
Numeroase femei se confruntă cu înțepături în zona pelvină, dar adesea acest simptom tinde să fie subevaluat din perspectiva complexității sale semiologice și etiologice. Acest tip particular de disconfort este adesea descris de pacientă ca o senzație acută, tranzitorie, uneori cu caracter pulsatil sau electric, localizată difuz sau focal în hipogastric, în zona iliacă sau perineu. Femeile se pot confrunta cu înțepături în zona pelvină de scurtă durată (secunde-minute), care de obicei au caracter recurent sau episodic – cel mai frecvent –, foarte rar acest disconfort fiind de durată lungă. Uzual, înțepăturile apar în urma expunerii la un factor declanșator, dar pot fi și spontane.
Înțepături în zona pelvină versus durere în zona pelvină – cum le diferențiem?
Din punct de vedere semiologic, trebuie făcută diferența între înțepături în zona pelvină și alte forme de durere și disconfort din această zonă – durere surdă, colicativă, senzație de presiune și altele. Caracteristicile cheie care disting înțepăturile de alte tipuri de durere sunt:
- apariția bruscă și caracterul punctiform: deseori, pacientul poate indica cu degetul locul de origine al durerii;
- durată scurtă: înțepăturile de obicei dispar de la sine, dar au caracter recurent;
- intensitate variabilă: intensitatea poate varia de la înțepături în zona pelvină cu o intensitate foarte ridicată, până la disconfort ușor;
- lipsa caracterului difuz sau colicativ: înțepăturile nu se asociază cu distensia organelor, spre exemplu în contextul distensiei abdominale, ci mai degrabă cu iritație sau inflamație locală;
- senzația se poate asocia cu activitatea fizică, perioada menstruală sau actul sexual.
Aceste caracteristici pot orienta medicul spre restrângerea posibilelor cauze care pot duce la un astfel de disconfort – cauze musculare, neurologice sau viscerale – deoarece, spre deosebire de durerea pelvină cronică sau viscerală, de obicei senzația de înțepături în zona pelvină nu indică afectarea unor structuri profunde, și nici mecanisme inflamatorii sau congestive.
Înțepături în zona pelvină – cauze și afecțiuni asociate
Senzația de înțepături în zona pelvină poate fi cauzată de o gamă variată de afecțiuni, iar uneori poate fi vorba despre o reacție la anumite condiții, cum ar fi efortul fizic intens, anxietatea sau emoțiile puternice, stresul. Pentru o abordare mult mai eficientă, este necesară o clasificare mai ales în funcție de sfera medicală din care posibila afecțiune face parte.
Afecțiuni ginecologice
- ovulația dureroasă (mittleschmerz): se prezintă cu înțepături în zona pelvină, unilaterale, cu caracter recurent, în jurul zilei a 14-a a ciclului menstrual, iar înțepătura apare ca urmare a rupturii foliculului ovarian;
- chisturi ovariene: femeile cu chisturi ovariene pot acuza înțepături în zona pelvină mai ales când chisturile se rup sau la torsiunea parțială a acestora; de obicei mimează apendicita;
- endometrioza: se prezintă cu înțepături în zona pelvină, cu caracter ciclic, care au o tendință evidentă de a se exacerba perimenstrual;
- boala inflamatorie pelvină: descrie infecția ascendentă cu afectare tubară și peritoneală care printre altele se prezintă cu durere pelvină acută cu caracter înțepător, febră, leucoree;
- torsiunea anexelor genitale, cum ar fi torsiunea izolată a trompei uterine, se prezintă astfel.
Afecțiuni urologice
- infecții urinare joase (cistită): se prezintă cu înțepături în zona pelvină, de obicei localizate suprapubian, accentuate la micțiune (disurie), cu senzația de arsură, polakiurie;
- litiază uretrală distală: se prezintă cu durere acută colicativă, dar în unele cazuri durerea se poate prezenta și sub formă de înțepături în zona pelvină sau în fosa iliacă;
- prostatita acută/cronică (la bărbați): se prezintă cu înțepături perineale, un disconfort pelvin semnificativ post-ejaculare, dureri la urinare.
