Medicamentele cu statine inhibă o etapă esențială în sinteza endogenă hepatică a colesterolului. În esență, inhibă etapa în care 3-hidroxi-3-metilglutaril-CoA este transformată în mevalonat în urma acțiunii hidroximetilglutaril-CoA-reductazei. Așadar, medicamentele cu statine joacă rol de inhibitori ai hidroximetilglutaril-CoA-reductazei. Acționând astfel, au un semnificativ efect de reducere a hipercolesterolemiei, așadar a riscului de evenimente cardiovasculare nefaste. De asemenea, deoarece calea mevalonatului influențează și funcția endotelială, răspunsul de natură inflamatorie și coagularea, efectele statinelor se extind dincolo de scăderea colesterolemiei.
Totuși, ca în cazul oricărui alt tip de medicament, medicamentele cu statine pot avea și posibile efecte adverse. Aceste efecte se pot traduce prin simptome musculo-scheletice, dar și creșterea riscului de diabet și rate relativ mai mari de accident vascular cerebral hemoragic. Totuși, a fost validat faptul că frecvența acestor potențial efecte adverse secundare administrării de statine se observă rareori și că, în general, beneficiile administrării de statine depășesc considerabil riscul potențial asociat. Starea de hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie și hiperlipoproteinemie se asociază cu riscul major de afectare cardiovasculară, mortalitate și alte complicații severe.
Indicațiile terapeutice ale statinelor
Inhibitorii hidroximetilglutaril-CoA-reductazei, cunoscuți și sub denumirea de statine, ar trebui să fie parte integrantă dintr-un tratament extins și complet, care include, pe lângă medicamente, și regim asociat activității fizice susținute, în vederea tratării hipercolesterolemiei. Acestea duc la scăderea colesterolului total (CT), LDL-colesterolului și trigliceridelor (TG), precum și la o creștere a HDL-colesterolului, cu efect antiaterogen. Alegerea diferitelor statine în direcția unui tratament viabil ar trebui să țină cont atât de particularitățile biologice ale pacientului, starea sa de sănătate și patologia asociată, cât și de profilul farmacocinetic al respectivului medicament.
Principalele indicații terapeutice pentru statine includ:
- Prevenție primară (la persoane cu vârsta între 40-75 de ani): pacient fără afecțiune cardiacă semnificativă din punct de vedere clinic, dar care prezintă risc de infarct, accident vascular cerebral, din alte considerente patologice;
- Persoane cu LDL-colesterol mai mare de 190 mg/dL (medicamentele cu statine au rolul de a duce la o reducere cu peste 50% a concentrației de LDL-colesterol);
- Persoanele cu LDL-colesterol cuprins între 70-189 mg/dL, dar care prezintă patologii cum ar fi diabetul zaharat, risc de ateroscleroză, potențial factori de risc (antecedentele familiale pozitive, boală renală cronică, sindrom metabolic, boală inflamatorie);
- Prevenție secundară (vârsta peste 18 ani): antecedente semnificative de evenimente majore aterosclerotice (sindrom coronarian acut, infarct de miocard, accident vascular ischemic și boală arterială periferică simptomatică);
- Eveniment aterosclerotic cu factori de risc pozitivi: vârstă ≥ 65 ani, diabet zaharat, fumatul, antecedente de insuficiență cardiacă, hipercolesterolemie familială, hipertensiune arterială, LDL-colesterol ≥60 mg/dL;
- Tratamentul cu statine se recomandă în hipercolesterolemie familială (hiperlipoproteinemie de tip IIa), caracterizată prin deficit de receptori pentru LDL;
- Hiperlipidemie combinată familială (hiperlipoproteinemie tip IIb), caracterizată prin deficit de receptori LDL și sinteză crescută de apolipoproteină B;
- Disbetalipoproteinemie familială (hiperlipoproteinemie de tip III), tradusă prin disfuncțiile la nivelul receptorului pentru apolipoproteina E, necesară eliminării chilomicronilor;
- Hipertrigliceridemie familială (hiperlipoproteinemie de tip IV), cu creșterea biosintezei de VLDL (lipoproteine cu densitate intermediară).
