Ne confruntam din ce in ce mai mult cu o entitate patologica putin cunoscuta in tara noastra, semnalata in special de simptomatologia clinica. Diagnosticul, extrem de complex, are implicatii in special imunologice. Cistita interstitiala poate debuta la orice varsta, cea medie fiind considerata 42,5 ± 8 ani.
Pacientii diagnosticati cu cistita interstitiala au relatat ca in copilarie au prezentat diverse probleme la nivelul vezicii urinare. O parte dintre pacienti relateaza si simptome psihologice si dificultati in efectuarea sarcinilor de zi cu zi. Apare mai des la femei, comparativ cu barbatii, raportul fiind de 10:1. Calitatea vietii acestor pacienti este mai afectata decat a celor care prezinta insuficienta renala cronica si sunt supusi dializei.
Cum se stabileste diagnosticul?
Din punct de vedere clinic, toti pacientii se prezinta cu durere caracteristica, imperiozitate de a urina atat ziua, cat si in timpul noptii (nicturie). Caracterul durerii este cheia diagnosticului. Durerea este dependenta de gradul de umplere a vezicii. Tipic, este mai mare atunci cand vezica este plina, radiaza catre zona genitala si este ameliorata de mictiune, pentru a reaparea, insa, la scurt timp. De cele mai multe, ori diagnosticul se stabileste tardiv (in medie, la 13 luni de la debut). Manifestarile urologice sunt etichetate ca cistita cronica, boala psiho-somatica sau prostatita cronica. Cistografia este cea mai importanta modalitate de diagnostic pentru un pacient care are cistita interstitiala.
Durerea vaginala si vulvodinia
Semne si simptome
Uzual, pacientii cu cistita interstitiala prezinta polachiurie (urinare frecventa), nicturie (mictiuni nocturne), dureri vezicale in timpul umplerii urinare, ce cresc la mictiune. De asemenea, dispareunia (dureri acute in timpul actului sexual) este frecvent intalnita. La examenul ginecologic se poate evidentia o vulvita focala (inflamatie a vaginului), cu inflamarea glandelor vestibulare, ce sugereaza un mecanism comun al acesteia cu cistita interstitiala.
Exista ipoteze care sustin interventia hormonilor sexuali feminini in lantul fiziopatologic al cistitei interstitiale, fapt evidentiat de frecventa crescuta a femeilor cu cistita interstitiala care au suferit interventii chirurgicale ginecologice in antecedente (histerectomii). De asemenea, la mai mult de 40%, simptomele se exacerbeaza perimenstrual. Principalele acuze la barbati sunt reprezentate de urinare frecventa, disconfort perineal si scrotal, simptomele fiind comune si afectiunilor prostatice.
Evolutia cronica a cistitei interstitiale implica faze de exacerbare alternand cu faze de remisiune. Formele non-ulcerative se intalnesc mai ales la femeile tinere, care au capacitate vezicala normala, in timp ce formele ulcerative, mai frecvente in Europa, intereseaza mai ales femeile in varsta, care au capacitate vezicala redusa.
Cistita si anexita: ce plante ne vin in ajutor
Tratamentul doar amelioreaza simptomele
Cistita interstitiala este o afectiune cronica, ce se caracterizeaza prin perioade de recidiva si de remisiune. Medicii nu inteleg pe deplin simptomatologia, durerile apar la anumite ore, dispar si reapar dupa luni sau chiar mai tarziu.
Simptomele pot fi usoare sau severe si pot varia in intensitate, chiar si la acelasi individ de-a lungul timpului. Din nefericire, tulburarea raspunde slab la tratament in majoritatea cazurilor. Niciun tratament nu a diminuat progresia, de aceea scopul tratamentului este de a ameliora simptomele. Desi rara, cistita interstitiala clasica poate duce la fibrozarea peretilor vezicali, determinand o vezica mica, contractata. Acesti pacienti necesita cistoplastie de augmentatie, o forma de diversiune urinara. Din cauza naturii cronice a conditiei si a consecintelor semnificative asupra calitatii vietii pacientului, impactul psihologic al cistitei interstitiale poate fi enorm. Sustinerea emotionala este esentiala.
