Boala Charcot, cunoscută și sub denumirea de artropatia Charcot, este o afecțiune neurologică rară care afectează articulațiile și oasele, în special la persoanele care suferă de diabet. În cazul bolii Charcot, articulațiile se deteriorează rapid, iar leziunile se dezvoltă adesea fără durere, ceea ce face ca diagnosticarea să fie dificilă.
Boala Charcot este o afecțiune gravă, ce poate duce la deformări severe, dizabilitate și chiar amputare.
Boala Charcot, simptome
În boala Charcot, oasele devin suficient de slabe pentru a se fractura. Mai mult, pe măsură ce afecțiunea progresează, și articulațiile se deteriorează, iar piciorul suferă o deformare treptată.
Din cauza severității afecțiunii, este extrem de important ca pacienții cu diabet (boală frecvent asociată cu neuropatia, un factor major în dezvoltarea bolii Charcot) să ia măsuri preventive și să consulte medicul imediat ce apar primele semne sau simptome.
Simptomele bolii Charcot includ:
- durere (deși în unele cazuri boala Charcot poate progresa fără durere, pacientul poate experimenta dureri articulare sau de oase);
- umflătura articulațiilor;
- deformări ale piciorului sau gleznei (pe măsură ce boala Charcot avansează, articulațiile se deformează, iar piciorul își schimbă forma, ceea ce poate face ca purtarea normală a pantofilor să fie dificilă sau chiar imposibilă);
- pierderea sensibilității la nivelul picioarelor sau gleznelor;
- instabilitate articulară (articulațiile devin instabile și pot suferi leziuni sau dislocări din cauza bolii Charcot);
- leziuni ale pielii (pielea de pe picioare sau glezne poate suferi răni ce se vindecă greu);
- modificări ale mersului;
- oasele fragile, din cauza bolii Charcot, pot suferi fracturi frecvente chiar și la traume minore.
Complicațiile bolii Charcot
Conform specialiștilor, problema majoră în boala Charcot este că deformările pot cauza apariția unor zone de os proeminent sub piele (osul fiind imediat sub suprafața pielii). Aceasta poate genera ulcere sau răni, din cauza presiunii excesive asupra pielii.
Odată ce pielea se rupe, în cazul bolii Charcot, riscul de infecție la nivelul piciorului crește, iar din cauza fluxului sangvin redus, persoanele cu diabet întâmpină dificultăți atât în vindecarea rănilor, cât și în combaterea infecțiilor. Din acest motiv, diabeticii cu picior Charcot au un risc de 50% de a necesita o amputare dacă dezvoltă un ulcer, comparativ cu doar 10% fără ulcer.
Specialiștii estimează că boala Charcot afectează între 0,1% și 0,9% dintre persoanele cu diabet și că 63% dintre pacienții cu osteoartropatie neuropatică Charcot vor dezvolta ulcerații ale piciorului.
Ce cauzează boala Charcot
Cauzele bolii Charcot sunt strâns legate de deteriorarea nervilor periferici și de pierderea sensibilității în zonele afectate.
Principalele cauze și factori de risc sunt:
- Boala Charcot este strâns legată de neuropatia diabetică, afecțiune care deteriorează nervii periferici. Aceasta duce la pierderea sensibilității, iar persoanele afectate nu resimt durerea, ceea ce poate duce la daune repetate ale articulațiilor și oaselor.
- În boala Charcot, traumele minore, cum ar fi lovituri sau presiune continuă asupra articulațiilor, nu sunt resimțite din cauza pierderii sensibilității. Astfel, articulațiile și oasele suferă deteriorări fără ca persoana afectată să fie conștientă de ele.
- În cazul bolii Charcot, circulația sangvină slabă este frecventă, ceea ce îngreunează procesul de vindecare a țesuturilor și poate duce la infecții sau alte complicații severe.
- Deși mai rare, anumite afecțiuni genetice sau condiții care afectează nervii periferici, cum ar fi alcoolismul sau tulburările metabolice, pot contribui la dezvoltarea bolii Charcot.
Boala Charcot, opțiuni de tratament
Tratamentele pentru boala Charcot au ca scop reducerea deformărilor permanente ale piciorului și asigurarea unui picior stabil, care să permită mersul corect. Tratamentele pentru boala Charcot includ măsuri conservatoare, medicamente și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale, toate având scopul de a preveni deformările și de a ajuta la recuperarea piciorului.
Boala Charcot. Măsuri conservatoare
În faza acută a bolii Charcot, este necesar să se imobilizeze piciorul și să se evite aplicarea greutății asupra acestuia, pentru a preveni deformarea permanentă. Acest lucru se face de obicei folosind dispozitive care ajută la distribuirea greutății fără a o pune pe picior, precum încălțăminte specială sau alte dispozitive de protecție. În unele cazuri, cârjele și scaunele cu rotile pot fi de ajutor pentru a sprijini mișcarea fără a pune presiune pe picior.
Un alt tratament non-chirurgical este utilizarea gipsurilor care protejează piciorul și permit mersul într-o manieră controlată, ajutând la vindecarea fracturilor într-o poziție stabilă.
