Amețelile sunt o senzație comună și totodată derutantă, care poate afecta calitatea vieții și siguranța în activitățile de zi cu zi. Deși un episod izolat poate fi benign, atunci când amețelile devin frecvente sau persistente, este esențial să înțelegem ce se întâmplă în corpul nostru. Deși în multe situații pot avea o cauză benignă, acestea pot semnala și afecțiuni care necesită evaluare atentă. Din experiența clinică și conform ghidurilor europene și americane, cheia unui diagnostic corect constă în diferențierea tipului de amețeală și în recomandarea setului potrivit de analize.
Tipuri de amețeli. Importanța clasificării lor
Amețelile nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Unii descriu senzația de rotire a camerei, alții vorbesc despre dezechilibru la mers, iar alții despre o stare iminentă de leșin. Fiecare dintre aceste forme de amețeli are mecanisme diferite și necesită analize amănunțite. Din perspectivă medicală, amețelile se clasifică în trei mari categorii: vertij vestibular, presincopă de cauză cardiovasculară și dezechilibru de cauză neurologică sau metabolică. Această diferențiere este esențială, deoarece tipul de amețeli orientează direct alegerea de analize și investigații suplimentare.
Vertij vestibular
Vertijul vestibular este forma în care pacientul descrie senzația de rotire a mediului sau a propriului corp. Aceste amețeli sunt frecvent cauzate de tulburări ale urechii interne, precum vertijul pozițional paroxistic benign sau nevrita vestibulară. Ghidurile americane recomandă ca, după evaluarea clinică, să se efectueze analize de bază pentru a exclude cauze sistemice care pot amplifica simptomatologia. Printre aceste analize se numără hemoleucograma completă, glicemia și evaluarea electroliților. În anumite situații, sunt indicate analize pentru funcția tiroidiană (TSH, FT4 și la nevoie FT3) și dozarea vitaminei B12, deoarece dezechilibrele endocrine sau nutriționale pot agrava amețelile. Dacă tabloul clinic este atipic sau persistă simptome neurologice, pot fi necesare investigații imagistice cerebrale pentru a exclude o cauză centrală.
Presincopa și cauze cardiovasculare
Presincopa este descrisă ca senzația de leșin iminent sau slăbiciune bruscă. Aceste amețeli sunt adesea asociate cu scăderea tensiunii arteriale sau tulburări de ritm cardiac. Ghidurile europene de cardiologie subliniază importanța identificării factorilor de risc vascular și recomandă efectuare de analize orientate către depistarea anemiei, a dezechilibrelor electrolitice (sodiu, potasiu, clor, calciu și magneziu) și tulburărilor glicemice. Analizele de sânge pot evidenția o hemoglobină scăzută sau modificări ale funcției renale (creatinină serică, uree, eGFR), ambele putând explica episoadele de amețeli. În paralel, evaluarea cardiologică completează tabloul clinic, dar analizele de laborator rămân un pas esențial în excluderea cauzelor frecvente.
Dezechilibru și cauze neurologice
Dezechilibrul de cauză neurologică este o altă categorie importantă. Pacienții descriu instabilitate la mers sau dificultăți de coordonare, iar aceste amețeli pot semnala afectarea sistemului nervos central. Conform recomandărilor din ghidurile europene de neurologie, este necesară o evaluare rapidă atunci când amețelile sunt însoțite de tulburări de vorbire, vedere sau forță musculară. În aceste situații, se indică analize care includ markeri inflamatori (proteina C reactivă, VSH, fibrinogen), profil metabolic complet (glicemie, electroliți, enzime hepatice, bilirubina, proteinele serice) și teste de coagulare (timp de protrombină, INR aPTT), pentru a identifica factori de risc vascular. Analizele contribuie la orientarea rapidă către o eventuală patologie acută, iar ulterior investigațiile imagistice confirmă diagnosticul.
