In secolul dietelor si al siluetelor filiforme, aproape ca este un blestem sa nu reusesti sa slabesti. Ba este cu atat mai greu, cu cat te ingrasi orice ai face.
Tinem diete peste diete, incercam sa avem un stil de viata sanatos, ne facem planuri despre cum o sa ne apucam de alergat de saptamana viitoare si tot asa. In ciuda acestor eforturi, atunci cand suntem tristi, deprimati, nervosi sau cand ne simtim singuri, frigiderul este cel mai bun prieten.
Mancatul pe fond emotional este cel mai mare dusman daca dorim sa slabim, sa ne mentinem in forma sau sa avem un stil de viata sanatos. Foarte multi adulti, femei in general, obisnuiesc sa isi gaseasca un refugiu in mancare. Daca sunt fericite, se recompenseaza cu ceva dulce, daca sunt triste, se abandoneaza in fata unui tort sau a unei mese copioase, iar daca au fost parasite se inchid in bucatarie si mananca. De fapt, incercam sa umplem golul interior pe care o stare neplacuta ni-l provoaca. Insa acest lucru este imposibil. Durerea nu trece cu mancare, nici plictiseala nu este alungata cu mancare, iar cantitatea de alimente ingerata devine din ce in ce mai mare.
Cum se ajunge in aceasta situatie?
Mancatul pe fond emotional porneste inca din copilarie. Cand sunt mici, copiii primesc ceva dulce daca sunt cuminti, daca mananca tot sau daca duc la bun sfarsit o actiune. Este o idee foarte nepotrivita sa rasplatim copiii cu mancare, mai ales cu dulciuri. Acest copil se va rasplati si cand va fi mare cu ceva dulce dupa o zi grea si obositoare la serviciu. Apoi copiii nu primesc mancare doar ca recompensa, ci si daca plang. Si aceasta pentru ca unii parinti nu reusesc sa deosebeasca plansul de foame de plansul din alte motive. Asa ca atunci cand nu-i este foame, acesta primeste mancare, si mananca. Mancarea actioneaza ca un pansament ce distrage atentia copilului de la motivul real pentru care plangea.
Adultul isi insuseste comportamentul alimentar din copilarie
Unii copii primesc mancare si pentru a avea o ocupatie, atunci cand parintele doreste cateva minute de liniste. Astfel, viitorul adult isi insuseste un comportament alimentar eronat si un stil de viata total nesanatos. Bebelusii nu gasesc numai mancare la sanul mamei, gasesc caldura, afectiune si liniste. In timpul alaptarii, bebelusii se calmeaza si sunt fericiti. Tocmai de aceea vom face mereu o asociere intre mancare si dragoste.
Incercam, de fapt, sa ne confruntam cu emotiile negative
Cand ne confruntam cu mancatul pe fond nervos, de fapt incercam sa ne confruntam cu emotiile negative, incercam sa schimbam felul in care ne simtim, sa „indulcim” senzatia de vid pe care o simtim. Putem manca pentru ca suntem tristi, obositi, tensionati, stresati, plictisiti, anxiosi sau depresivi fara sa ne fie foame. De aceea, este important sa evaluam starea in care ne aflam atunci cand ne „creste apetitul”. Este o foame reala sau nu?
Mancatul pe fond emotional nu se poate rezolva cu diete, ci este nevoie de ajutorul unui psiholog. Impreuna cu acesta vom descoperi care sunt motivele care stau la baza problemelor alimentare, ce metode exista pentru imbunatatirea imaginii de sine si pentru modificarea strategiilor de confruntare cu emotiile negative.
Psiholog Loredana Andrei
