Meningita este o afecțiune inflamatorie a meningelor, „foițele” care acoperă structurile care fac parte din sistemul nervos central (creierul și măduva spinării). De cele mai multe ori, meningita este de natură infecțioasă, are evoluție rapidă și potențial letal ridicat. De altfel, dintre cauzele bacteriene, infecția cu Neisseria meningitidis (meningococul) este una dintre cele mai temute, din cauza progresiei galopante a infecției, a riscului de sechele neurologice și ireversibile și, de asemenea, a ratei mari de mortalitate, chiar și în contextul tratamentului antibiotic prompt. Din acest motiv, administrarea de vaccin meningită este cea mai eficientă formă de prevenție a bolii.
Vaccin meningită (meningococic) – ce este și ce conține?
Vaccinul meningococic (vaccin meningită) este un preparat biologic destinat imunizării active împotriva infecției cu Neisseria meningitidis. Această bacterie are mai multe serogrupuri, adică un fel de „variații bacteriene”, dintre care cel mai frecvent implicate în boala umană sunt A, B, C, W, X și Y. Structura polizaharidică a capsulei din structura bacteriei constituite un factor de virulență principal – întocmai componenta antigenică a capsulei bacteriene este exploatată când vine vorba de crearea unui vaccin meningită. Diferitele tipuri de vaccinuri conțin:
- fie polizaharide purificate din capsula bacteriană;
- fie antigene conjugate cu proteine purtătoare (toxoid tetanic sau difteric), ceea ce le conferă imunogenitate crescută (capacitatea de a induce sinteza de anticorpi) ridicată, mai ales când vine vorba de administrarea unui vaccin anti-meningită la copiii sub doi ani.
Simptomele meningitei meningococice sunt adesea nespecifice la debut, incluzând febră mare, dureri de cap, cefalee, fotofobie, vărsături și stare generală alterată. Progresia către simptomele neurologice severe – redoare la nivelul cefei, obnubilare, comă – este rapidă. În forme invazive, apare meningococemia – erupții purpurice, hipotensiune severă, sindromul de șoc septic alături de coagularea intravasculară diseminată. Mortalitatea poate ajunge la 10-15% în meningită, dar la peste 40% în meningococemia fulminantă, iar sechelele postinfecțioase (surditatea, epilepsia și retardul neurocognitiv) sunt frecvente, în special în cazul tratamentului tardiv.
Tipuri de vaccin meningită (meningococic)
Există mai multe tipuri de vaccin anti-meningită, clasificate în funcție de serogrupurile vizate și de tipul de antigen utilizat. Există vaccinuri polizaharidice (neconjugate), vaccinuri conjugate, dar și vaccinuri proteice recombinate pentru serogrupul B. Principalele tipuri de vaccin meningită sunt următoarele:
- vaccinuri polizaharidice tetravalente (A, C, Y, W-135): deși sunt disponibile, utilizarea lor este limitată în prezent, întrucât nu induc memorie imunologică pe termen lung, având și o eficiență redusă la copiii sub 2 ani (din acest motiv, au fost înlocuite treptat cu vaccinurile conjugate);
- vaccinurile meningococice conjugate: cum este MenACWY, ce conține antigene capsulare purificate din serogrupurile A, C, W și Y, conjugate cu proteine purtătoare, ceea ce astfel le conferă eficiență superioară și durabilitate imunologică (acest tip de vaccin meningită este indicat în special adolescenților și tinerilor care trăiesc în comunități – cămine studențești, cazărmi – sau celor care călătoresc în zone endemice ale meningitei);
- vaccinul MenC (contra serogrupului C): este înscris în multe scheme naționale de vaccinare și imunizare, fiind introdus începând cu vârsta de 2-3 luni, urmat de rapeluri în copilărie și în adolescență (în România, deși vaccinul MenC este disponibil, nu este înscris în schema națională de vaccinare obligatorie, administrarea de vaccin meningită de tip MenC fiind în cele din urmă recomandată în funcție de riscul individual);
- vaccinurile împotriva serogrupului B (MenB): cum sunt Bexsero și Trumenba, care conțin componente proteice recombinate, deoarece capsula polizaharidică a serogrupului B pare a fi slab imunogenă (nu duce la sinteza de anticorpi în organism), ceea ce face foarte dificilă obținerea unui răspuns imun eficient și sigur (MenB este recomandat copiilor mici, precum și adolescenților și persoanelor cu imunodeficiențe specifice, iar în România este disponibil opțional, cu administrare începând cu vârsta de 2 luni).
