Infecția fungică a unghiei, cunoscută drept onicomicoză, reprezintă infecția patului unghial, cu aspect caracteristic, relativ ușor de diferențiat. Atunci când la baza infecției stau diferite specii de dermatofiți, afecțiunea se numește tinea unguium. Diferențierea este importantă, întrucât în mod obișnuit onicomicoza include infecții cu dermatofiți, drojdii și mucegaiuri saprofite. „10% dintre adulți au onicomicoză”, ne spune dr. Roxana Mateescu, iar „acest procent crește până la 20% la persoanele de 60 de ani sau mai în vârstă”, mai adaugă aceasta.
O unghie anormală, dar care nu implică infecție fungică, este denumită „unghie distrofică”. De altfel, „există mai multe motive pentru care unghiile noastre pot arăta diferite”, mai adaugă dr. Roxana Mateescu, printre acestea regăsindu-se apariția liniilor și crestelor, unghiile senile, dar și infecțiile bacteriene (cu Pseudomonas), apariția hematoamelor, asocierea cu alte afecțiuni de ordin dermatologic, cum ar fi psoriazisul, paronichia (infecția cuticulei). Onicomicoza poate să afecteze atât unghiile mâinilor, cât și picioarelor. Totuși, infecția fungică a unghiilor picioarelor este cea mai des întâlnită.
Ce este onicomicoza și cum apare?
Onicomicoza este o infecție cauzată de fungi (ciuperci microscopice) care invadează structura unghiei și a țesuturilor periunghiale. Unghiile, deși în principiu dure și impermeabile, conțin o mare cantitate de keratină, proteină care poate fi degradată de speciile fungice keratinofile (mai sunt denumite și dermatofite). Aceste specii pătrund fie prin marginea liberă a unghiei, fie prin mici fisuri sau microtraume ale plăcii unghiale și se multiplică treptat, colonizând astfel stratul cornos al acesteia.
Infecția evoluează lent. La început, pacientul observă o mică pată albicioasă sau gălbuie, uneori verzuie, pe suprafața unghiei. În timp, zona afectată se extinde, unghia devine mai groasă, mai friabilă, cu margini neregulate și chiar se poate desprinde parțial de patul unghial. În cazuri mai severe, unghia capătă un aspect brun, maroniu, devine dureroasă în momentul în care se aplică presiune și provoacă disconfort la mers.
Onicomicoza – cauze și factori de risc
„În rândul persoanelor sănătoase, onicomicoza este determinată cel mai frecvent de speciile de fungi provenite din zone umede, precum dușurile comune de la piscină sau sala de gimnastică”, ne spune dr. Roxana Mateescu. Principalele specii implicate în infecția unghiei sunt, îndeosebi, speciile dermatofite, și anume:
- Trichophyton rubrum;
- Trichophyton mentagrophytes;
- Epidermophyton floccosum.
Dermatofiții sunt implicați în peste 90% din infecțiile fungice ale unghiilor de la picioare și în peste 50% din infecțiile fungice ale unghiilor de la mâini. Infecțiile cu Candida albicans pot fi observate în aproxmativ 2% din totalul onicomicozelor, în special la nivelul mâinilor. Speciile de mucegaiuri saprofite – Fusarium, Aspergillus, Acremonium, Scytalidium sau Scopulariopsis brevicaulis – sunt responsabile de aproximativ 8% din totalul infecțiilor. „Trebuie să inspectați în mod regulat picioarele, lama unghiei și să evitați să umblați desculț pe pământ și nisip”, este ceea ce ne sfătuiește dr. Oana Maria Stanciu, medic specialist geriatrie și gerontologie, în cazul în care există riscul de a dezvolta astfel de infecții. Factorii de risc favorizanți sunt următorii:
- vârsta înaintată (peste 55-60 de ani);
- diabetul;
- tinea pedis;
- psoriazisul;
- imunodeficiența (HIV/SIDA, tratament cu corticosteroizi, pacienții oncologici);
- boala Crohn;
- traumatismele la nivelul unghiilor (lovirea acestora, tratamentele cosmetice frecvente);
- conviețuirea cu alți membri ai familiei cu onicomicoză.
Transpirația excesivă la nivelul picioarelor, precum și igiena precară, contribuie la apariția unei astfel de infecții. Dr. Oana Maria Stanciu ne mai spune faptul că „persoanele vârstnice prezintă o circulație mai slabă la nivelul membrelor și, astfel, sunt mai predispuse la infecțiile fungice”. „Poate fi transmisă de la om la om, însă doar după un contact intim repetat”, vine în completare dr. Roxana Mateescu.
Onicomicoza – simptome și manifestări clinice
Dr. Oana Maria Stanciu de sfătuiește să acordăm atenție primelor semne ale infecției, care sunt următoarele:
- modificări de culoare: apariția sub unghie a unei pete alb-gălbui, care tinde să se mărească progresiv;
- deformarea unghiei.
În majoritatea cazurilor de onicomicoză, unghia capătă o culoare anormală: albicioasă, galbenă, verzuie, maronie sau chiar neagră. Pe măsură ce infecția avansează, unghia se îngroașă, capătă un aspect anormal, devine mai fragilă și se poate sfărâma ușor. Există mai multe forme clinice ale infecției:
- forma distal-laterală este cea mai frecventă, debutând la marginea unghiei și extinzându-se progresiv;
- forma superficială apare prin pete albicioase pe suprafața unghiei;
- forma proximală, mai rară, debutează la baza unghiei și este asociată, de obicei, cu un statut imunitar foarte redus.