Cauze metabolice și endocrine
Un capitol aparte îl reprezintă cauzele metabolice și endocrine. Hipoglicemia, diabetul dezechilibrat sau disfuncțiile tiroidiene pot genera amețeli recurente, aparent fără altă explicație [3]. În aceste cazuri, sunt recomandate analize precum glicemia à jeun și hemoglobina glicozilată, dar și analize hormonale pentru evaluarea funcției tiroidiene. Corectarea acestor dezechilibre duce frecvent la dispariția simptomelor și previne recurența episoadelor de amețeli.
Anemii și deficie nutriționale
Nu trebuie ignorate nici situațiile în care amețelile apar pe fond de anemie sau deficitele nutriționale. Pacientul poate prezenta oboseală, paloare și scăderea capacității de efort. În practica medicală, nu ne limităm doar la deficitul de fier. Deficitul de acid folic sau de vitamina B12 poate determina anemie megaloblastică, care reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigenul către creier, favorizând apariția simptomelor. În aceste situații, pe lângă hemoleucogramă și feritină, sunt necesare analize pentru dozarea acidului folic și a vitaminei B12, precum și evaluarea indicilor eritrocitari.
În anumite contexte genetice, cum este talasemia, tabloul hematologic poate fi mai complex. Talasemiile sunt afecțiuni ereditare ale hemoglobinei care pot mima o anemie feriprivă sau pot coexista cu un deficit de fier sau acid folic. În aceste cazuri, analizele trebuie interpretate atent, iar electroforeza hemoglobinei devine esențială pentru diferențiere [6]. La pacienții cu talasemie, necesarul de acid folic poate fi crescut, iar deficitul său poate accentua simptomatologia, inclusiv episoadele de amețeli.
Amețeli de origine cervicală
Un capitol frecvent întâlnit în practica clinică îl reprezintă amețelile de origine cervicală, asociate cu spondiloza cervicală sau cu traumatismele de tip whiplash. Modificările degenerative ale coloanei cervicale pot afecta propriocepția și pot genera senzație de dezechilibru. De asemenea, după un traumatism cervical, pacientul poate acuza amețeli persistente, asociate cu durere și rigiditate. În aceste cazuri, pe lângă evaluarea clinică ortopedică și neurologică, sunt necesare analize pentru a exclude alte cauze sistemice concomitente. Analizele uzuale de sânge ajută la diferențierea unei cauze inflamatorii sau metabolice, iar investigațiile imagistice cervicale completează evaluarea. Este important de subliniat că amețelile cervicale sunt un diagnostic de excludere, stabilit după ce alte cauze au fost eliminate prin analize corespunzătoare.
Concluzie
Amețelile sunt un simptom complex care necesită evaluare atentă și clasificare corectă. Identificarea tipului de amețeli permite alegerea celor mai potrivite analize și stabilirea unui diagnostic precis. Printr-o abordare bazată pe ghiduri medicale și prin efectuarea la timp a analizelor necesare, majoritatea cauzelor de amețeli pot fi identificate și tratate eficient, oferind pacientului siguranță și echilibru pe termen lung.
Bibliografie
- Edlow JA, Gurley KL, Newman-Toker DE. A New Diagnostic Approach to the Adult Patient With Acute Dizziness. JAMA. 2018;320(21):2199–2200.
- Bhattacharyya N et al. Clinical Practice Guideline: Benign Paroxysmal Positional Vertigo (Update). Otolaryngology–Head and Neck Surgery. 2017.
- American Thyroid Association. Guidelines for the Treatment of Hypothyroidism. Thyroid. 2014.
- Brignole M et al. 2018 ESC Guidelines for the diagnosis and management of syncope. European Heart Journal. 2018.
- ESO (European Stroke Organisation). Guidelines for Management of Ischaemic Stroke and Transient Ischaemic Attack. European Stroke Journal. 2021.
- Cappellini MD et al. Guidelines for the Management of Transfusion Dependent Thalassaemia. Thalassaemia International Federation. 2021.
- Brandt T, Bronstein AM. Cervical vertigo. Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry. 2001.
Foto: shutterstock.com
