Limba albă (leucoplazia orală) se manifestă prin apariția unei încărcături albicioase, sub forma unei plăci, în cavitatea bucală, în mod obișnuit pe suprafața limbii. Există mai multe patologii traduse printr-un astfel de simptom, fiind frecvent asociată și cu fumatul. Poate indica existența unui proces infecțios de natură bacteriană sau fungică, dar și a unei boli gastrointestinale (boala de reflux gastroesofagian). Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră că limba albă se încadrează într-un grup de tulburări cunoscute sub numele de „tulburări potențial maligne”. De aceea, leucoplazia orală poate fi un indicator relevant pentru existența unui proces malign acut.
Afectând mucoasa bucală, leucoplazia orală este, în esență, o leziune de culoare albă a acesteia, de unde și denumirea populară. Totuși, leziunea nu poate fi încadrată într-un tip specific, fiind considerată diferită de orice alt tip fiziopatologic cunoscut. Conform statisticilor, în jur de 2,6% de persoane la nivel mondial se confruntă cu limbă albă, simptomul fiind asociat cu procesele maligne în aproximativ 0,1-17,5% dintre cazurile cunoscute. Apare mai frecvent la bărbații de vârstă mijlocie, prevalența crescând odată cu înaintarea în vârstă. Incidența relativ mai crescută în rândul bărbaților s-ar putea datora îndeosebi consumului mai mare de tutun.
Limba albă – cauze și factori de risc
Cauzele care duc la limba albă sunt multifactoriale, multe cazuri fiind chiar idiopatice (nu poate fi identificat agentul etiologic). Factorul de risc cel mai frecvent observat este consumul cronic de tutun (fie ars, fie mestecat sau încălzit). De asemenea, rolul candidozei cronice (infecția cu o ciupercă numită Candida) este puternic documentat în diagnosticul de limbă albă, în special în cazul formelor neomogene. Acest rol este legat de potențialul ridicat de nitrozare a ciupercii, sugerând producția endogenă de nitrozamină ca parte a fiziopatologiei bolii. Inhalarea fumului de țigară produce o gamă variată de leziuni ale mucoasei bucale, putând duce la limbă albă.
În momentul în care o celulă este expusă la orice tip de agent carcinogen (care are potențial de a provoca cancer), încearcă să se adapteze stresului indus. O creștere a proliferării celulare, cu micșorarea capacității de funcționare a celulelor, reprezintă un mod de adaptare al țesutului. De asemenea, în cadrul epiteliului oral au loc procesele de hiperplazie și degenerare celulară, odată ce iritantul persistă să acționeze asupra mucoasei. Când stadiul de adaptare la factorul iritant și cel de deteriorare celulară se încheie, celulele ajung la un stadiu final: fie aleg calea apoptozei (moartea celulară programată), fie ajung să se transforme în celule potențial maligne.
Deși acestea sunt cazuri izolate, principalele cauze care pot duce la limbă albă sunt:
- igiena orală deficitară, cu acumularea de bacterii care secretă acizi și duc la modificări ale pH-ului oral;
- xerostomia;
- obișnuința de a respira prin cavitatea bucală;
- deshidratarea poate duce la limbă albă;
- iritațiile (fizice, chimice);
- consumul de tutun (ars, mestecat, încălzit);
- consumul de alcool;
- infecțiile fungice;
- morsicatio buccarum (mușcarea obrajilor);
- expunerea la radiații ultraviolete;
- deficitul combinat de macro- și micronutrienți (vitamina B12, în special);
- tulburări hormonale;
- galvanismul oral (datorat intervențiilor stomatologice) poate duce la limbă albă;
- tratamentele medicamentoase (antiinflamatoare nesteroidiene, antihipertensive, precum și antibiotice sau alte tipuri de medicamente administrate pe o perioadă îndelungată).
Este important de știut că apariția de limbă albă poate indica prezența mai multor afecțiuni, fie localizate la nivelul gurii, fie sistemice:
- candidoza pseudomembranoasă (infecția cu Candida albicans);
- eritemul migrans;
- limba albă încărcată (saburală);
- lichenul plan;
- linea alba;
- boala de reflux gastroesofagian (din cauza refluxului de acid gastric din stomac);
- glosita;
- sifilis;
- leucoedem;
- infecția cu HPV;
- cancerul oral (limba albă ar putea fi considerată un stadiu incipient al malignizării).
Limba albă care nu se vindecă de la sine în decurs de 1-2 săptămâni ar trebui să ridice urgență medicală, deoarece, după cum s-a menționat, ar putea indica prezența unui proces malign.
