Revista care te menține sănătos

Oftalmologie

Lăcrimarea excesivă – cauze și soluții

Andrei Cioată; surse: ncbi.nlm.nih.gov, ekjo.org, sciencedirect.com
16 ianuarie 2025
Share
Lăcrimarea excesivă – cauze și soluții

Lăcrimarea este un act reflex prin care se asigură lubrifierea, curățarea și hidratarea suprafeței globului ocular, în vederea susținerii integrității structurale și funcționale a acestuia. Pe de altă parte, lăcrimarea excesivă, deseori spontană, poate fi semnul unei afecțiuni subiacente. Clinic, acest fenomen poartă denumirea de „epiforă”. Termenul de „epiforă” a fost folosit pentru prima dată în anul 1475, descriind lăcrimarea excesivă la o persoană, însă fără a exista și vreun factor declanșator evident (leziune, uscarea ochilor). În esență, lăcrimarea excesivă poate avea la bază două mecanisme: hipersecreția lacrimală ca atare sau drenarea necorespunzătoare a lacrimilor.

Lăcrimarea excesivă a ochilor – cauze și factori de risc

Lăcrimarea excesivă poate apărea, după cum s-a menționat, din cauza dezechilibrului susținut între două procese: producerea lacrimilor și drenajul lor. Mecanismele implicate pot include o creștere a secreției lacrimale (hipersecreție reflexă) sau obstrucția drenajului lacrimal (afectarea sau disfuncția mușchilor care, precum o pompă, acționează pentru a drena lacrimile în cavitatea nazală). Lăcrimarea excesivă este mai des întâlnită la copiii mici, spre exemplu, întrucât ductul nazolacrimal, prin care sunt drenate lacrimile, nu este complet funcțional. La adulți, epifora nu este obișnuită, pe când lăcrimarea ochilor la vârstnici este o problemă comună. Cauzele includ:

Cauze asociate cu hipersecreția reflexă

Lăcrimarea excesivă a ochilor poate avea drept mecanism hipersecreția reflexă a lacrimilor, ca răspuns la stimuli iritanți sau inflamații. În acest caz, lăcrimarea reprezintă un mecanism strict de apărare a ochiului. Printre principalele cauze se numără:

Alergiile

Expunerea la alergeni precum polen, praf, acarieni, stimulează mastocitele conjunctivale care, ulterior, eliberează histamină și provoacă mâncărime, lăcrimarea excesivă a ochilor.

Conjunctivitele

Fie că sunt de natură virală, bacteriană, chimică sau alergică, conjunctivita (termen care descrie inflamația membranei conjunctivale) se prezintă, printre altele, și cu epiforă.

Ulcerele corneene

Leziunile corneei, inclusiv cele de natură traumatică sau infecțioasă (keratita, de exemplu) vor stimula în mod patologic terminațiile nervoase, declanșând o hipersecreție lacrimală.

Sindromul ochiului uscat

În mod paradoxal, persoanele cu sindromul ochiului iritat pot prezenta epiforă ca răspuns reflex la iritația cronică a suprafeței oculare.

Iritație chimică sau fizică

Expunerea la fum, vânt, substanțe chimice volatile, precum și microleziunile oculare (care pot fi, spre exemplu, cauzate de praful care intră în ochi) irită suprafața oculară, declanșând în mod evident reflexul lacrimal.

Alte posibile cauzate asociate cu hipersecreția reflexă

  • trichiazis;
  • regenerarea deficitară a nervilor după paralizia nervului facial;
  • alte procese inflamatorii la nivelul ochiului (sclerita, episclerita, uveita).

lacrimare, lacrimarea excesiva, cauze lacrimare, tratament lacrimare, epifora,

Cauze asociate cu afectarea drenajului lacrimal

În mod normal, lacrimile ar trebui să fie drenate la nivelul cavității nazale. În momentul în care sistemul de drenaj lacrimal este obstrucțional (parțial sau total), lacrimile se acumulează și, mai apoi, se scurg pe suprafața obrajilor. Lăcrimarea excesivă secundară acestui mecanism are drept posibile cauze următoarele:

Obstrucția canalului nazolacrimal

Obstrucția poate fi congenitală (prezentă încă de la naștere, acesta fiind și motivul pentru care lăcrimarea excesivă este mai frecventă la copii) sau dobândită (infecții, traume sau ca urmare a înaintării în vârstă). Obstrucția dobândită poate fi cauzată de infecții cu actinomicete, precum și de infecția cu Herpes simplex (herpesul ocular). Administrarea anumitor medicamente, cum ar fi picăturile împotriva glaucomului, 5-fluoracilul, docetaxelul, cresc riscul de epiforă.

Dacriocistita

Dacriocistita, adică inflamația sacului lacrimal, este de obicei cauzată de o infecție. Ca urmare a inflamației, drenajul normal al lacrimilor este afectat, motiv pentru care lăcrimarea excesivă, pe inflamația și roșeața la nivelul pleoapei inferioare, este des întâlnită.

