Torticolisul (din latinescul tortum collum, adică „gât strâmb”) reprezintă contractura unilaterală tonică a mușchilor cervicali, în special a mușchiului sternocleidomastoidian, care determină o poziție vicioasă a capului și gâtului. Această distonie poate fi congenitală sau dobândită, foarte multe cauze putând duce la torticolis – musculoscheletice, neurologice, infecțioase, traumatice. Deși diagnosticul de torticolis este deseori perceput ca fiind benign, în lipsa tratamentului rapid și adecvat, torticolisul poate duce la complicații cronice structurale, tulburări funcționale și, de asemenea, poate avea implicații psihosociale asupra copilului afectat, cum ar fi izolarea sa.
Ce este torticolisul și cum apare?
Prin torticolis se înțelege poziția anormală a capului, care este înclinat într-o parte (nu există o anumită predispoziție evidentă spre partea stângă sau dreaptă) spre umărul afectat (spre partea contractată a mușchiului sternocleidomastoidian) și rotit în direcția opusă. În forma de torticolis spastic, postura este cauzată de contracția involuntară și susținută a mușchilor gâtului, pe când în formele de torticolis structural, este vorba despre modificări anatomice ale coloanei cervicale sau ale țesuturilor moi (distonii cervicale), modificări ale articulațiilor. De asemenea, pot apărea dezechilibre musculare în contextul posturilor vicioase, traumelor, inflamațiilor, compresiilor.
Tipuri de torticolis
Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri de torticolis. Diferențierea se face în funcție de cauză, vârsta de debut și caracter (tranzitoriu sau persistent). Principalele categorii includ:
Torticolisul congenital muscular
Este cea mai frecventă formă la nou-născuți și sugari. Este determinată de fibroza sau scrutarea unilaterală a mușchiului sternocleidomastoidian, ca urmare a unei leziuni obstetricale (care are loc în timpul nașterii) sau a poziției intrauterine vicioase. Se asociază în anumite cazuri cu alte afecțiuni precum displazia de șold sau plagiocefalia pozițională.
Torticolisul dobândit
La rândul său, torticolisul dobândit poate fi de mai multe tipuri, în funcție de cauză:
- traumatic: după o traumă cervicală (entorse, fracturi, subluxații C1-C2);
- inflamator: limfadenite cervicale, faringite, abcese retrofaringiene;
- neurologic: distonie cervicală (torticolis spastic, idiopatic, secundar);
- oftalmologic: cauzat de afectarea musculaturii oculomotorii (pareza de oblic superior, spre exemplu);
- tumoral: procese expansive cervicale sau intracraniene;
- farmacologic: reacții extrapiramidale în terapia cu neuroleptice (torticolis distonic acut).
Torticolisul osos (anatomic)
Această formă de torticolis este secundară anomaliilor vertebrale congenitale:
- sindromul Klippel-Feil;
- hemivertebre și sinostoze.
De asemenea, se asociază cu scolioza cervicală. Este o formă de torticolis care răspunde foarte greu la tratament și kinetoterapie, fără a se ameliora de la sine odată cu înaintarea în vârstă.
Torticolis – cauze și factori de risc
Există foarte multe cauze care pot duce la torticolis. Forma congenitală, prezentă la naștere, se consideră a fi cauzată de posturile vicioase intrauterine ale fătului. De asemenea, pot apărea și leziuni ale mușchiului sternocleidomastoidian în timpul nașterii (forceps, aspirație). Alte forme sunt cauzate de infecții (adenite, otite, mastoidite), tumori vertebrale sau paravertebrale. După cum s-a menționat, torticolisul dobândit poate fi cauzat și de anumite tratamente, cum ar fi cel cu antipsihotice de tip clasic (haloperidol, clorpromazină). În anumite cazuri, diferite tulburări neuromusculare (boala Wilson, boli DOPA-sensibile, distonii idiopatice) pot duce la torticolis.
Principalii factori care cresc riscul de torticolis sunt următorii:
- distocia umerilor, prezentarea pelviană la naștere;
- sarcina gemelară;
- istoricul familial pozitiv de distonie cervicală;
- refluxul gastroesofagian la sugari (torticolis postural);
- tulburări de vedere nediagnosticate (strabism vertical, paralizia de nerv cranian IV).
În aproximativ 15% dintre cazuri, torticolisul este post-traumatic. Debutul distoniei durează în mod obișnuit câteva zile de la leziune. Torticolisul implică, în mod obișnuit, amestecul specific de mișcări, iar cel cu un anumit element de rotație (torticolis rotațional) este cel mai obișnuit și des întâlnit tip, urmat de laterocolisul, retrocolisul și anterocolisul, cel mai rar tip. Se observă, de asemenea, faptul că femeile sunt de două ori mai frecvent afectate de torticolis. Simptomele de distonie cervicală idiopatică apar de obicei la adulții cu vârsta cuprinsă între 30-50 de ani.
Cum recunoașteți torticolisul? Simptome și manifestări
Torticolis se prezintă cu simptome evidente, întrucât este vorba despre poziția vicioasă clară a capului și gâtului. Totuși, este foarte important de reținut că există mai multe tipuri de torticolis care, implicit, se pot prezenta relativ diferit:
Simptome torticolis congenital
- înclinarea capului spre partea afectată și rotirea contralaterală a acestuia;
- prezența unei mase palpabile la nivelul mușchiului sternocleidomastoidian;
- limitarea rotației pasive a capului;
- plagiocefalie ipsilaterală (de aceeași parte), în absența corecției precoce.
