Deficit de vitamina D. Ce cauze are? Care sunt afecțiunile asociate? Soluții

Vitamina D este o vitamină liposolubilă cu roluri importante în mineralizarea osoasă, mai ales, dar care este considerată și un veritabil hormon steroidian, implicat în homeostazia fosforului și calciului, în funcția imună, proliferarea celulară și sănătatea cardiovasculară. Prin deficit de vitamina D înțelegem scăderea nivelurilor serice de 25-hidroxivitamina D sub 20 de ng/mL, cu mențiunea că nivelurile cuprinse între 20-30 ng/mL indică, de asemenea, insuficiența vitaminei, cu risc de deficit ulterior. De altfel, hipovitaminoza  este recunoscută drept o problemă globală de sănătate publică, cu prevalență crescută chiar și în regiunile cu expunere solară abundentă.

Despre vitamina D

Vitamina D există în două forme biolog active: vitamina D₂ (ergocalciferol) de origine vegetală și vitamina D₃ (colecalciferol), sintetizată endogen în piele sub acțiunea razelor ultraviolete (în special UVB) asupra 7-dehidrocolesterolului. Colecalciferolul este principalul precursor activ din organism și are cele mai important rol în menținerea homeostaziei calciului. După ingestie sau sinteza în piele, vitamina D₃ este transportată în ficat, unde este hidroxilată în poziția 25 și se formează 25-hidroxivitamina D (calcidiol), forma circulată majoritară și markerul standard pentru evaluarea statusului vitaminic și eventualului deficit de vitamina D.

Ulterior, la nivel renal, sub acțiunea enzimei 1α-hidroxilaza, calcidiolul este convertit în 1,25-dihidroxivitamina D (calcitriolul), forma biologic activă. Aceasta acționează specific îndeosebi asupra receptorilor nucleari VDR (vitamin D receptor). Vitamina D este stocată în țesuturi, mai ales adipos și muscular, ceea ce explică de ce persoanele cu obezitate au un risc mai crescut de deficit de vitamina D (vor stoca mai multă vitamină D în celulele adipoase, în loc ca aceasta să circule în sânge). Excreția vitaminei D se face prin bilă și o fracție minoră se elimină prin urină, dar în concentrații relativ nedetectabile prin metode analitice grosiere.

Ce înțelegem prin deficit de vitamina D?

Clinic, prin deficitul de vitamina D înțelegem nivelul scăzut de 25-hidroxivitamina D în sânge, sub pragul considerat optim pentru îndeplinirea funcțiilor acesteia. Conform celor mai utilizate ghiduri, se consideră că un pacient are deficit de vitamina D dacă valoarea 25-hidroxivitaminei D este sub 25 ng/mL (50 nmol/L), insuficiența clasificându-se în intervalul 20-30 ng/mL. Însă, un deficit de vitamina D foarte sever, care determină manifestări clinice evidente, se încadrează de obicei sub valori de 10 ng/mL. Măsurarea formei active a vitaminei nu este de rutină și, mai mult decât atât, nu reflectă fidel starea de aport exogen și rezervele vitaminice ale organismului.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Vitamina D3 2000 UI, de la Naturalis, vitamină esenţială pentru menţinerea sănătăţii oaselor şi dinţilor, dar şi pentru buna funcţionare a sistemului imunitar.

Deficit de vitamina D. Cauze și factori de risc

Există mai multe cauze care pot duce la deficit de vitamina D, cele mai comune fiind:

• aportul alimentar redus sau absorbția deficitară: în contextul anumitor sindroame specifice de malabsorbție, cum ar fi boala celiacă, sindromul intestinului scurt, bypass-ul gastric sau boala inflamatorie intestinală, insuficiența pancreatică cronică și fibroza chistică;
• expunerea redusă la soare: sunt necesare aproximativ 20 de minute de expunere zilnică, cu peste 40% din piele expusă, pentru a preveni un deficit de vitamina D (este de menționat și faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, sinteza cutanată de vitamina D scade, iar persoanele cu un fototip mai închis la culoare au o rată de sinteză mai redusă decât cele cu fototip mai deschis la culoare; sinteza scade și ca urmare a aplicării cremelor cu SPF);
• sinteza endogenă redusă: în contextul afecțiunilor hepatice cronice, cum ar fi ciroza, sau în caz de insuficiență renală și hipoparatiroidism;
• creșterea catabolismului hepatic: ca urmare a administrării unor medicamente care au drept efect secundar accelerarea degradării vitaminei D în metaboliți inactivi, cum ar fi nifedipina și rimfapicina, clotrimazolul, spironolactona, dexametazona, carbamazepina și tratamentul cu fenobarbital.

O formă specifică de deficit de vitamina D o reprezintă rahitismul ereditar rezistent la vitamina D, care provoacă rezistența organică a pacientului la acest nutrient. Conform estimărilor, în jur de un miliard de persoane din întreaga lume se confruntă cu deficit de vitamina D, iar incidența cea mai mare este în rândul adulților în vârstă, al persoanelor cu obezitate, al rezidenților care locuiesc în azilurile de bătrâni și în rândul pacienților spitalizați.

Deficit de vitamina D. Afecțiuni asociate

La copiii cu deficit de vitamina D, în special în forme severe, se dezvoltă rahitismul carențial, caracterizat prin mineralizarea deficitară a matricei osoase, deformări ale membrelor, alături de întârzieri în dezvoltarea motorie și dureri osoase. Aceste manifestări pot apărea în primele luni de viață și sunt agravate de alimentarea exclusivă la sân, fără suplimentare corespunzătoare. În egală măsură, alături de deficit de vitamina D copilul poate dezvolta hipocalcemia, convulsiile, iar tulburările de creștere sunt, de obicei, prezente. La adulții cu deficit de vitamina D, apare o afecțiune denumită osteomalacie, care are repercursiuni asupra integrității musculoscheletice.

Osteomalacia se manifestă prin dureri osoase difuze, slăbiciune musculară proximală și un risc crescut de fracturi de fragilitate. Pe termen lung, adulții cu deficit de vitamina D netratat au un risc mai mare de a dezvolta osteoporoză, cu pierderea progresivă a masei osoase. Insuficiența, precum și hipovitaminoza, sunt asociate cu un risc crescut de infecții respiratorii recurente, mai ales în sezonul rece, deoarece vitamina D modulează funcția imună înnăscută și adaptativă. De asemenea, au fost demonstrate asocieri între deficitul de vitamina D și incidența ușor mai mare a bolilor autoimune – scleroză multiplă, lupus, diabet de tip 1 – în rândul pacienților cu deficit.

Rezervă online și ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Vitamina D3 4000 UI de la Naturalis, vitamină care contribuie la menținerea concentrațiilor normale de calciu în sânge și la susținerea sănătății sistemului osos și a dinților. De asemenea, ajută și la funcționarea sistemului imunitar.

Deficitul de vitamina D poate agrava durerile de spate femeilor aflate la menopauză

S-a constat că există o anumită legătură între carenţa severă de vitamina D și durerile degenerative lombare, în special la femeile aflate în postmenopauză.
Carența de vitamina D este adesea întâlnită la femeile aflate în postmenopauză și, de multe ori, aceasta este asociată cu durerile de spate. Un studiu spune că nu sunt încă destule date care să arate motivul pentru care există un nivel scăzut al vitaminei D la nivelul coloanei vertebrale la femeile în vârstă.

La studiu au participat 232 de femei aflate în postmenopauză, de peste 65 de ani, care acuzau dureri ușoare de spate și afecțiuni lombare degenerative. Majoritatea (74% dintre femei) avea deficiență de vitamina D (>10 până la <30ng/mL), dintre care 30 de femei, însemnând 12,9%, aveau o carență severă de vitamina D (<10ng/mL).