Malformații sau disfuncții ale pleoapelor

Lăcrimarea excesivă, mai ales la persoanele în vârstă, este cauzată de afecțiuni specifice, cum ar fi ectropionul (evaginarea pleoapei) sau entropionul (invaginarea pleoapei). Aceste afecțiuni fac ca drenajul lacrimal să fie deficitar prin alterarea poziției punctelor lacrimale. O altă cauză o reprezintă retracția pleoapelor, hiperlaxitatea acestora, care afectează componenta excretoare a sistemului lacrimal.

Anomalii și afecțiuni la nivelul nasului

După cum s-a menționat, lăcrimarea excesivă are drept posibilă cauză drenajul necorespunzător al lacrimilor la nivelul cavității nazale. În acest context, lăcrimarea excesivă poate fi cauzată și de prezența polipilor nazali (vegetații adenoide), rinită alergică, formațiuni tumorale nazale. În egală măsură, formațiunile patologice care comprimă sistemul de drenaj lacrimal (tumori, mase orbitale) pot fi o cauză pentru lăcrimarea excesivă a ochilor.

Alte posibile cauze asociate cu afectarea drenajului lacrimal

  • ptoza palpebrală (căderea pleoapelor);
  • hiperlaxitatea pleoapelor (cauză comună pentru lăcrimarea la vârstnici);
  • paralizia celui de-al VII-lea nerv cranian, urmată de regenerarea aberantă a nervului;
  • stenoza canalului lacrimal;
  • traumatisme la nivelul canalului lacrimal;
  • maldezvoltare congenitală a ductului nazolacrimal;
  • dopuri intracanaliculare, corpi străini intracanaliculari;
  • afecțiuni sistemice: diabet, sindromul Sjögren, sindromul Stevens-Johnson;
  • lipsa congenitală a punctelor lacrimale;
  • scleroza canalului nazolacrimal (în cadrul radioterapiei, spre exemplu);
  • traumatisme la nivelul feței;
  • alte afecțiuni oculare: blefarită, orjelet.

lacrimare, lacrimarea excesiva, cauze lacrimare, tratament lacrimare, epifora,

Tratament pentru lăcrimarea excesivă a ochilor

Tratamentul pentru lăcrimarea excesivă a ochilor se individualizează, bineînțeles, în funcție de cauza de bază. În unele situații, poate fi destul de dificil de identificat etiologia subiacentă, iar uneori este vorba de mai multe procese patologice implicate. Scopul tratamentului este de a se reduce lăcrimarea excesivă a ochilor, de a ameliora disconfortul asociat și, dacă există risc, de a preveni potențialele complicații.

Management conservator

Dacă lăcrimarea excesivă a ochilor este ușoară sau tranzitorie, tratamentele conservatoare sunt îndeajuns de eficiente și includ:

  • administrarea de lacrimi artificiale, lubrifiante, mai ales în sindromul ochiului uscat;
  • comprese calde și igiena corespunzătoare a pleoapelor, măsuri eficiente în caz de blefarită sau obstrucție parțială a canalului lacrimal;
  • evitarea factorilor iritanți care provoacă lăcrimarea excesivă (fum, praf, alți alergeni);
  • antihistaminice și stabilizatori de mastocite, în cazul în care lăcrimarea excesivă a ochilor este cauzată de reacții alergice.

lacrimare, lacrimarea excesiva, cauze lacrimare, tratament lacrimare, epifora,

Tratament în funcție de cauză

  • conjunctivite și infecții: dacă lăcrimarea excesivă este cauzată de o conjunctivită de natură bacteriană, picăturile sau unguentele oftalmice cu antibiotice, cum ar fi ciprofloxacina sau tobramicina, sunt de obicei recomandate. În cazul conjunctivitei virale severe, cum ar fi cea cauzată de Herpes simplex, se recomandă unguent oftalmic cu aciclovir;
  • obstrucția canalului nazolacrimal: masaj lacrimal, lavaj sau dilatare mecanică, iar în cazuri severe se recomandă dacriocistorinostomia (intervenție chirurgicală prin care se realizează o comunicare directă între sacul lacrimal și cavitatea nazală, restabilind drenajul normal);
  • afecțiuni ale pleoapelor: lăcrimarea excesivă poate fi cauzată și de malpozițiile pleoapelor, ca în cazul ectropionului și entropionului. În acest caz, chirurgia plastică este de ajutor;
  • alte tehnici, în funcție de cauza de bază pentru lăcrimarea excesivă, pot include ablația cu laser pentru deschiderea canalului lacrimal sau pentru îndepărtarea obstrucțiilor minore sau inserarea temporară a unui stent lacrimal care ajută la menținerea deschisă a canalului prin care are loc drenajul lacrimilor;
  • tratamentul farmacologic suplimentar poate include corticosteroizi locali (în cazul în care există și inflamație severă; dar aceștia se administrează cu precauție) și imunomodulatoare, ca în cazul sindromului Sjögren sau în contextul altor tulburări autoimune.

După intervențiile chirurgicale, însă și în contextul altor tratamente active, este foarte important ca pacientul să urmeze indicațiile medicului specialist (oftalmolog). De obicei, după intervenția chirurgicală se recomandă folosirea picăturilor cu antibiotice pentru a preveni posibile infecții, precum și controlul oftalmologic ulterior.

Foto: shutterstock.com

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.