Deficitul de vitamina B12: de ce apare și ce impact are

Vitamina B12, cunoscută și sub denumirea de cobalamină, este un micronutrient esențial pentru funcționarea optimă a organismului uman, implicat în special în procese fundamentale la nivel hematologic și neurologic. Deficitul de vitamina B12 este o problemă medicală cu foarte multe implicații sistemice, fiind adesea subdiagnosticat, în special în rândul vârstnicilor, persoanelor cu diete restrictive sau pacienților cu afecțiuni gastrointestinale cronice. Deși organismul nostru dispune de capacitatea de a stoca vitamina B12 în cantități relativ mari, în special în ficat, lipsa unui aport adecvat sau prezența malabsorbției conduce, treptat, la epuizarea rezervelor in vivo.

Despre vitamina B12

Vitamina B12 există sub mai multe forme chimice. Cele mai active din punct de vedere biologic sunt metilcobalamina și adenozilcobalamina. Alte forme disponibile, cum ar fi ciancobalamina și hidroxicobalamina sunt frecvente în suplimente și tratamentele parenterale, deoarece acestea au stabilitate superioară și sunt mai eficient convertite în formele active în organism. Absorbția vitaminei B12 presupune un proces complex. Inițial, vitamina conținută în alimentele ingerate este eliberată sub acțiunea acidului gastric și a proteazei gastrice, după care se leagă de proteina numită haptocorină, o glicoproteină produse de glandele salivare.

În intestinul subțire, haptocorina este degradată, iar vitamina B12 se leagă de factorul intrinsec, o glicoproteină secretată de celulele parietale ale stomacului. Acest complex dintre vitamină și factorul intrinsec este absorbit în ileon prin intermediul unui receptor. Apoi, vitamina B12 este transportată în sânge legată de transcobalamina II, ajungând la ficat și alte țesuturi țintă. În ceea ce privește rezervele, organismul depozitează între 2-5 miligrame de vitamină B12, majoritatea în ficat. Aceste rezerve sunt suficiente pentru a acoperi nevoile ale organismului timp de câțiva ani, chiar în absența unui aport zilnic, explicând de ce simptomele deficitului pot apărea tardiv.

Deficitul de vitamina B12 – cauze și factori de risc

Deficitul de vitamina B12 poate avea la bază patru cauze principale, și anume:

• cauze autoimune: anemia pernicioasă, afecțiune autoimună în care se produc anticorpi care sunt îndreptați împotriva factorului intrinsec (rezultând în incapacitatea vitaminei B12 de a fi absorbită în ileonul terminal, deoarece nu se mai formează complexul dintre cobalamină și factorul intrinsec, de unde și deficitul de vitamină B12);
• malabsorbția: bypass-ul gastric, rezecția chirurgicală (din cauza bolii Crohn), boala celiacă, infecția cu Diphyllobothrium latum, gastrita atrofică;
• aportul alimentar deficitar: dieta vegană (veganii și vegetarienii stricți au un risc mai mare de a se confrunta cu deficitul de vitamină B12, deoarece aceasta se găsește aproape exclusiv în produse de origine animală), considerându-se că deficitul de vitamină B12 se instalează în aproximativ 3 ani de la inițierea dietei strict vegane;
• expunerea la toxine: în special la protoxid de azot.

De asemenea, deficitul de vitamină B12 poate fi cauzat și de medicamente care reduc secreția de acid gastric (inhibitorii pompei de protoni, antagoniștii receptorilor H2). Metformina, agent antidiabetic frecvent utilizat, a fost asociat în multiple studii cu scăderea absorbției cobalaminei la nivelul ileonului, în special în contextul administrării cronice.

Deficitul de vitamina B12 – afecțiune asociate și simptome

Deficitul de vitamină B12 se prezintă atât cu simptome specifice, cât și cu afecțiuni clinice care se asociază strict deficitului.

Tulburări hematologice

Una dintre cele mai frecvente și precoce manifestări asociate cu deficitul de vitamina B12 este anemia megaloblastică, caracterizată prin producția ineficientă de eritrocite (celulele din sânge cu rol în transportul oxigenului) și prezența de celule cu nucleu imatur și citoplasmă matură. O astfel de anomalie este rezultatul sintezei defectuoase de ADN în celulele hematopoietice. Din acest motiv, pacientul cu anemie megaloblastică prezintă fatigabilitate, paloare, dispnee la efort și tahicardie. De asemenea, se poate observa pancitopenie, cu afectarea aproape a întregii serii hematologice, în cazurile severe.