Au existat diferențe substanțiale în concentrațiile de vitamina D între pacienții cu densitate osoasă normală, osteopenie sau osteoporoză (21,62 ± 9,42 față de 18,01 ± 9,41 față de 17,39 ± 8,17 ng / ml, respectiv P <0,05). Scorurile T ale densității minerale osoase au fost mai mici în grupul de pacienți cu deficiență severă de vitamina D (-1,92 ± 1,55) comparativ cu cei cu deficiență (-1,19 ± 1,35) sau niveluri normale (-0,70 ± 1,64; P = 0,004 ).

Deficit de vitamina D. Alternative de tratament

Alternativele de tratament în caz de deficit de vitamina D includ, în primul rând, administrarea orală de vitamina D₃, în doze adaptate severității deficitului, vârstei pacientului, comorbidității asociate și eventualului risc de recurență. Protocoalele indică următoarele:

• la adulți, în cazul unui deficit de vitamina D foarte sever (sub 10 ng/mL), sunt recomandate așa-zisele „doze de atac” de 50.000 UI în fiecare săptămână, timp de 6-8 săptămâni, urmate de o doză de întreținere de 1000-2000 de UI în fiecare zi;
• la copiii cu deficit de vitamina D, dozele variază între 400-1000 UI în fiecare zi, în funcție de vârstă și aportul alimentar.

În cazuri particulare, cum ar fi pacienții cu malabsorbție severă sau intervenții bariatrice, pot fi necesare doze parenterale sau administrarea formei lipozomale, care are biodisponibilitate mai crescută. La pacienții care urmează tratament pentru deficit de vitamina D, indiferent de gradul de severitate, se recomandă monitorizarea nivelurilor de 25-hidroxivitamina D (calcifediol sau calcidiol), pentru a evalua răspunsul terapeutic și a ajusta doza de întreținere. În mod obișnuit, este necesară și corectarea concomitentă a altor deficite asociate – în special cel de calciu și de magneziu –, pentru a preveni hipocalcemia secundară și susține efectele benefice ale vitaminei.

Deficit de vitamina D. Sfaturi pentru prevenție

Pentru a reduce riscul de a dezvolta deficit de vitamina D, asigurarea unui aport alimentar zilnic și expunerea responsabilă la soare sunt strategii îndeajuns de eficiente. Dacă este cazul, există și posibilitatea de a opta pentru suplimentare zilnică. Se recomandă expunerea zilnică a feței și brațelor la soare timp de 15-30 de minute. În lunile de iarnă, sau în cazul în care expunerea nu este posibilă, se recomandă suplimentarea zilnică, pentru a reduce riscul unui potențial deficit de vitamina D. La femeile însărcinate și care alăptează, precum și la vârstnici și pacienții care se confruntă cu boli ce reduc absorbția vitaminei, doza zilnică necesară se ajustează individual.

Surse alimentare și doza zilnică necesară de vitamina D

Aportul alimentar poate juca, de asemenea, un rol important în limitarea riscului de a dezvolta deficit de vitamina D. Sursa alimentară principală este reprezentată mai ales de peștele gras, de exemplu somonul, macroul, sardinele, ficatul de cod, gălbenușul de ou sau ciupercile expuse la soare. Totuși, în multe regiuni aportul alimentar este insuficient, motiv pentru care alimentele fortificate (lapte, cereale) joacă un rol important în acoperirea necesarului zilnic și, prin urmare, limitarea riscului de a dezvolta deficit de vitamina D. Conform ghidurilor internaționale, pentru a reduce la minimum riscul de a dezvolta deficit de vitamina D, aportul zilnic recomandat este:

Dincolo de asigurarea necesarului zilnic, dozele pot fi ajustate în funcție de obiectivele fiecărei persoane, de preferat doar la recomandarea medicului specialist.

Foto: shutterstock.com