Remedii naturale

Socul, o terapie cu “savoare”

miercuri, 4 iulie 2007
Share

Calitatile terapeutice ale socului sunt apreciate inca din antichitate, fiind utilizat in special pentru distrugerea viermilor intestinali. Astazi, florile si frunzele sunt folosite pentru calmarea nevralgiilor, in afectiuni ale cailor respiratorii si reumatism. Scoarta arborelui de soc are proprietati laxative si diuretice, in medicina populara fiind intrebuintata ca antihelmintic.

Denumit stiintific Sambucus nigra, socul creste in paduri, pe langa garduri, maracinisuri, tufarisuri si infloreste din luna mai pana in iunie. Arborele este raspandit pe tot globul, iar cel cu fructe rosii creste in zona montana si subalpina.

Recoltarea florilor de soc se face pe timp uscat, la inceputul perioadei de inflorire (in lunile mai-iunie, cand sunt complet formate). Fructele se aduna coapte in septembrie-octombrie, la fel ca si scoarta.

Socul este un arbore inalt de 1-8 metri, ramificat, cu fructe sub forma de baca neagra, lucioasa, cu suc violet-purpuriu, avand un gust dulceag-acrisor. Florile plantei sunt mici, albe sau verzi-galbene, avand un miros placut aromat.

Compozitie chimica
Datorita continutului de ulei esential (in cantitate mica), nitrat de potasiu, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc., florile de soc au efect diuretic, sudorific si laxativ. Totodata, acestea au actiune antiinflamatoare, antireumatismala, emolienta, galactogena. Fructele socului contin sambunigrina, sambucosida (pigment), acid malic, acid tanic, aldehide glicolice, aminoacizi, zaharuri, vitamina C si vitamine din complexul B. Acestea sunt comestibile, dar nu in cantitati mari (mai ales de catre copii), pentru a preveni fenomenele toxice. De asemenea, fructele necoapte pot da intoxicatii, manifestate prin voma si diaree. Scoarta are in compozitia ei zaharuri, tanin, colina, rezina si acid valerianic. Aceasta are proprietati laxative si diuretice, insa este folosita si ca antihelmintic.

Extern, componentele socului se folosesc pentru actiunea antiseptica si de calmare a durerilor. Este recomandat in arsuri, abcese si furunculoze, pentru a reduce puroiul si umflaturile. Tincura trateaza acneea, eczema alergica, psoriazisul si alte boli de piele grave.

Terapia cu soc

Datorita proprietatilor sale sudorifice, antiinflamatorii bronsice, de fluidificare a secretiilor bronsice si expectorante, ceaiul de soc este recomandat in tratarea afectiunilor cailor respiratorii: raceala, bronsita, gripa, sinuzita, rinita. De asemenea, prorietatile laxative si diuretice ale acestuia il recomanda pentru combaterea constipatiei si a obezitatii. Avand rol diuretic si sudorific puternic, socul se utilizeaza cu succes pentru eliminarea apei din organism prin urina si transpiratie, in caz de edeme, cistita, colica si litiaza urinara, nefrita. Prin actiunea sa depurativa si antiinflamatorie articulara, socul este utilizat in tratamentul si profilaxia reumatismului si a gutei. Tot datorita rolului depurativ, acesta este utilizat ca adjuvant in tratamentul alergiilor, dermatozelor atopice, acneei sau psoriazisului. Socul are, de asemenea, efect galactogen (creste cantitatea de lapte la femeile ce alapteaza). Detoxifiantul din fructe de soc reprezinta o tinctura ce asociaza mai multe plante, cu efecte puternice de dezintoxicare, fiind deosebit de util in curele de slabire. Socul determina o slabire rapida in greutate prin normalizarea metabolismului si prin stimulrea functiilor de eliminare. Sucul obtinut din fructe se recomanda mai ales vara, fiind eficient in curele de dexintoxicare. In unele regiuni ale tarii din fructe se prepara dulceata, sirop sau vin.

Mod de administrare

Infuzia de soc se obtine din o lingura de flori la 250 ml de apa, ce se infuzeaza 3 minute. Se beau 2-3 cani de infuzie calduta, indulcita cu miere, inainte de mese. Decoctul se obtine din 2 pumni de scoarta de soc ce se fierb in 1 l apa, pana scade la jumatate. Cantitatea ramasa se administreaza de 3 ori pe zi, inainte de mese. Sucul de soc se obtine din 20 g de fructe, ce se zdrobesc pana devin o pasta, care apoi se pune intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Rezulta un suc inchis la culoare, ce se administreaza inainte de masa, 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este un excelent diuretic. Pentru uz extern, se fierb timp de 3 minute 50 g flori de soc intr-un litru de apa, se infuzeaza 10 minute, apoi se strecoara. Tratamentul consta in cataplasme in caz de furuncule, abcese, arsuri sau inhalatii recomandate in gripa si rinita. Nu se utilizeaza florile proaspete, aplicate ca atare pe piele sau pe mucoase, deoarece produc eriteme.

Dr. Constantina Ruxandra
Medic specialist medicina de familie
Competenta apifitoterapie
Centrul Medical Amadeus

Nota pentru articolul «Socul, o terapie cu “savoare”»:5.00/ 5 (5 voturi)
#tags   \   ,
tonica
2017-05-11T14:39:22+00:00
Mentine-te
sanatos
in fiecare luna
catena