Cortizolul este un hormon produs și eliberat de glandele suprarenale (două glande mici situate deasupra rinichilor). Este un glucocorticoid, un tip de hormon steroid. Cortizolul afectează mai multe aspecte ale sănătății și ajută la reglarea răspunsului organismului la stres. Nivelurile ridicate/mărite sau scăzute de cortizol pot afecta sănătatea.
Când facem referire la stres, ne putem gândi în principal la cortizol. Acesta este un hormon esențial care afectează aproape fiecare organ și țesut din corp. Cortizolul joacă multe alte roluri importante, inclusiv:
- reglează modul în care organismul utilizează glucoza pentru energie;
- scade inflamația;
- reglează tensiunea arterială;
- ajută la controlul ciclului somn-veghe.
Cortizolul poate fi dozat la laborator în sânge, salivă sau urină. Valorile considerate normale sunt variabile în funcție de metoda de analiză utilizată și de intervalele de referință specificate de producătorul kiturilor din care se testează, ceea ce arată valori ușor diferite între diferite laboratoare.
Valoarea cortizolului este diferită în funcție de momentul zilei în care este recoltat, deoarece tiparul secreției acestui hormon respectă un ritm circadian. Este considerat un interval normal pentru valoarea cortizolului plasmatic la ora 8:00 am (dimineata): 3-20 microg/dl, în timp ce valoarea considerată de referință în intervalul ora 22:00 pm-02:00 am este <3 microg/dl.
Cortizolul dozat în salivă la ora 23:00 pm are valori considerate normale <0.15 microg/dl.
Pentru dozarea CLU (cortizolului liber urinar) se oferă la laborator o probă din urina colectată în 24 ore, iar valoarea considerată normală este 5-50 microg/24 ore.
Reglarea nivelurilor de cortizol din organism
Fiziologia umană are un sistem elaborat pentru a regla nivelurile de cortizol. Acest aspect este vital pentru sănătatea noastră deoarece orice exces sau deficit în producția de cortizol se manifestă prin simptome care pot afecta calitatea vieții și în lipsa unui tratament corespunzător vor apărea consecințe majore pe termen lung.
Hipotalamusul și glanda hipofiză controlează producția de cortizol de către glandele suprarenale. Procesul decurge astfel:
- Când nivelul de cortizol din sânge scade, hipotalamusul eliberează hormonul de eliberare a corticotropinei (CRH).
- CRH determină glanda hipofiză să producă hormonul adrenocorticotrop (ACTH).
- ACTH stimulează apoi glandele suprarenale să producă și să elibereze cortizol.
Pentru a avea niveluri sănătoase de cortizol, hipotalamusul, glanda hipofiză și glandele suprarenale trebuie să funcționeze corect.
Cortizol mărit, simptome
Simptomele date de niveluri ridicate de cortizol, pot include:
- creștere în greutate, în special la nivelul feței și abdomenului;
- depuneri de grăsime în regiunea cefei, la nivelul coloanei cervicale, deasupra claviculelor;
- vergeturi late, roșii-violacee, pe abdomen, coapse, brațe;
- slăbiciune musculară la nivelul brațelor și coapselor;
- niveluri ridicate ale glicemiei, care adesea poate evolua într-un adevărat diabet zaharat;
- tensiune arterială crescută;
- creștere excesivă a părului (hirsutism) la femei;
- oase fragile (osteoporoză) și fracturi osoase.
Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Naturalis Calcifix. Sirop cu gust delicios de lămâie şi portocală, conceput pentru a contribui la menţinerea sănătăţii sistemelor osos şi muscular. Formula sa echilibrată combină calciu, magneziu, zinc şi vitamina D3, nutrienţi esenţiali.
Cortizol mărit şi sindromul Cushing şi Pseudo-Cushing
Nivelurile ridicate de cortizol (stare numită hipercortizolism) pentru o perioadă lungă de timp, pot determina sindromul Cushing sau o sindromul Pseudo-Cushing. Cauzele nivelurilor mărite de cortizol în sindromul Cushing includ:
- administrarea de doze mari de medicamente de tip corticosteroizi pe perioade lungi de timp (de exemplu prednison, prednisolon, dexametazona şi altele);
- tumori care produc ACTH – de obicei localizate în glanda hipofiză;
- tumori ale glandelor suprarenale care provoacă exces de cortizol.
Sindromul Pseudo-Cushing reprezintă o stare de hipercortizolism blând determinată de o situație percepută de organism ca un stres constant și continuu de intensitate scăzută, care crește minim secreția de cortizol, dar permanent. Printre cauzele sindromului Pseudo-Cuhing se remarcă:
- alcoolism cronic,
- diabet zaharat prost controlat,
- afecţiuni psihiatrice,
- obezitate morbidă sau anorexie nervoasă,
- stres fizic extrem,
- depresia.
Este important de știut că tratarea acestor condiţii duce la dispariția simptomelor în sindromul Pseudo-Cushing.
