Monocitele fac parte din fracția leucocitară și sunt celule sanguine ce provin din măduva osoasă hematogenă. Acestea participă la răspunsul imun înnăscut și au rolul de a regla homeostazia și dinamica celulară, în special în contextul infecției și inflamației. La un adult sănătos, reprezintă 5% din celulele nucleare din sângele circulant. Monocitoza (monocite crescute) este o condiție care se întâlnește în special în cazul persoanelor cu infecții, traumatisme, boli autoimune și, în anumite situații, afecțiuni maligne. În anumite condiții, monocite crescute se pot înregistra din cauza anumitor tratamente medicamentoase pe termen lung, dincolo de anumite afecțiuni.
Ce sunt monocitele și care este rolul lor?
Monocitele joacă un rol crucial în răspunsul imun înnăscut. Aceste celule se diferențiază, după localizare, în populații de macrofage și celule dendritice, pentru a asigura homeostazia celulară. Monocitele au două roluri principale:
- circulă în mod regulat în organism pentru a identifica celulele microbiene (patogene), după care dictează răspunsul imunitar în perioada de infecție și inflamație. Ele au receptori care se găsesc pe suprafață, care interacționează cu modele moleculare asociate patogenului. În urma interacțiunii, monocitele migrează din măduva osoasă în circulația sanguină, urmând să se infiltreze la nivelul țesutului afectat la 12-24 de ore după infecție.
- monocitele aderă ferm de endoteliu, trec prin acesta (prin procesul de diapedeză), iar apoi migrează în zona în care există inflamația. Ele funcționează drept fagocite (implicate astfel în procesul de fagocitoză) și celule prezentatoare de antigen, ingerând și îndepărtând agenții patogeni, materialele străine, microorganismele și celulele moarte sau deteriorate.
Prin urmare, monocite crescute apar în special în stări care implică infecții și/sau inflamații, în mod frecvent acestea aflându-se în asociere directă. Monocitele se pot diferenția în macrofage, iar ulterior în macrofage specializate în funcție de localizarea tisulară:
- histiocite (țesutul conjunctiv);
- microgliile (țesutul nervos);
- osteoclastele (țesutul osos);
- celulele mezangiale (țesutul renal);
- macrofagele alveolare (țesutul pulmonar).
Monocitele pot produce citokine care recrutează celule și proteine suplimentare în zona afectată și, astfel, generează un răspuns imun în cascadă. Pentru a restabili homeostazia, monocitele pot contribui la remodelare și vindecare prin intermediul citokinelor antiinflamatorii, esențiale mai ales pentru combaterea infecțiilor. Ca urmare a funcțiilor lor, monocite crescute se înregistrează în situațiile în care este necesar un număr mai mare de astfel de celule: înainte de toate, atunci când în organism există un proces inflamator ca urmare a unei infecții cu agenți patogeni. Mai mult decât atât, monocite crescute se pot înregistra și în prezența unor condiții medicale.
Monocite – valori normale
Monocitele reprezintă 4-8% din totalul leucocitelor din sânge: 280-800 μL/sânge. Intervalul de referință poate varia de la un laborator la altul, considerându-se că valoarea de până în 1000 de monocite μL/sânge nu ar trebui asociată unei stări patologice cu monocite crescute. Atunci când în sângele periferic se găsesc peste 1000 de monocite μL/sânge, se poate ridica suspiciunea de monocite crescute pe fondul existenței unui proces patologic.
Monocite crescute – cauze
Monocitoza (monocite crescute) se definește ca un număr absolut de monocite cuantificate mai mare ca 1000 μL/sânge, în corelație cu un procent de monocite mai mare de 10% din numărul de leucocite. Există mai multe cauze care pot duce la monocite crescute, printre care:
- infecțiile virale;
- infecțiile parazitare;
- infecțiile bacteriene;
- infecțiile fungice (precum și cu protozoare și rickettsii);
- traumatismele severe;
- afecțiunile autoimune sunt o frecventă cauză care duce la monocite crescute;
- boli cronice de natură inflamatorie;
- anumite tratamente medicamentoase pot duce la monocite crescute;
- stresul cronic;
- anumite afecțiuni maligne.
Monocitele, respectiv abundența sau lipsa acestora, pot oferi indicii relevante pentru a se putea pune diagnosticul unei tulburări hematologice, inflamatorii sau imune. În asociere cu monocite crescute, anumite patologii sunt mult mai ușor de identificat, o astfel de condiție oferind echipei medicale posibilitatea de a restrânge semnificativ gama de diagnostice posibile.
Condiții medicale asociate cu monocite crescute
Există mai mule condiții medicale care, printre altele, se prezintă și cu monocite crescute. Este important de știut că, deseori, gravitatea unei boli este în asociere cu perioada de-a lungul căreia o persoană se confruntă cu monocite crescute, fără ca numărul acestora să revină la normal. În esență, putem vorbi despre 2 tipuri de monocitoză (monocite crescute):
Monocitoză tranzitorie (temporară și reversibilă)
- chimioterapie, radioterapie;
- splenectomia, infarctul de miocard, exercițiile fizice intense;
- bolile acute (infecții bacteriene acute, infecții virale, mononucleoză infecțioasă, rujeolă sau oreion, infecții parazitare, leptospiroza, listerioza).
În astfel de situații, certificarea faptului că o persoană are monocite crescute nu reprezintă, sub nicio formă, un criteriu de diagnostic sensibil și specific.
Monocitoză persistentă (durează de mai bine de trei luni)
- infecții cu potențial de cronicizare: tuberculoza, sifilis, malaria, boala Kala Azar, sifilis sau bruceloza, infecții provocate de fungi și rickettsii;
- boli cronice autoimune: sarcoidoza, histiocitoza cu celule Langerhans, colita ulceroasă sau boli reumatologice (poliartrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, trombocitopenia care este mediată pe cale imunitară, vasculita, miozita), boala celiacă, dar și sindromul colonului iritabil, par a se prezenta și cu monocite crescute.
- tratamente medicamentoase: cu corticosteroizi, radioterapia, G-CSF (factorii de stimulare ai coloniilor de granulocite), terapia cu imunoglobuline și altele;
- anumite tipuri de cancere pot duce la monocite crescute: leucemia monoblastică acută sau leucemia mielomonocitară cronică, juvenilă, leucemia cu celule dendritice, cancere la nivel stomacal, mamar, ovarian, boli mieloproliferative cronice.
Monocite crescute se pot înregistra nu doar în sânge, ci și la nivelul anumitor organe (piele sau plămâni, caz în care vorbim despre macrofage specifice), ca urmare a unor leziuni sau a stărilor inflamatorii cronice. Date fiind funcțiile vitale ale acestor celule, persoanele care se prezintă în urma investigațiilor hematologice cu monocite crescute ar trebui suspectate de existența acută a unui proces inflamator, în asociere cu o infecție cu agenți patogeni de natură parazitară, virală, fungică sau bacteriană. După dispariția unei astfel de infecții, numărul de monocite ar trebui să revină la normal într-un timp relativ scurt.
Foto: shutterstock.com