În funcție de tipul de vaccin meningită, schema de administrare este diferită: vaccinul conjugat ACWY se administrează, în general, în doză unică la adolescenți sau adulți, cu rapeluri în caz de risc continuu, în timp ce MenB presupune două sau trei doze, în funcție de vârstă și de marca utilizată.
Vaccin meningită (meningococic) – beneficii și importanța în imunitate
Principalul beneficiu al administrării de vaccin meningită constă în prevenirea formelor grave, cu potențial letal, de meningită și meningococemie, cu reducerea semnificativă a mortalității și morbidității asociate. Studiile au arătat că introducerea vaccinului MenC în schema vaccinării pediatrice a dus la scăderea cu peste 90% a incidenței bolii în rândul copiilor și adolescenților, iar vaccinarea extinsă cu MenACWY a contribuit la reducerea transmiterii și protejarea, în mod indirect, a populației nevaccinate („efectul de turmă”). Pe lângă protecția individuală, vaccinul meningococic oferă protecție și persoanelor care, din diferite motive, nu se pot vaccina.
Administrarea de vaccin meningită ajută și la controlul eventualelor epidemii de meningită, în special în medii aglomerate precum campusurile universitare, taberele militarele, locuințele în comun. De asemenea, la pacienții cu asplenie, deficiențe de complement sau cei care urmează tratamente cronice cu imunosupresoare, administrarea de vaccin meningită este vitală, întrucât riscul de infecție meningococică și complicații asociate este mai mare. Imunizarea activă oferă pacientului protecție pe termen mediu și lung, inducând memorie imunologică de tip booster la reexpunere. Vaccinurile conjugate pot reduce și portajul nazofaringian al meningococului.
Vaccin meningită (meningococic) – când și cum se administrează?
Administrarea dozei de vaccin anti-meningită se face în funcție de vârstă, riscul individual și, după caz, în funcție de indicațiile epidemiologice:
- la sugari, vaccinul MenB poate fi administrat de la vârsta de 2 luni, în 2 sau 3 doze, urmate de un rapel cu încă 1 doză de vaccin meningită;
- MenC poate fi administrat începând cu vârsta de 3 luni, cu rapel la 12 luni sau mai târziu;
- vaccinurile conjugate ACWY sunt recomandate la adolescenți, de obicei între 11-18 ani, cu o doză unică de vaccin meningită și eventual un rapel la 5 ani în caz de risc crescut.
- persoanele care urmează să călătorească în zone endemice pentru meningită, cum ar fi spre exemplu țările din Africa Subsahariană sau Arabia Saudită, trebuie să facă vaccin meningită (formula MenACWY, de obicei) cu cel puțin 10-14 zile înainte de călătorie.
În România, vaccinurile meningococice nu fac parte in schema obligatorie de vaccinare. Totuși, acestea sunt disponibile în regim opțional, la recomandarea medicului de familie sau medicului specialist. Doza de vaccin impotriva meningitei este administrată prin injectare intramusculară, de obicei în mușchiul deltoid la copiii mai mari sau în mușchiul vast lateral al coapsei la sugari.
Vaccin meningită (meningococic) – posibile reacții adverse
Vaccinul meningococic are un profil de siguranță foarte bun. Reacțiile adverse sunt, de obicei, ușoare și tranzitorii, cele mai frecvente fiind durerea la locul în care s-a injectat doza de vaccin meningită, eritemul, tumefacția sau indurația. Reacțiile sistemice – convulsii febrile sau reacții alergice, anafilaxia – sunt extrem de rare. Pentru vaccinul MenB, reacțiile locale par a fi relativ mai frecvente și mai intense, iar la sugari pot apărea febra și iritabilitatea în primele 24-48 ore de la vaccinare, motiv pentru care, în unele cazuri, se recomandă administrarea antitermicelor, de exemplu paracetamol. Raportul risc/beneficiu înclină, în orice caz, înspre vaccinare.
Foto: shutterstock.com