Limba albă – simptome asociate
Simptomele pe care le manifestă persoanele cu limbă albă diferă în funcție de fiziopatologia ce se asociază afecțiunii de bază. Dincolo de aspectul caracteristic al limbii, mai pot fi prezente și următoarele:
- candidoza pseudomembranoasă: leziuni albe, eritematoase, groase și distribuite neregulat, cel mai adesea pe limbă și mucoasa bucală. De obicei, persoanele cu limbă albă cauzată de candidoza pseudomembranoasă acuză și o senzație de arsură în zona afectată.
- eritemul migrans: pete tranzitorii inelare, de culoare albă și/sau roșie, cu texturi diferite (fie netede, fie reliefate). Leziunile se localizează de obicei pe partea dorsală și laterală a limbii, schimbându-și poziția și dimensiunea odată cu evoluția bolii.
- morsicatio buccarum: apariția de mici leziuni pe suprafața limbii sau obrazului, depinzând de teritoriul bucal care este mușcat.
- linea alba: leziuni unilaterale sau bilaterale sub formă de linii albe pe suprafața mucoasei.
- leucoedem: leziune alb-cenușie pe suprafața mucoasei bucale. Țesuturile asociate prezintă o stare eritematoasă.
- lichenul plan: striații albe (strii Wickham) pe suprafața limbii sau mucoasei, însă se poate manifesta și sub formă de papule albe, plăci sau eroziuni.
- leucoplazia verucoasă proliferativă: răspândită și implică diferite părți ale cavității bucale.
- leucoplazia: plăci uniforme albe (leucoplazie omogenă) sau plăci neregulate, nodulare (în cazul leucoplaziei neomogene).
În cele mai multe cazuri, limba albă nu provoacă dureri, ci doar o disconfort psihic și o senzație de arsură sau amorțeală. Din cauza afectării papilelor gustative, alimentele consumate ar putea să nu mai aibă același gust, fiind afectat și simțul gustativ.
Limbă albă – diagnostic
Asocierea simptomului de limbă albă cu o afecțiune specifică necesită efectuarea amănunțită a anamnezei pacientului, când frecvent se observă expunerea la cel puțin un factor de risc. Astfel, în cazul candidozei pseudomembranoase, este important de știu că limba albă poate apărea din cauza existenței unor boli subiacente sistemice care duc la starea imunodepresivă. Candida este un organism oportunist, care infectează în special persoanele cu sistem imunitar slăbit. În cazul în care limba albă aparte ca urmare a eritemului migrans, se poate suspecta o manifestare orală a psoriazisului, pacienții trebuind evaluați și pentru boala Lyme (prezentă în 90% din cazuri).
Morsicatio buccarum apare de obicei din cauza unei disfuncții neurologice sau la pacienții care trec prin perioade stresante (adolescență, sarcina). Leucodemul se consideră a fi o afecțiune cu potențial idiopatic, probabil asociată iritațiilor fizice sau chimice locale. La mulți pacienți care prezintă limbă albă din acest motiv, se observă un comportament exacerbat în ceea ce privește consumul de tutun, precum și o incidență crescută a diabetului zaharat. Limba albă din cazurile de lichen plan este evaluată prin examen histologic și imunofluorescență, pentru a se diferenția de alte leziuni orale caracteristice (pemfigusul, pemfigoidul). Cancerul bucal necesită biopsie.
Limbă albă – tratament și remedii
Tratamentul pentru limbă albă depinde de diagnosticul pus de către medicul specialist. Pe baza acestuia, se poate elabora tratamentul specific care include:
- pentru candidoza pseudomembranoasă: medicație antifungică (frecvent clotrimazol sau un alt agent antifungic, fluconazol).
- eritemul migrans: frecvent asociat cu o boală sistemică subiacentă, necesită tratament clar, pe baza afecțiunii de bază.
- morsicatio buccarum: nu dispune de modalități specifice de tratament, deși psihoterapia se pare a fi eficientă în cazul persoanelor cu această obișnuință.
- linea alba: nu dispune de modalități specifice de tratament, deseori fiind autolimitată și nu presupune o problemă medicală semnificativă.
- leucodemul: se consideră a fi „o variație a normalului”, motiv pentru care nu dispune, cel puțin în momentul de față, de tratament. Limba albă apare sub această manifestare frecvent din cauza fumatului, iar gestionarea acestui obicei susține rezolvarea problemei.
- lichenul plan: se tratează predominant cu corticosteroizi topici.
În cazul leziunilor cu displazie moderată sau severă, excizia pe cale chirurgicală sau cu ajutorul laserului ar trebui să fie principalul tratament de elecție. De asemenea, eliminarea factorilor de risc pentru limbă albă, și supravegherea atentă a evoluției bolii sunt esențiale, pentru a se evita migrarea leziunilor și spre țesuturile adiacente. Pentru leucoplazia verucoasă proliferativă, este recomandat tratamentul de îndepărtare chirurgicală. Principalele modalități de prevenție pentru limba albă sunt igiena orală corespunzătoare și limitarea consumului de alcool și tutun (fie ars, fie încălzit sau mestecat).
