Calcitonina este un hormon polipeptidic, format din 32 de aminoacizi și secretat de celulele C ale glandei tiroide. Un aspect foarte interesant este faptul că prezența acestui hormon la oameni este considerată o dovadă filogenetică a faptului că viața luat naștere, întâi, în oceane. Oamenii continuă să păstreze acest hormon în organism, dar funcțiile sale sunt relativ limitate. Secreția acestui hormon este stimulată de creșterea concentrației de calciu seric, iar calcitonina are rolul de a proteja organismul de apariția hipercalcemiei (calciu în exces). Secreția de calcitonină este stimulată și de hormoni gastrointestinali, cum ar fi gastrina, ceea ce a condus la diferite ipoteze.
De exemplu, o ipoteză nedovedită susțină că stimularea postprandială a calcitoninei ar avea un rol important în fixarea calciului și fosfatului în oase, imediat după masă. În timpul sarcinii atât nivelurile de calcitonină, cât și de 1,25-dihidroxi vitamina D sunt crescute, susținându-se faptul că în pot fi importante în transferul de calciu matern către făt sau sugar (nivelurile sunt crescute și în timpul alăptării) și prevenirea și recuperarea pierderii osoase materne. Acest hormon poate fi administrat și sub formă de medicament, fiind deseori utilizat în tratarea hipercalcemiei care se prezintă clinic sub forma anumitor afecțiuni, cum ar fi boala Paget sau osteoporoza.
Ce este calcitonina?
Calcitonina este un hormon deseori trecut cu vederea, însă care ar putea juca roluri deosebit de importante în organism. În primă instanță, este cunoscut faptul că este sintetizat de celulele C, de la nivelul glandei tiroide, ca răspuns la concentrația crescută de calciu din sânge. Acționează specific prin scăderea nivelului de calciu, printr-o serie de mecanisme cum ar fi:
- Inhibă activitatea osteoclastelor, celule implicate în remodelarea osoasă, un proces în urma căruia are loc eliberarea de calciu în sânge;
- Diminuează reabsorbția renală de calciu, evitându-se astfel concentrarea calciului în sânge.
În condiții fiziologice, concentrațiile calcitoninei în organism în valori normale. Însă, când este înregistrată creșterea calcemiei (concentrației de calciu) peste valorile normale, tiroida va duce la eliberarea acestui hormon în sânge, astfel încât nivelul de calciu să scadă. Când în organism se înregistrează o calcemie fiziologică, nivelurile de calcitonină se găsesc în intervalul de valori normale. Calcitriolul este un alt hormon, care îndeplinește funcții diametral opuse: are rolul de a crește concentrația de calciu din sânge, în urma scăderii acesteia (hipocalcemie). Calcitriolul stimulează reabsorbția intestinală a calciului, care ulterior va fi transportat în sânge.
Calcitonina – valori normale
Intervalul de valori normale ale calcitoninei diferă în funcție de vârstă și sex. De asemenea, se mai observă la fumători intervalul de valori normale pentru calcitonină ar trebui să fie ușor mai mare. Acest lucru se datorează faptului că fumatul afectează capacitatea de a absorbi calciul, și acest lucru duce la o densitate osoasă mai mică și oase mai slabe. Nicotina, de asemenea, poate încetini biosinteza celulelor implicate în remanierea osoasă. Intervalul de valori normale pentru calcitonină sunt următoarele:
| Vârstă | Valori normale (pg/mL) în funcție de sex | |
| 3-12 luni | F: < 26,30 | M: < 26,60 |
| 1-6 ani | F: < 8,68 | M: < 13,00 |
| 6-11 ani | F: < 7,42 | M: < 9,81 |
| 11-20 ani | F: < 3,96 | M: < 4,11 |
| Femei peste 20 de ani | Fumătoare: < 7,49 | Nefumătoare: < 4,30 |
| Bărbați peste 20 de ani | Fumători: < 10,90 | Nefumători: < 9,52 |
Aceste valori normale pot să difere sensibil în funcție de laborator și metoda folosită în vederea determinării nivelului de calcitonină. Acțiunea calcitoninei este direct proporțională cu nivelul de calciu din organism – cu cât există mai mult calciu, cu atât va fi eliberată mai mult hormon. Calcitonina se leagă de osteoclaste, inhibând astfel resorbția osoasă în care aceste sunt celulele acestea implicate. Acest lucru poate fi observat chiar la câteva minute după ce s-a administrat, pe cale exogenă, calcitonină. Cu toate acestea, inhibarea este tranzitorie, și ar putea juca un rol destul de neînsemnat în a asigura homeostazia generală a calciului.
Calcitonină scăzută sau crescută – posibile cauze
Abaterile de la intervalul de valori normale, în sensul creșterii sau scăderii, pot fi puse pe seama mai multor afecțiuni. Cu toate acestea, se consideră faptul că acest hormon are însemnătate mai ales în contextul diagnosticului și monitorizării carcinomului tiroidian medular, fiind un marker tumoral specific și sensibil. Carcinomul tiroidian medular (MTC) duce la creșteri ale nivelului de calcitonină la majoritatea persoanelor cu acest diagnostic. La persoanele cu MTC familială, sau cu neoplazie multiplă endocrină (MEN) de tip 2, nivelurile sunt normale (aproximativ 30% din cazuri). În egală măsură, calcitonina crescută mai poate indica și alte condiții, cum ar fi:
- sindroame leucemice și mieloproliferative;
- tumori mamare sau pulmonare cu producție ectopică de calcitonină;
- hiperparatiroidism;
- insuficiență renală;
- boală inflamatorie cronică;
- hipergastrinemie (nivel excesiv de gastrină în sânge; după cum am menționat, printre altele gastrina stimulează și secreția de calcitonină);
- hiperplazia celulelor C (necancerigenă).
Fiziologic, se observă creșteri ale nivelului de calcitonină la femeile însărcinate, la bebeluși și în perioada de alăptare, subliniindu-se importanța asupra fătului, dar și a proaspetei mămici. În acest context, determinarea nivelurilor de calcitonină se recomandă în mai multe circumstanțe, în special pe fondul prezenței unor semne sau simptome asociate cancerului tiroidian medular:
- prezența așa-zișilor noduli tiroidieni „cu aspect rece”;
- diaree care nu răspunde la tratamentul obișnuit;
- cancer tiroidian cu histologie obscură, neconcludentă;
- în vederea screening-ului, în cazurile de MTC sau feocromocitom familial pozitiv;
- în vederea monitorizării postoperatorii (fiind cunoscut faptul că nivelurile de calcitonină se corelează direct proporțional cu masa tumorală, iar dublarea concentrației ar putea indica o recidivă).
Indicații relative ar putea fi în monitorizarea anumitor tumori endocrine care pot duce, printre altele, la producție ectopică de calcitonină: carcinom pulmonar cu celule mici, insulinom. Însă, în astfel de situații există investigații paraclinice mult mai relevante. Scăderile nivelului acestui hormon nu prezintă relevanță clinică, întrucât secreția sa este în strânsă dependentă de condiția patologică a hipercalcemiei. Scăderea concentrației acestui hormon ar putea indica să indice de fapt chiar o bună reglare a calcemiei sangvine, așadar menținerea nivelului de calciu în limitele considerate fiziologice.
Foto: shutterstock.com
