consuma inca 10 g glucide lente, din paine (1 felie de 20 g), pentru a evita reaparitia simptomelor;
• Daca dupa 15 minute simptomele persista sau se agraveaza, se recomanda suplimentarea cu inca 10-15 g glucide rapide;
• Daca pacientul este confuz, dar poate inghiti, trebuie ajutat prin administrarea a 3-4 lingurite de zahar dizolvat in apa, pentru a fi mai usor de administrat, sau alt lichid dulce. De asemenea, zaharul poate fi introdus intre obraz si arcadele dentare;
• Daca pacientul nu este constient sau nu poate inghiti, are nevoie de tratament injectabil, glucoza intravenos (se cheama salvarea imediat sau se transporta la spital).

Pacientul trebuie sa precizeze intotdeauna medicului specialist daca sufera de hipoglicemie, deoarece este foarte importanta identificarea cauzei hipoglicemiilor in vederea evitarii lor pe viitor.

Metode de a preveni hipoglicemia

Prevenirea hipoglicemiilor se poate realiza prin educarea terapeutica a  pacientilor si familiei. Pacientii trebuie sa aiba in permanenta zahar la indemana si sa il foloseasca imediat. De asemenea, trebuie respectate regimul de alimentatie si tratamentul, adaptarea consumului de glucide si frecventei controlului de glicemie la gradul de efort fizic, ajustarea dozelor de insulina in functie de alimentatie si de valorile glicemice determinate prin automonitorizare. Prevenirea hipoglicemiilor nocturne se poate face prin testarea periodica la ora 3 a.m. Cauza hipoglicemiei si a afectiunilor care o favorizeaza (insuficienta renala, boli psihiatrice, afectiuni acute cu aport alimentar insuficient) poate fi identificata prin comunicarea cu medicul specialist.

Dr. Catrinel Macovei,

Medic specialist Diabet, nutritie si boli metabolice,

Centrul Medical MEDAS,

Call Center: 021.92.32.

www.med-as.ro