Simptome torticolis spastic/distonic
- mișcări involuntare ale capului, poziție vicioasă intermitentă sau permanentă;
- durere cervicală profundă, contracturi musculare;
- tremor postural sau mișcări de corecție (gesturi senzoriale);
- impact psihosocial: anxietate, depresie, stigmatizare.
Simptome torticolis inflamator/infecțios
- apariție bruscă, febră;
- umflarea ganglionilor limfatici cervicali (limfadenopatie cervicală);
- limitarea marcată a mișcărilor cervicale, disconfort la deglutiție.
Simptome torticolis ocular
- poziționarea compensatorie a capului pentru a menține vederea binoculară;
- absența contracturii musculare propriu-zise.
Formele moderate și severe de torticolis sunt de obicei evidente la examenul fizic. Dacă această afecțiune nu este tratată, nu doar că persistența sa are implicații estetice asupra imaginii de sine și încrederii, dar devine și inconfortabile și potențial dăunătoare coloanei cervicale și, în unele cazuri, chiar dezvoltării simetriei și caracteristicelor faciale.
Torticolis – alternative de tratament
Tratamentul pentru torticolis se face în funcție de cauză și, de asemenea, variază foarte mult în funcție de forma clinică. Obiectivele sale nu sunt doar de a corecta poziția vicioasă, ci și pe cât posibil de a preveni recurențele și de a restabili integritatea funcțională a pacientului.
Tratament torticolis congenital
În primă instanță, este recomandată kinetoterapia în primele 6 luni de viață. Kinetoterapia face minuni în contextul unei astfel de afecțiuni, iar rezultatul este cu atât mai bun cu cât ședințele se inițiază mai rapid. Exercițiile medicale presupun stretching pasiv și activ al mușchiului, dar și poziționarea corectă a acestuia, stimularea vizuală contralaterală. Ortezarea cervicală, cu un guler moale pentru susținere, ajută la îmbunătățirea rezultatului terapeutic. Intervenția de natură chirurgicală (operația pentru torticolis) se recomandă doar după vârsta de 1 an doar dacă nu s-au obținut rezultate prin kinetoterapie și s-a confirmat imagistic fibroza mușchiului SCM.
Tratament torticolis spastic/distonic
Tratamentul de elecție pentru acest tip de torticolis este injectarea toxinei botulinice de tip A în mușchii hiperactivi (sternocleidomastoidian, splenius capitis, trapez). Tratamentul are eficiență dovedită în controlul simptomatologiei motorii. De asemenea, se poate opta și pentru tratament farmacologic sistemic cu anticolinergice, benzodiazepine, agoniști dopaminergici. În cazurile refractare, neurochirurgia funcțională (stimularea cerebrală profundă – DBS) poate fi eficientă, dar o astfel de intervenție se efectuează foarte rar.
Tratament torticolis inflamator/infecțios
În acest context, antibioterapia empirică (sau specifică, după antibiogramă) este recomandată. De asemenea, se gestionează cu antiinflamatoare nesteroidiene. Pacientul ar trebui monitorizat pentru eventuale complicații (abcese, afectare neurovasculară).
Tratament torticolis ocular
Alternativele de tratament pentru torticolis ocular presupun tratamentul cauzei de bază, așadar al tulburării oculomotorii (chirurgie strabologică). De altfel, necesită corecție optică adecvată. Important de menționat și faptul că în toate aceste tipuri de torticolis kinetoterapia ajută foarte mult la corectarea posturii cervicale și redobândirea funcționalității pacientului.
Torticolis – complicații și riscuri asociate
Netratat, torticolisul – indiferent de forma sa, dar mai ales în forma care nu se ameliorează de la sine și persistă – poate conduce la complicații structurale și funcționale importante, cele mai comune fiind:
- plagiocefalia (aplatizarea unei jumătăți a craniului);
- asimetrie facială permanentă;
- limitarea ireversibilă a mobilității cervicale;
- scolioză cervicală sau toracală compensatorie;
- tulburări de vedere (în formele oculare netratate);
- contracturi musculare cronice, durere cervicală recurentă și intensă;
- impact psihosocial negativ (în special în formele distonice cronice) manifesta printr-o clară predispoziție spre depresie, anxietate, izolare socială, stimă de sine scăzută, stigmatizare.
La adult, torticolisul spastic netratat poate duce la așa-zisul sindrom de disfuncție axială cronică – o afecțiune care afectează semnificativ calitatea vieții și reduce drastic capacitatea de muncă, ceea ce are repercursiuni negative asupra statutului funcțional și relațiilor sociale. Așadar, deși este benignă, afecțiunea are un potențial relativ crescut de complicații în lipsa tratamentului cât mai precoce și adecvat. Prognosticul este foarte bun în majoritatea cazurilor în care se intervine precoce, iar complicațiile pot fi cu succes prevenite printr-un management adecvat care implică colaborarea strânsă între medicul pediatru și specialistul în kinetoterapie.
Foto: shutterstock.com