Faza de inflamație acută a bolii Charcot poate dura câteva săptămâni. Prin utilizarea corectă a acestor dispozitive și măsuri de protecție, piciorul poate să se vindece și să își recupereze stabilitatea, atâta timp cât stresul asupra acestuia este controlat.
Boala Charcot. Medicamentele care ajută la controlul bolii
Tratamentul medicamentos în boala Charcot este necesar pentru a controla procesele care duc la deteriorarea oaselor și pentru a preveni pierderea osoasă suplimentară.
În faza acută a bolii Charcot, medicamentele pot ajuta la reducerea inflamației și la stabilizarea oaselor.
Bifosfonații, de exemplu, sunt medicamente utilizate pentru a inhiba activitatea osteoclastelor, celulele responsabile cu distrugerea țesutului osos. Aceștia sunt eficienți în faza acută a bolii Charcot, deoarece ajută la prevenirea pierderii osoase și reduc riscul de fracturi. Bifosfonații sunt administrati, de obicei, pe cale orală sau intravenoasă și sunt folosiți pentru a trata osteoporoza și alte afecțiuni care implică resorbția osoasă excesivă.
Suplimentele de calcitonină sunt, de asemnea, alte medicamente care pot ajuta în tratamentul bolii Charcot. Calcitonina este un hormon care ajută la reglarea metabolismului osos, inhibând resorbția osului de către osteoclastele responsabile de distrugerea țesutului osos. Suplimentele de calcitonină sunt folosite pentru a întări oasele și a reduce riscul de fracturi.
Pamidronatul și acidul zoledronic sunt alte medicamente utilizate pentru a stabiliza structura osoasă. Aceste medicamente sunt mai puternice decât bifosfonații tradiționali și pot fi administrate intravenos. Pamidronatul și acidul zoledronic sunt adesea utilizate în cazurile de boala Charcot care prezintă un risc crescut de fracturi sau deformări severe.
Alte tratamente medicamentoase pot include medicamente antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) pentru a controla durerea și inflamația, în special în faza acută a bolii Charcot. De asemenea, în anumite cazuri, pot fi folosite medicamente pentru a controla nivelurile de zahăr din sânge, având în vedere legătura strânsă dintre boala Charcot și diabet.
Boala Charcot. Când trebuie intervenit chirurgical
Intervenția chirurgicală în cazul bolii Charcot poate fi o opțiune de tratament în anumite cazuri, însă este un subiect încă în dezbatere între profesioniști.
Pentru că, deși intervențiile chirurgicale pot fi eficiente pentru controlul bolii, momentul optim al intervenției (faza acută sau cronică) este adesea discutat.
Chirurgia în faza acută a bolii Charcot
În faza acută a bolii Charcot, procesele inflamatorii intense și distrugerea osoasă rapidă sunt frecvente, iar intervenția chirurgicală poate fi o opțiune pentru a preveni complicațiile grave. În această fază, boala Charcot este caracterizată prin edem (umflătura țesuturilor), roșeață și febră, iar presiunea exercitată asupra articulațiilor poate duce rapid la deformări severe și ulcerații.
Obiectivul principal al intervenției chirurgicale în această etapă este descărcarea presiunii de pe articulațiile afectate, pentru a preveni agravarea deformărilor și pentru a reduce riscul de ulcerații sau infecții. Chirurgii pot recurge la diverse tehnici pentru a atinge aceste scopuri.
- Îndepărtarea unei porțiuni de os (exostectomie) pentru a reduce presiunea asupra articulațiilor și pentru a preveni fracturile.
- Fixarea oaselor afectate cu ajutorul unor dispozitive externe sau interne, precum șuruburi sau tije, pentru a asigura stabilitatea structurii osoase și a preveni progresia deformării.
- Fuzionarea articulațiilor (artrodeza) pentru a le imobiliza, limitând mișcările care pot duce la agravarea leziunilor.
Chirurgia în faza cronică a bolii Charcot
În cazul în care boala progresează și ajunge în faza cronică, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a corecta deformările stabilite și pentru a restabili funcționalitatea piciorului. Deși în această fază osul este adesea mai fragil și riscul de infecție este mai mare, chirurgii pot apela la tehnici mai avansate pentru a corecta deformările și a îmbunătăți mobilitatea pacientului.
Obiectivul intervenției chirurgicale în faza cronică este de a preveni complicațiile suplimentare, precum infecțiile și ulcerările, care pot duce la necesitatea amputării, și de a restabili funcționalitatea piciorului.
Considerații importante în decizia chirurgicală în cazul bolii Charcot
Decizia de a interveni chirurgical depinde de mai mulți factori, inclusiv:
- Stadiul bolii. Faza acută necesită o abordare mai conservatoare, pe când faza cronică poate implica corecții mai complexe.
- Starea generală a pacientului.
- Riscurile și beneficiile intervenției.
Așadar, chirurgia rămâne o opțiune valoroasă pentru pacienții cu boala Charcot atunci când tratamentele conservatoare nu sunt suficiente pentru a preveni complicațiile majore. Totuși, decizia finală trebuie să aibă în vedere stadiul bolii și istoricul medical.
Foto: shutterstock.com
