Acumularea de lichid seros în învelișul care acoperă testiculele se numește hidrocel. Între 5 și 10% dintre băieții nou-născuți sunt diagnosticați cu hidrocel, dar indiferent de vârstă orice persoană de sex masculin poate fi diagnosticată cu hidrocel ca urmare a unui traumatism, a unei inflamații sau a unei infecții în scrot.
Simptomul cel mai des experimentat de pacienți este inflamarea (în general nedureroasă) unui testicul sau a ambelor testicule. Dacă apare durerea, sunt asociate și alte probleme precum hernia inghinală. În cazul adulților aceștia pot resimți o senzație de disconfort dată de volumul mărit al scrotului, în special în timpul activităților solicitante fizic.
În majoritatea cazurilor doar unul din testicule este afectat.
Tipuri de hidrocel
Există două forme:
Hidrocel congenital/primar – în timpul vieții uterine în abdomenul fătului se formează testiculele, care se deplasează spre scrot prin canalul peritoneovaginal. După ce ajung în scrot în 90-95% din cazuri acest canal se închide în perioada perinatală. La restul de 5-10%, acest canal se închide mai târziu. În aceste situații este vorba de un „spațiu de comunicare” între abdomen și scrot, prin care circulă lichid peritoneal.
Hidrocel dobândit/secundar – este o urmare a unui traumatism (hematom), a unei infecții (Atenție la infecțiile cu transmitere sexuală!), a unei tumori testiculare sau a unei obstrucții.
Factorii de risc în dezvoltarea hidrocelului
- copii prematuri și mai mici de 1 an;
- traumatism;
- infecţie;
- tumoră testiculară;
- insuficienţa cardiacă sau blocaj limfatic retroperitoneal;
- închiderea incompletă a procesului vaginal.
Hidrocel, diagnosticare
Atât în cazul copiilor, cât și al adulților, dacă prezintă o umflătură în zona testiculelor/inghinală recomandarea este de a merge la medicul urolog pentru un examen fizic în vederea stabilirii diagnosticului. În procesul de diagnosticare se recomandă analize (sumar de urină și urocultură) și ecografie în vederea excluderii altor cauze care ar putea sta la baza apariției edemului (umflăturii).
Tratamentul hidrocelului
În cazul copiilor cu hidrocel congenital edemul se retrage la majoritatea pacienților până la împlinirea vârstei de un an. Aceste situații nu necesită un tratament, ci doar o monitorizarea atentă a testiculelor și a zonei adiacente.
În situațiile în care copilul a ajuns la vârsta de doi ani, edemul apare și dispare frecvent, zona afectată e dureroasă, apar alte complicații, atunci la recomandarea medicului se apelează la tratamentul chirurgical. Acest lucru presupune anestezie urmată de o incizie în zona inghinală.
La pacienții cu hidrocel dobândit, simptomatologia poate dispărea în aproximativ șase luni. Cazurile clinice în care sunt prezente complicații precum hernia inghinală necesită intervenție chirurgicală.
Nu există tratament medicamentos!