„Dacă ignorați primele semne ale micozei unghiilor, trebuie să știți că boala va progresa, iar în cele din urmă va afecta și țesutul sănătos”, ne avertizează dr. Oana Maria Stanciu. „Modificarea aspectului unghiei este, de obicei, primul semn al infecției fungice”, mai adaugă aceasta.
Onicomicoza la seniori – particularități simptomatice și etiologice
La persoanele vârstnice, onicomicoza este mai frecventă și mai greu de tratat. Incidența, spune dr. Roxana Mateescu, „crește până la 20% la persoanele de 60 de ani sau mai în vârstă”. Odată cu înaintarea în vârstă, circulația periferică se reduce, creșterea unghiei încetinește, iar sistemul imunitar nu mai are un răspuns la fel de eficient. Unghiile seniorilor sunt mai groase, având și o suprafață neregulată, iar aceste modificări constituie un teren propice pentru fungi.
De asemenea, seniorii au adesea comorbidități precum diabet, insuficiență venoasă cronică sau arteriopatie periferică, care cresc riscul infecției, complică evoluția și tratamentul. De altfel, dr. Oana Maria Stanciu spune că: „deși este o afecțiune foarte comună, onicomicoza poate fi chiar periculoasă la pacienții vârstnici”, necesitând tratament susținut pentru a preveni complicațiile.
Onicomicoza – alternative de tratament
Tratamentul pentru onicomicoză este adesea de lungă durată și necesită multă răbdare, întrucât unghia crește lent și rezultatele nu sunt vizibile decât după luni de zile. De asemenea, deosebit de importantă este și aderența pacientului la tratament. „Durează între 9-12 luni pentru a vedea efectul, pentru că acesta este timpul de care are nevoie unghia să crească”, ne spune dr. Roxana Mateescu. Există trei direcții principale de tratament pentru onicomicoză.
Tratament topic pentru onicomicoză
Presupune aplicarea unor lacuri, soluții și creme antifungice direct pe unghia afectată. Des sunt folosite substanțe precum amorolfina și ciclopiroxul, care pătrund prin placa unghiei și inhibă, astfel, dezvoltarea fungilor. Acest tip de tratament este eficient în onicomicoza ușoară, precum și în cea moderată, în combinație cu pilirea sau subțierea mecanică a unghiei.
Tratament sistemic pentru onicomicoză
Implică administrarea de antifungice orale, precum terbinafina, itraconazolul sau fluconazolul, care sunt mai eficiente decât alternativele topice. În schimb, tratamentul sistemic trebuie să fie monitorizat constant, deoarece poate prezenta riscuri în contextul administrării prelungite, cum ar fi afectarea hepatică.
Terapii complementare pentru onicomicoză
În ultimii ani, au apărut și terapii complementare, cum ar fi tratamentele laser, cu plasmă rece, debridarea mecanică. Eficiența este variabilă, dar rezultatele sunt promițătoare.
Indiferent de abordare, „cea mai bună recomandare este ca unghiile să fie tăiate scurt, pentru a reduce numărul de fungi ce pot intra în unghie”, ne spune dr. Roxana Mateescu. De asemenea, aderența pacientului la tratament este esențială – chiar dacă durează până rezultatele apar, este necesară continuarea tratamentului pentru onicomicoză până la vindecarea completă.
Onicomicoza – prognostic, complicații și riscuri
În caz de onicomicoză, prognosticul variază în funcție de:
- tipul de onicomicoză și severitatea infecției;
- statutul imunitar al pacientului (persoanele cu HIV, diabetice sau alte boli care afectează în sens negativ sistemul imunitar pot prezenta o cronicizare a bolii);
- răspunsul la tratament (puține cazuri de onicomicoză răspund cu succes la tratamente topice și, de obicei, este necesară combinarea acestora);
- aderența pacientului la tratament (nerespectarea tratamentului și duratei acestuia va duce în mod obișnuit la cronicizarea infecției);
- afecțiuni subiacente: circulația periferică deficitară și boala vasculară reduc fluxul sanguin spre unghii, ceea ce împiedică eficacitatea tratamentului sistemic pentru onicomicoză.
Deși onicomicoza nu este fatală, lipsa tratamentului poate duce la complicații precum celulita, osteomielita, leziunile tisulare, pierderea unghiei (onicoliza), iar în cazuri foarte avansate, mai ales în contextul unui sistem imunitar foarte slăbit, se poate ajunge la sepsis și riscuri asociate.
Sfaturi esențiale pentru a reduce riscul de onicomicoză
Prevenția joacă un rol deosebit de important, dată fiind îndeosebi dificultatea de a trata eficient onicomicoza. Dr. Oana Maria Stanciu ne recomandă următoarele:
- igienizarea locală efectuată cu atenție, de 2-3 ori pe zi;
- înlăturarea regulată a unghiilor exfoliate și a pielii uscate;
- igienizarea încălțămintei purtate folosind soluții speciale;
- schimbarea zilnică a șosetelor și prosoapelor utilizate pentru picioare;
- dezinfectarea tălpilor;
- igienizarea șosetelor și prosoapelor la temperaturi ridicate.
În spații publice (piscine, vestiare, dușuri comune) nu se recomandă să se meargă în picioarele goale. Pacientul cu onicomicoză trebuie să respecte indicațiile medicale de tratament și, extrem de important, să adere la acesta, oricât de lung ar fi. „Primele rezultate ale tratamentului vor fi vizibile după câteva săptămâni”, ne spune dr. Oana Maria Stanciu. „Pentru a preveni recidiva, trebuie să mențineți igiena locală și să utilizați o pudră antifungică pentru picioare”, mai adaugă aceasta.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441853/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7509699/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC88888/
https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/onychomycosis
https://www.eurekaselect.com/article/101916
Foto: shutterstock.com
