Nasul înfundat, strănutul, secrețiile nazale și tusea sunt manifestări frecvente, iar diferențierea dintre o alergie și o raceală poate fi dificilă, mai ales la debut. Cele două afecțiuni au însă mecanisme diferite. Răceala este, în general, o infecție virală a tractului respirator superior, în timp ce rinita alergică reprezintă un răspuns imun exagerat față de substanțe care, pentru majoritatea oamenilor, sunt inofensive. Identificarea corectă a cauzei este importantă, deoarece măsurile terapeutice și preventive nu sunt aceleași.
Ce este rinita alergică?
Rinita alergică apare atunci când sistemul imun reacționează la alergeni precum polenul, acarienii, mucegaiurile sau alergenii proveniți de la fanerele animalelor. Expunerea poate determina activarea mastocitelor și eliberarea unor mediatori inflamatori, inclusiv histamina, care produc dilatarea vaselor, creșterea secrețiilor și inflamarea mucoasei nazale. Astfel, rinita alergică poate provoca:
- strănut repetat,
- rinoree apoasă,
- congestie nazală și
- senzație de mâncărime la nivelul nasului, gâtului sau ochilor.
Un indiciu important este asocierea simptomelor nazale cu manifestări oculare: prurit, lăcrimare și roșeață. În alergie, secrețiile sunt de obicei clare și apoase, iar febra nu este caracteristică unei forme necomplicate. Simptomele pot apărea sezonier, în perioadele cu concentrații crescute de polen, sau pe tot parcursul anului, în functie de alergenul implicat. Reapariția manifestărilor în aceleași condiții poate orienta diagnosticul.
Cum se manifestă infecția virală
Aceasta este provocată de virusuri respiratorii, rinovirusurile fiind printre cele mai frecvente cauze. Transmiterea se produce prin particule respiratorii denumite ,,picături Flügge”, dar și prin contact apropiat, iar simptomele apar după o perioadă de incubație. Răceală debutează de obicei cu
- strănut sau durere în gât,
urmate de:
- congestie nazală (nas înfundat),
- rinoree (nas care curge) și
- tuse.
Pot apărea
- cefalee,
- oboseală,
- dureri musculare ușoare și
- febră (în special la copii).
Simptomele ating de regulă intensitatea maximă în primele două-trei zile și se ameliorează progresiv. Unele manifestări, mai ales tusea și secrețiile nazale, pot persista până la 10-14 zile. Spre deosebire de alergie, infecția este contagioasă și poate fi transmisă altor persoane.
Culoarea secrețiilor nazale nu stabilește diagnosticul
Un mit frecvent este că secrețiile galbene sau verzi demonstrează prezența unei infecții bacteriene. În realitate, mucusul își poate modifica aspectul în timpul unei infecții virale, iar această schimbare nu înseamnă automat că este necesar un antibiotic. De asemenea, culoarea secrețiilor nu permite diferențierea sigură între alergie și o infecție respiratorie.
Dacă simptomele respiratorii se mențin mai mult de zece zile fără ameliorare, se agravează după o perioadă inițială de îmbunătățire sau apar febra persistentă și dureri importante, este recomandată evaluarea medicală. Aceste situații pot indica o complicație sau o altă afecțiune care necesită diagnostic diferențial.
Cum le deosebim în practică
Debutul și durata sunt printre cele mai utile criterii. Alergie apare frecvent rapid după contactul cu alergenul și poate persista atît timp cât expunerea continuă. Răceala are o evoluție progresivă, cu simptome care ating un vârf în primele zile și apoi se reduc. Strănutul repetitiv, pruritul nazal sau ocular și rinoreea apoasă susțin mai degrabă diagnosticul de alergie. Tusea, durerea în gât, starea generală alterată și febra ușoară sunt mai compatibile cu răceala.
Totuși, niciun simptom izolat nu este suficient pentru un diagnostic cert. O persoană poate avea concomitent o alergie și o infecție virală, iar o răceala poate accentua temporar simptomele unei rinite alergice preexistente. De aceea, istoricul clinic, evoluția simptomelor și contextul de expunere trebuie analizate concomitent.
Când este necesară evaluarea medicală
Consultul medical este recomandat atunci când simptomele sunt persistente, recurente, severe sau afectează somnul și activitățile zilnice. Suspiciunea de alergie este mai mare atunci când manifestările apar repetitiv ântr-un anumit sezon sau după expunerea la un factor specific. Evaluarea este utilă și atunci când congestia nazală persistă între episoadele infecțioase, deoarece pot exista și alte forme de rinită, inclusiv rinita nonalergică, afecțiuni rinosinusale sau cauze anatomice.
Diagnosticul unei alergii se bazează pe istoricul medical și examenul clinic. Când este necesară identificarea precisă a sensibilizării, medicul alergolog poate recomanda teste cutanate sau determinarea IgE specifice. Rezultatele trebuie interpretate în contextul simptomelor, deoarece sensibilizarea la un alergen nu înseamnă automat că acesta este cauza tuturor manifestărilor.
Tratamentul diferă în funcție de cauză
Pentru alergie, reducerea expunerii la alergen poate diminua simptomele, atunci când acest lucru este posibil. Tratamentul medicamentos poate include antihistaminice și corticosteroizi intranazali, iar pentru rinita alergică corticosteroizii intranazali sunt printre cele mai eficiente medicamente pentru controlul simptomelor nazale. În cazuri selectate, după confirmarea diagnosticului, poate fi recomandată imunoterapia alergen-specifică, administrată subcutanat sau sublingual.
Pentru infecția virală necomplicată, tratamentul este în principal simptomatic. Odihna, hidratarea, spălaturile nazale cu soluție salină și medicamentele recomandate pentru febră sau durere pot contribui la ameliorarea manifestărilor. Antibioticele nu tratează virusurile și nu sunt indicate pentru răceala necomplicată. Decongestionantele vasoconstrictoare nazale, atunci cînd sunt utilizate, trebuie administrate pe termen scurt, deoarece folosirea prelungită poate favoriza congestia de rebound și rinita medicamentoasă.
Cum prevenim episoadele de alergie sau răceală?
Prevenirea depinde de cauză. Pentru alergie sezonieră, reducerea expunerii la polen în perioadele cu concentrații ridicate poate fi utilă, iar tratamentul recomandat de medic poate fi început în funcție de tipul și severitatea simptomelor. Pentru formele perene, controlul expunerii la acarieni, mucegaiuri sau alergeni proveniți de la animale poate avea un rol important.
În cazul unei răceli, igiena mâinilor, evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave și aerisirea spațiilor pot reduce riscul de transmitere a virusurilor respiratorii. Un jurnal al simptomelor poate fi util atunci când episoadele sunt recurente: perioada apariției, durata, factorii de mediu și asocierea cu febra sau simptome oculare pot oferi informații relevante pentru medic.
Când trebuie solicitat rapid ajutor medical
Indiferent dacă simptomele par să indice alergie sau răceală, dificultățile de respirație, respirația rapidă, deshidratarea, alterarea marcată a stării generale sau agravarea unei boli cronice necesită evaluare medicală.
În cazul unei reacții alergice severe, apariția edemului limbii sau gâtului, dificultatea de a respira, amețelile sau pierderea stării de conștiența reprezintă o urgență medicală.
De asemenea, dacă simptomele unei răceli se ameliorează și apoi reapar sau se agravează, ori dacă febra persistă mai mult de câteva zile, este indicat consultul medical. Diagnosticul corect evită administrarea inutilă de antibiotice și permite alegerea tratamentului potrivit.
Alergie sau răceală? Concluzie
Diferențierea dintre alergie și răceală se bazează pe tiparul simptomelor, durata, contextul de apariție și asocierea cu manifestări oculare sau sistemice. Rinita alergică este mai sugestivă atunci când există prurit, strănut repetitiv, rinoree apoasă și un caracter sezonier sau legat de expunere. Răceala este mai probabilă când apar durere în gât, tuse, stare generală alterată și, uneori, febră, cu evoluție autolimitată. Atunci când simptomele sunt persistente, recurente sau neobișnuite, evaluarea medicală este cea mai sigură modalitate de a stabili cauza și tratamentul potrivit.
Foto: shutterstock.com
