Medicina de familie

Guta, boala varstei mature

luni, 15 ianuarie 2001
Share

Guta este o boala metabolica, de nutritie, in care se aduna in exces acidul uric in sange. Apare ca o deficienta de metabolizare in ficat si de eliminare a sa prin rinichi, urina, in conditiile unei alimentatii bogate in aceasta substanta. In mod normal acidul uric se gaseste in cantitati mici in sange, mai corect spus in plasma.

Plasma este un lichid galbui care formeaza mai mult de jumatate din masa sangvina. Ea contine 90% apa, restul fiind reprezentat de materii proteice, intre care fibrinogenul cu rol important in coagularea sangelui, zaharuri (1 gram la litru in mod normal), saruri, intre care clorura de sodiu (sarea de bucatarie) este cea mai importanta, grasimi – in special colesterol, diversi hormoni, substante secretate de globulele albe si, in sfarsit, produse de reziduu al metabolismului, intre care ureea (0,20 – 0,40 gr/l), acid uric (1,5 – 4 mg/dl) si saruri amoniacale. Guta apare adesea pe un teren mostenit care presupune incetinirea proceselor de transformare pana la capat a acidului uric din sange si eliminarea lui din cauza ficatului si rinichiului.

Accesul de guta incepe cu durere violenta
Sub denumirea de guta, in Antichitate erau cuprinse toate manifestarile reumatice. Pana in secolul al XVII-lea guta era considerata o tulburare a umerilor (diateze) traduse prin dureri articulare (podagra). Guta se datoreaza depunerilor de urati (saruri ale acidului uric) la nivelul articulatiilor in tesuturile osoase si in cele moi (tendoane, cartilagii, teci musculare si in rinichi). Este boala varstei mature (35-55 ani) si loveste mai ales barbatii, la femei fiind foarte rara.
Accesul de guta incepe cu durere violenta la degetul mare al piciorului, de obicei noaptea si mai ales iarna, dureaza pana spre dimineata cand dispare tot asa cum a venit. In timpul puseului dureros degetul are aspectul unei inflamatii locale, este eritematos (rosiatic), cald, pielea este lucioasa si este deosebit de sensibil la orice atingere. Crizele se pot repeta in noptile urmatoare, fiind insotite de febra, astenie si lipsa poftei de mancare. Cateva zile de tratament sunt suficiente pentru ca simptomele atat de neplacute ale acceselor de guta sa dispara. Daca insa cauzele se mentin (aceeasi alimentatie, lipsa efortului fizic – factor stimulator al imbunatatirii metabolismului organismului, nivelul ridicat al acidului uric in sange cat si lipsa tratamentului specific), guta se cronicizeaza. In situatia cronicizarii gutei, accesele sunt mai putin violente, intinse la mai multe incheieturi (genunchi, glezne, coloana cervicala, maini), fara febra si stare de rau generalizata, cu durata lunga.
Semnul cel mai important al gutei cronice il constituie aparitia tofilor gutosi, depuneri de saruri de acid uric in articulatii si in jurul lor, stramband si deformand degetele. Daca un tof gutos se sparge, este intepat sau incizat, ni se arata continutul sau – o materie groasa, albiciosa, grunjoasa, care poate fi confundat cu puroiul ranilor sau articulatiilor infectate. Dar continutul tofului gutos nu este infectat. Vindecarea tofului gutos operat este greoaie, intrucat toate tesuturile locale sunt afectate, invadate de sarurile acidului uric.

Tratamentul gutei in mod practic trebuie abordat pe mai multe planuri si anume:
Daca avem in familie ascendenti gutosi trebuie sa preferam in alimentatie laptele, branza proaspata, cartofii, orezul, salata, mazarea pastai, varza, conopida cruda, morcovii, sfecla si fructele. Trebuie sa folosim cat mai putin din alimentele care se vor transforma in organism in acid uric si anume: vanat, carne grasa sau fezandata, carnati, organe de animal, branzeturi fermentate, grasimi, creme de patiserie, ciocolata, aperitive, condimente, bauturi alcoolice, peste, oua, spanac, fasole verde si linte; Urmarirea periodica a uricemiei (nivelul acidului uric din sange) si luarea masurilor alimentare mentionate mai sus. Trebuie sa apelam la medicatia specifica atunci cand valorile depasesc pragul normalitatii; Abordarea unui stil de viata sportiv, cu exercitii fizice rationale, mers, sporturi adaptate varstei si combaterea sedentarismului. Acest lucru va imbunatati metabolismul organismului, permitand o mai buna si mai completa eliminare a deseurilor, printre care si acidul uric; Tratamentul medicamentos al acceselor gutoase cu medicamentele specifice si eficiente de care dispunem in prezent. Asociat sunt utile ceaiurile depurative, ceaiurile diuretice sau chiar diureticele usoare. Avand in vedere complexitatea problemei, cat si unele reactii nocive ale medicamentelor, va sfatuim sa luati sfaturile noastre doar cu titlu informativ si pentru tratament sa va adresati medicului dumneavoastra curant.
Dr. Tocan Florin,
Medic primar ortopedie-traumatologie,
Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti.

Nota pentru articolul «Guta, boala varstei mature»:4.50/ 5 (2 voturi)
tonica
2017-05-10T15:09:42+00:00
Mentine-te
sanatos
in fiecare luna
catena