Entorsa de glezna este consecinta intinderii ligamentelor care fac legatura intre oasele gambei si cele ale piciorului, de cele mai multe ori prin rasucirea lor. Ligamentele sunt cele care fixeaza articulatiile, prevenind miscarea lor excesiva. Cele mai multe entorse implica afectarea ligamentelor de pe fata externa a gleznei.

Entorsa se produce atunci cand glezna este fortata sa se miste in afara pozitiei sale normale, ceea ce poate determina ca una sau mai multe dintre ligamente sa se intinda sau sa se rupa, de exemplu in timpul unei cazaturi cu rasucirea gleznei, aterizarii defectuoase pe picior dupa o saritura, mersului pe un teren accidentat. Factorii care cresc riscul unei entorse sunt activitatile sportive, in special daca persoana este si supraponderala. Daca nu este tratata sau nu se respecta indicatia de repaus, pot aparea o serie de complicatii: durerea cronica, instabilitatea cronica a gleznei, artroza precoce la nivelul articulatiei gleznei.

Semnele si simptomele entorsei sunt reprezentate de: durere, mai ales atunci cand greutatea este lasata pe piciorul respectiv; edem (umflarea gleznei); limitarea miscarilor si, uneori, vanatai la nivelul gleznei. In momentul aparitiei entorsei, unele persoane simt sau aud o pocnitura la nivelul gleznei.

Investigatii necesare pentru entorsa de glezna

Pentru stabilirea diagnosticului, in afara examenului clinic al articulatiei gleznei, medicul poate recomanda efectuarea unor teste imagistice pentru a exclude o fractura sau pentru a evalua mai exact afectarea tesuturilor moi din jurul articulatiei:

• Radiografia gleznei: este o metoda foarte buna pentru a vizualiza structurile osoase, insa mai putin sensibila pentru vizualizarea tesuturilor moi.
• Scintigrafia osoasa: este o metoda prin care se injecteaza intravenos o cantitate mica de substanta radioactiva. Materialul radioactiv se ataseaza de os, in special in zonele osoase alterate, care apar pe imagine ca zone stralucitoare, luminoase.
• Tomografia computerizata (CT): poate pune in evidenta mai multe detalii ale oaselor si articulatiilor, deoarece vizualizeaza articulatia din unghiuri diferite.
• Rezonanta magnetica nucleara (RMN): foloseste un camp magnetic puternic pentru a produce imagini detaliate ale structurilor interne. Este o metoda exceptional de buna pentru vizualizarea tesuturilor moi din jurul articulatiei.

Care este tratamentul pentru entorsa de glezna?

Tratamentul entorsei de glezna depinde de severitatea ei. Entorsele usoare pot fi tratate la domiciliu. In majoritatea cazurilor, medicamentele uzuale pentru combaterea durerii sunt suficiente. La cateva zile dupa disparitia edemului se pot incerca exercitii de kinetoterapie pentru restabilirea mobilitatii si flexibilitatii gleznei. Uneori, se recomanda purtarea unui bandaj elastic care fixeaza glezna. Daca articulatia gleznei este instabila, poate fi necesara purtarea unei ghete speciale care sa o imobilizeze, ajutand articulatia sa se refaca. Se recomanda, ca masuri generale, repaus, cu evitarea activitatilor care provoaca durere, comprese reci local (reduc edemul si inflamatia), purtarea unui bandaj elastic compresiv (previne instalarea edemului) si repaus cu piciorul afectat ridicat, mai ales noaptea. In cazuri foarte rare, se poate ajunge la interventie chirurgicala.

Dr. Camelia Diaconu

Medic primar medicina interna

Spitalul Clinic de Urgenta „Floreasca”