Manifestări neurologice

Deficitul de vitamina B12 afectează integritatea tecii de mielină, ceea ce va conduce la apariția neuropatiilor periferice, ataxie, parestezii, slăbiciune musculară și tulburări de mers. Sindromul de degenerescență combinată subacută a măduvei spinării este o complicație neurologică gravă asociată cu deficitul de vitamina B12, cronic și sever, care afectează cordoanele laterale, dar și pe cele posterioare ale măduvei, și care se manifestă prin pierderea propriocepției, prin spasme și incontinență. Dacă tratamentul nu este instituit în timp util, simptomele asociate pot deveni chiar ireversibile.

Tulburări psihiatrice și cognitive

Pacienții cu deficit de vitamina B12 cronic tind să dezvolte simptome psihiatrice variabile, cum ar fi depresie, iritabilitate, anxietate, tulburări de memorie și, în unele cazuri, simptome extrem de asemănătoare demenței. S-a observat că deficitul de vitamină B12 este frecvent la pacienții vârstnici diagnosticați cu tulburări cognitive, dar nu cu demență propriu-zisă, ceea ce ar trebui să impună screening-ul periodic și atent pentru deficitul de vitamină B12 la persoane în vârstă.

Afecțiuni gastrointestinale

Deficitul de vitamină B12 are implicații și asupra tractului gastrointestinal. Glosita atrofică, de exemplu, caracterizată printr-o limbă netedă, roșie și dureroasă, este o manifestare frecventă și clasică a deficitului de cobalamină. De asemenea, pacienții pot acuza tulburări digestive relativ nespecifice, fără o cauză evidentă, precum inapetență, greață, meteorism abdominal și scădere ponderală nejustificată.

Deficitul de vitamina B12 – sfaturi pentru prevenție

Prevenirea deficitului de vitamină B12 se bazează în primul rând pe identificarea în timp util a grupurilor de risc și pe asigurarea unui aport adecvat – atât prin dietă, cât și prin suplimentare, atunci când este necesar. La pacienții vârstnici, screening-ul periodic este recomandat, mai ales în prezența simptomelor nespecifice sau a patologiilor cronice digestive. La persoanele care au dietă vegană sau vegetariană strictă, suplimentarea orală este esențială pe termen lung, în doze corespunzătoare pentru menținerea unui status vitaminic optim. În unele cazuri, în special dacă apar simptome acut, deficitul de vitamina B12 se tratează prin perfuzare cu cobalamină.

Pacienții care urmează tratamente cronice cu metformină, inhibitori ai pompei de protoni (IPP) sau care au trecut prin intervenții chirurgicale gastrice (bypass, rezecții ileale) ar trebui regulat să fie monitorizați pentru deficitul de vitamină B12, prin stabilirea nivelului seric al acesteia – în mod normal, acesta ar trebui să fie între 200-900 pg/mL. În anumite situații, este de dorit ca vitamina B12 să fie administrată parenteral, în special în cazul în care absorbția enterală (adică gastrointestinală) este deficitară sau în prezența anemiei severe. Deficitul de vitamină B12, deși este rar, are un impact extins asupra întregului organism, putând duce la complicații severe.

Necesarul zilnic și surse naturale de vitamina B12

Deficitul de vitamina B12 poate fi evitat foarte ușor printr-un aport alimentar adecvat, în special prin consumul alimentelor de origine animală. Cele mai bogate surse includ peștele (somnul și sardinele, tonul), ficatul, rinichii, carnea roșie (în special), ouăle și lactatele. Procesarea termică nu afectează semnificativ biodisponibilitatea vitaminei. În prezent, unele produse vegetale sunt fortificate cu vitamina B12 (precum cerealele pentru micul dejun), însă absorbția acestei forme este mai puțin eficientă. Pentru vegani, în special, suplimentele alimentare rămân o sursă sigură și recomandată de cobalamină. Doza zilnică recomandată de vitamina B12 este următoarea:

Foto: shutterstock.com