Afecțiuni gastrointestinale
- apendicita în stadiu incipient: se prezintă cu înțepături în zona pelvină, mai ales la nivelul fosei iliace drepte, exacerbate la palpare sau mișcare, care evoluează spre durere continuă;
- boala inflamatorie intestinală (boala Crohn, rectocolita): disconfort pelvin cronic, înțepături în zona pelvină cu caracter intermitent, de obicei asociate cu modificarea tranzitului;
- sindromul colonului iritabil: se prezintă cu înțepături pelvine asociate cu distensie la nivelul abdomenului, alterarea tranzitului intestinal (diaree/constipație), anxietate;
- hernii inghinale sau femurale incarcerate: durere acută înțepătoare, cu iradiere scrotală sau labială, apariția unei mase palpabile la acest nivel.
Afecțiuni musculoscheletice și neurologice
- disfuncții ale articulațiilor sacroiliace sau ale simfizei pubiene: în acest context, înțepăturile pelvine sunt agravate de ortostatismul prelungit, mers, sarcină;
- neuropatia de nerv pudendal: se prezintă cu înțepături în zona pelvină, senzația de arsură și de amorțeală în perineu, agravată de poziția șezândă;
- herniile discale lombosacrate: iritația radiculară L5-S1 se prezintă cu înțepături frecvente în zona pelvină posterioară, cu iradiere spre membrul inferior.
Alte posibile cauze pentru înțepături în zona pelvină
- cicatrici postchirurgicale sau aderențe pelvine care pot apărea după intervenții ginecologice sau apendicectomie;
- tumori pelvine benigne/maligne care pun presiune pe structurile nervoase din zonă, ducând la înțepături în zona pelvină cu caracter intermitent, de obicei agravate pe timpul nopții.
Este foarte important de menționat și posibila componentă psihosomatică a acestui disconfort. Spre exemplu, femeile se pot confrunta cu înțepături în zona pelvină în contextul fenomenului de somatizare anxioasă sau depresivă, în special la persoanele care se confruntă cu ipohondrie. Este foarte important ca persoana care se confruntă cu înțepături în zona pelvină să urmărească dacă, într-adevăr, disconfortul apare sau este accentuat de situații stresante din viața sa, emoții puternice, astfel încât să poată prezenta acest aspect medicului ginecolog.
Tratament înțepături în zona pelvină în funcție de cauză
Bineînțeles, tratamentul se individualizează în funcție de cauza de bază. În primă instanță, este recomandat ca o femeie care se confruntă periodic cu senzația de înțepături în zona pelvină să consulte medicul ginecolog, în vederea stabilirii unui diagnostic. Ulterior, după ce acesta a fost confirmat prin teste și investigații specifice, se poate iniția tratamentul specific, cum ar fi:
- ovulația dureroasă: antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) preovulator, iar în cazuri extrem de severe se recomandă contraceptive orale pentru inhibarea ovulației;
- chisturi ovariene: monitorizare imagistică, anticoncepționale sau intervenție chirurgicală în caz de torsiune sau de rupere (reprezintă o urgență medicală);
- endometrioză: tratament hormonal (anaologi GnRH, progestative) sau excizia chirurgicală laparoscopică;
- boala inflamatorie pelvină: antibioterapie cu spectru larg (uzual tratament cu ceftriaxonă + doxiciclină/metronidazol);
- infecții urinare: tratament antibiotic ghidat de urocultură și antibiogramă;
- prostatită: chinolone, alfa-blocante, antiinflamatoare nesteroidiene;
- litiază urinară: analgezice, terapie litolitică, litotriție sau ureteroscopie;
- apendidică: apendicectomie laparoscopică;
- colon iritabil: antispastice, dieta FODMAP redusă, probiotice, psihoterapie (este important să nu se subestimeze componenta psihosomatică a bolii);
- boala inflamatorie intestinală: corticosteroizi, imunomodulatoare;
- neuropatie pudendală: fizioterapie, blocaje nervoase, eventual decomprimare chirurgicală;
- sacroileita: infiltrații cu corticosteroizi, reeducare posturală, antiinflamatoare nesteroidiene.
După cum se poate vedea, senzația de înțepături în zona pelvină poate fi cauzată de extrem de multe afecțiuni care nu se limitează doar la sfera ginecologică. Pentru managementul adecvat, se recomandă antiinflamatoare nesteroidiene, andispastice (drotaverină, hioscină), precum și o serie de terapii complementare cum ar fi acupunctura, fizioterapia, masajul profund. În cazurile în care se identifică și componenta psihosomatică a senzației de înțepături în zona pelvină – ca atunci când disconfortul se accentuează la stres emoțional – se recomandă psihoterapia pentru a îmbunătăți capacitatea de rezistență la stres și de gestionare a situațiilor stresante.
Foto: shutterstock.com