Puţine substanţe chimice din corpul nostru se bucură de mai multă popularitate decât colesterolul. Pentru unii a devenit chiar un nume de… boală, astfel că nu de puţine ori auzi pe cineva spunând că suferă de „colesterol”. Ce este drept, renumele colesterolului nu este gratuit, el legându-se de principalul ucigaş al omului modern: bolile cardiovasculare.
Colesterolul este un tip special de grăsime, cu o moleculă foarte particulară, greu de distrus. Toate organismele îl produc (inclusiv omul) tocmai pentru că este folositor. Câteva din utilizările sale în organism sunt: component al membranelor celulare, cu rol de transmitere de mesaje între mediul extra şi cel intracelular; component al mielinei, învelişul nervilor care ajută la transmiterea mesajelor între zone ale organismului; component al bilei; baza unor clase de hormoni; materia primă pentru vitamina D şi multe altele.
De unde vine
Provenienţa sa în organism este dublă. O cantitate este sintetizată endogen, atât în ficat, cât şi în alte zone, astfel încât să se asigure necesarul pentru funcţiile amintite; o altă cantitate vine din alimente. Menţionăm că numai alimentele de origine animală au colesterol.
Rău sau bun, dar nu prea mult
Colesterolemia: sau nivelul de colesterol din sânge (colesterolul circulant) este cantitatea de colesterol sintetizată de organism + colesterolul alimentar. Există un colesterol „rău” (LDL-colesterolul) care este, de fapt, un conglomerat de substanţe cu mult colesterol ce pleacă din ficat, către celule; şi un colesterol „bun” (HDL-colesterolul) care este acelaşi conglomerat, dar cu puţin colesterol în componenţă (ce nu au folosit celulele), care vine de la celule, către ficat. În ciuda numelui, nu e bine ca vreuna dintre forme să aibă valori prea mari.
Limitele colesterolemiei
Cel mai des colesterolemia este prea mare şi atunci există riscul ca substanţa să „înfunde” vasele de sânge, depunându-se pe pereţii lor. Un alt pericol este afectarea ficatului. Ficatul este uzina metabolică a organismului, practic totul trece pe aici. El se ocupă şi de prelucrarea colesterolului. Dacă nivelul acestuia este în mod constant ridicat, apare riscul ca ficatul să fie „inundat” de grăsime şi să apară ficatul gras non-alcoolic (steatoza hepatică, o problemă reversibilă cu tratament adecvat) sau, în fazele avansate, steatohepatita non alcoolică, problemă ireversibilă. În ambele situaţii, funcţionarea normală a ficatului este împiedicată, ceea ce are efecte multiple, toate negative.
Colesterolul mărit, simptome
Descoperim că avem colesterolul mărit abia când apar complicaţiile. Cu excepţia unor cazuri înnăscute, în care particularităţi metabolice duc la un nivel foarte mare de colesterol, cu depunere de lipide în locuri vizibile (apar mici depozite sub piele, numite xantoame sau xantelasme), restul, hipercolesterolemiile obişnuite, nu dor, nu deranjează, nu dau semne. Colesterolul mărit poate fi asemănat din acest punct de vedere cu hipretensiunea arterială. Şi în cazul acesteia nu ne doare nimic şi o identificăm doar când a produs afectare la nivelul organelor şi ţesuturilor.
Colesterolul, monitorizare corectă
Cea mai bună cale de a avea o imagine corectă asupra evoluţiei colesterolemiei este să efectuăm examenele anuale de sânge (compensate), prescrise de medicii de familie. În acest fel vom surprinde precoce tendinţele de creştere sau chiar valorile mari, pe care le vom putea aborda adecvat. Mai mult, în funcţie de rezultatele testării colesterolemiei, a HDL şi LDL-colesterolului, medicul poate prescrie şi alte analize sau poate calcula indicatori legaţi mai precis de probabilitatea de a face boli cardiovasculare.
Colesterol mărit, ce-i de făcut
Managementul hipercolesterolemiilor este bine pus la punct, există proceduri care cuprind:
1. Modificări de stil de viaţă şi normalizarea greutăţii.
Poate nu va fi posibil să aveţi o greutate normală, dar fiecare kilogram în minus ajută. Modificaţi-vă alimentaţia, încercaţi să scădeţi substanţial aportul de grăsimi saturate din alimentaţie; favorizaţi alimentele de origine vegetală, bogate în grăsimi nesaturate şi fibre. În ceea ce priveşte colesterolul alimentar, studiile nu îl mai leagă net de colesterolemie, dar asta nu înseamnă că e liber la slanină şi unt, pentru că au foarte multe grăsimi saturate (legate direct de patologia cardiovasculară) şi o grămadă de calorii de care sigur nu aveţi nevoie. Căutaţi alimente bogate în fibre care scad colesterolul, cum este ovăzul, bogat în betaglucani.
Nu mai fumaţi şi renunţaţi la alcool. Intraţi în programe de management al stresului. Faceţi cât mai multă mişcare, adecvată vârstei şi stării de sănătate.
2. Administrare de suplimente specifice
3. Administrarea de medicamente care scad colesterolul.