Diagnosticul pozitiv de cortizol mărit
Din cauza naturii episodice a secreţiei cortizolului şi a creşterii normale a acestuia în caz de stres, determinări izolate ale cortizolului seric nu au valoare diagnostică, de aceea se folosesc teste dinamice. Aceste teste dinamice se realizează sub coordonarea și supravegherea unui medic endocrinolog. Nu pot fi realizate în afara spitalului și nici în condiții de ambulator, necesitând de cele mai multe ori minimum o noapte de spitalizare.
Aceste teste dinamice sunt de 2 tipuri:
- Teste de supresie cu diferite doze de Dexametazonă, atunci când este suspectat un exces al secreției de cortizol
- Teste de stimulare cu diferite medicamente (de exemplu: ACTH sintetic sau insulină), atunci când este suspectată o insuficiență a secreției de cortizol.
După stabilirea tipului secreției (exces sau insuficiență) și efectuarea testelor dinamice, se stabilește cauza dezechilibrului hormonal. Aceasta poate o cauză suprarenală sau hipofizară sau ectopică (alt loc în organism, care nu este o glandă suprarenală sau ambele suprarenale sau glanda hipofiză, cum ar fi de exemplu o tumoră neuroendocrină). După stabilirea cauzei, următorul pas este confirmarea acestei cauze prin investigații imagistice (RMN hipofizar pentru o tumoră hippofizară sau CT abdominal pentru o tumoră suprarenală).
Indicații de screening pentru Sindromul Cushing
1. Persoane cu discrepanță între vârstă (tânără) și patologia pe care o au (de exemplu: hipertensiune arterială, osteoporoză).
2. Persoane cu caracteristici multiple şi progresive, dintre acelea care sunt foarte caracteristice pentru sindromul Cushing (care nu apar și în alte boli):
- tendința la echimoze la traumatism minim;
- facies pletoric (fața care este mai rotundă și mai roșie decât în mod normal);
- vergeturi roşii violacee, groase (1 cm) şi cu lipsă de subtanţă, denivelate faţă de planul pielii;
- copii cu ritm de creştere în înălțime sub normalul pentru vârsta şi sexul lor și cu exces ponderal;
- persoane cu slăbiciune musculară marcată la articulația umerilor și şoldurilor.
3. Copii cu înălțime sub normal și greutate peste normal.
4. Persoane cu incidentalom suprarenalian cu aspect de adenom. Incidentalomul suprarenalian se definește printr-o formațiune la nivelul uneia sau ambelor glande suprarenale, descoperită întâmplător cu ocazia unei investigații imagistice realizată pentru un alt scop.
Toate aceste aspecte descrise mai sus ca și indicații de screening ar trebui să orienteze către o consultație la medicul endocrinolog.
Sindromul Cushing, tratament
Tratamentul sindromului Cushing este în principal chirurgical (ori de câte ori este posibil), indiferent de cauza sa (de exemplu, fie că este cauzat de o tumoră hipofizară producătoare de corticotropină [ACTH], secreție ectopică de ACTH de către o tumoră non-hipofizară sau secreție de cortizol din cauza unui adenom adrenal, hiperplazie suprarenală bilaterală sau carcinom adrenal). Cu toate acestea, atunci când intervenția chirurgicală nu este disponibilă sau este întârziată, contraindicată sau nereușită, este adesea necesară terapia medicamentoasă.
Terapiile medicamentoase pentru sindromul Cushing pot fi împărțite în trei mari categorii pe baza următoarelor mecanisme de acțiune:
- scăderea producției de cortizol;
- antagonizarea acțiunii cortizolului la nivelul receptorului glucocorticoid sau;
- țintirea etiologiei specifice a sindromului Cushing.
Este important de subliniat că tratamentul sindromului Cushing este realizat sub îndrumarea unui medic endocrinolog care face parte dintr-o echipă multidisciplinară (ce implică participarea unui medic radiolog cu experiență, un medic de laborator, un chirurg expert in chirurgia endocrină, un medic anatomopatolog), fiind în sine o strategie complexă de management terapeutic, dar cu rezultate favorabile în situația depistării precoce.
Ce însemană prevenție în hipercortizolism (cortizol mărit)?
Există mai multe modalități de a ajuta la scăderea nivelului de cortizol, inclusiv:
- Promovarea unui somn de calitate. Problemele cronice de somn, cum ar fi insomnia sau lucrul în tura de noapte, pot cauza niveluri mai ridicate de cortizol în mod cronic.
- Activitatea fizică regulată ajută la îmbunătățirea calității somnului și la reducerea stresului.
- Exercițiile de respirație profundă și meditația. Respirația controlată ajută la stimularea sistemului nervos parasimpatic, sistemul uman de „odihnă și digestie”. Acest lucru ajută la scăderea nivelului de cortizol.
- Atitudinea pozitivă. Râsul promovează eliberarea de endorfine și suprimă cortizolul. Participarea la activități distractive poate promova, de asemenea, sentimentele de stare de bine.
- Menținerea unor relații sănătoase. Relațiile tensionate și nesănătoase pot provoca stres frecvent.
Foto: shutterstock.com