În mod ideal, administrarea medicamentelor cu statine trebuie să țină cont de indicațiile extinse ale medicului specialist. Fiind de mai multe tipuri, medicamentele cu statine se prescriu luându-se în considerare mai multe variabile, cum ar fi profilul lipidic, comorbiditățile asociate, riscul individual de eveniment cardiovascular, complicații, vârsta și altele. Chiar dacă există și riscuri asociate administrării de statine, se consideră că riscul asociat alterărilor lipidice unul cu mult mai mare decât posibilele complicații secundare farmacoterapiei cu statine. Farmacoterapie nu ar trebui să fie izolată, ci în asociere cu un stil de viață sănătos, cu regim alimentar și sport.
Când și cum trebuie luate statinele?
Administrarea medicamentelor cu statine ar trebui făcută la indicațiile medicului. Ca urmare a variației diurne a sintezei colesterolului hepatic (sinteza este cea mai intensă în primele ore ale dimineții), se recomandă administrarea seara a unei doze de statine (fluvastatina, simvastatina, lovastatina, pravastatina). Doza de atorvastatina, pitavastatină și rosuvastatină poate fi luată în orice moment al zilei, dimineața sau seara, dar administrarea lor trebuie să se facă, de la o zi la alta, în același moment al zilei. Conform ghidurilor medicale actuale, pe baza potențialului de a reduce nivelul de LDL-colesterol, există mai multe tipuri de statine:
- Statine de intensitate crescută (scăderea >50%): rosuvastatina (20 și 40 miligrame), precum și atorvastatina (40 și 80 miligrame);
- Statine de intensitate intermediară (scăderea 30-49%): atorvastatina (10 și 20 miligrame) și pravastatina (40, 80 miligrame), lovastatina (40 și 80 miligrame);
- Statine de intensitate redusă (scăderea <30%): simvastatina (10 miligrame) și pravastatina (10 și 20 miligrame), lovastatina (20 miligrame), fluvastatina (20 și 40 miligrame).
Administrare statine
Astfel, administrarea de statine ar trebui să se facă după cum urmează:
- Persoanele cu hipercolesterolemie primară severă (LDL ≥190 mg/dL): terapie cu statine de intensitate ridicată;
- Adulților tineri (20-39 de ani) li se recomandă terapie cu statine doar dacă prezintă și riscul de evenimente cardiovasculare (antecedente familiale, LDL-colesterol ≥160 mg/dL);
- Persoanelor cu diabet zaharat și vârsta între 40-75 de ani li se recomandă statine cu potențial intermediar;
- Persoanelor cu vârsta între 40-75 de ani și factori de risc pozitivi specifici diabetului trebuie să urmeze tratament cu statine de intensitate ridicată;
- În funcție de scorul de calciu (scorul Agatston), se recomandă:
- 0 unități Agatston: nu sunt necesare statine, cu câteva excepții specifice;
- 1-99 unități Agatston: posibilitatea administrării, mai ales după vârsta de 55 ani;
- ≥ 100 unități Agatston: inițierea terapiei cu statine, individualizată pentru pacient.
- Pentru populația pediatrică cu hipercolesterolemie familială, se recomandă farmacoterapia cu statine de intensitate moderată-mare;
- Pentru pacienții cu vârsta > 75 de ani, trebuie avut în vedere contextul comorbidităților;
- Pentru pacienții cu insuficiență hepatică: toate tipurile de statine sunt contraindicate în caz de boală hepatică subiacentă;
- Pentru pacienții cu insuficiență renală: trebuie avute în vedere comorbiditățile, stadiul bolii, factorii de risc;
- Considerații privind sarcina: terapia cu statine este contraindicată, însă clinicianul poate lua în considerare terapia cu statine la persoanele însărcinate cu risc semnificativ de eveniment cardiovascular în timpul sarcinii (hipercolesterolemie familială homozigotă, boală cardiacă diagnosticată);
- Considerații privind alăptarea: nu se administrează statine în timpul alăptării, întrucât există risc de a perturba metabolismul lipidic al fătului. Se recomandă alți agenți: colesevelam sau colestiramina, colestipolul.
În cele din urmă, administrarea statinelor trebuie să se facă după indicațiile medicului, avându-se în vedere mai multe variabile individuale. Pentru eficiență maximală, monitorizarea trebuie să aibă loc la intervale regulate, din momentul inițierii tratamentului.
