Infectia urinara se produce cand microorganismele, de obicei bacterii din tractul digestiv, ajung la capatul uretrei si incep sa se multiplice. Uretra este un tub fin prin care urina din vezica urinara este eliminata in afara organismului.

Majoritatea infectiilor urinare au drept cauza un singur germen, numit Escherichia coli (E. coli), care traieste in mod normal in tractul intestinal al omului.

Prostata produce secretii care incetinesc cresterea bacteriilor

Aparatul urinar este structurat astfel incat sa se protejeze de infectii. Uretrele si vezica urinara previn in mod normal refluxul urinei in rinichi, iar fluxul de urina dinspre vezica urinara spre exterior ajuta la „spalarea” bacteriilor din tractul urinar. La barbat, prostata produce secretii care incetinesc cresterea bacteriilor. De asemenea, la ambele sexe, raspunsul imun al organismului previne aparitia infectiilor, insa in ciuda acestor mijloace de aparare ale organismului pot aparea infectii urinare.

Din ce cauza apar infectiile urinare?

Persoanele care au un risc mai mare de a dezvolta infectii urinare sunt cele care prezinta anomalii ale tractului urinar, ce obstrueaza (impiedica) fluxul urinei (de exemplu, un calcul). De asemenea, barbatii care au adenom de prostata, ce incetineste fluxul urinar, bolnavii diabetici, cei care au montate catetere in uretra sau vezica urinara, gravidele si, in general, orice persoana care prezinta scaderea imunitatii organismului.

Infectiile urinare pot fi si asimptomatice

Este important de stiut ca nu orice bolnav care are o infectie urinara prezinta simptome, dar majoritatea acestor persoane au cel putin un simptom care poate fi manifestat prin:

• Usturime la mictiune (urinare);
• Senzatie imperioasa de urinare (nu poate tine urina);
• Senzatie de oboseala accentuata, uneori chiar durere in zona rinichilor, uretrelor sau uretrei.

Senzatia imediata de a urina, cel mai comun simptom

O acuza frecventa este ca, desi bolnavul are senzatia imperioasa de mictiune, volumul de urina eliminat este mic. De asemenea, aspectul urinei este tulbure, chiar rosiatica uneori si urat mirositoare. In mod normal, o infectie urinara localizata la nivelul uretrei sau vezicii urinare nu produce febra. Aceasta apare daca infectia ajunge la nivelul rinichiului. Alte simptome sunt durerea la nivel lombar, greata, varsaturile. Multe femei sufera de infectii repetate ale tractului urinar. De obicei, infectiile ulterioare sunt determinate de alti germeni patogeni decat cele anterioare sau, daca este vorba de infectii urinare repetate cu E. coli, micile diferente observate intre bacterii indica infectii distincte.

Cum se manifesta la copii?

La copii, simptomele de infectie urinara pot fi ignorate sau atribuite altei afectiuni. Astfel, aceasta este suspectata doar cand copilul este irascibil, nu are pofta de mancare, prezinta febra in mod inexplicabil, pierde urina sau materii fecale. Spre deosebire de adulti, copiii au o predispozitie mai mare de a face febra, in lipsa altor simptome.

Diagnosticul, in functie de sumarul de urina si urocultura

In afara simptomelor enumerate, stabilirea diagnosticului de infectie urinara cu E. coli necesita efectuarea unui examen sumar de urina si a unei uroculturi. Examenul sumar de urina se face din prima urina eliminata dimineata, care se examineaza in vederea decelarii celulelor albe (leucocite), celulelor rosii (eritrocite), nitritilor si bacteriilor. Urocultura se executa tot din prima urina de dimineata, recoltata la jumatatea jetului, intr-un recipient steril, dupa toaleta prealabila a zonei genitale cu apa si sapun. Urina recoltata astfel se duce cat mai repede la un laborator, unde se insamanteaza si se urmareste daca se dezvolta bacterii pe mediul de cultura. In situatia in care apar colonii de bacterii, se efectueaza antibiograma, pentru a observa care dintre antibiotice este cel mai eficient impotriva bacteriei incriminate.

Alte investigatii recomandate

Daca simptomele se manifesta si dupa tratamentul efectuat conform antibiogramei, medicul indica de obicei efectuarea unei ecografii abdominale. Aceasta evalueaza aspectul rinichilor si partial aspectul cailor urinare, pentru decelarea eventualelor anomalii care intretin infectia. O alta investigatie recomandata frecvent este urografia intravenoasa, care ofera imagini radiologice ale rinichilor, vezicii urinare si uretrelor, dupa injectarea intravenoasa prealabila a unei substante opace vizibile la radiografie. Un alt test util este cistoscopia. Cistoscopul este un instrument sub forma unui tub, care prezinta o sursa de lumina si cateva lentile ce permit medicului sa vizualizeze interiorul vezicii urinare.

Dr. Camelia Diaconu,

Medic primar medicina interna,

Competenta ecografie cardiaca si generala,

Spitalul Judetean Ilfov, Bucuresti,

E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza