Chist ovarian – cauze și tratament

Un chist ovarian este un săculeț plin cu lichid, uneori și cu infiltrat tisular, care se dezvoltă atât pe suprafața ovarelor, cât și în interiorul acestora. Conform datelor epidemiologice, prevalența nu este pe deplin cunoscută, deoarece femeile cu chist ovarian pot fi deseori asimptomatice și, prin urmare, rămân nediagnosticate. Într-un eșantion aleatoriu de 335 de femei asimptomatice, cu vârste cuprinse între 24-40 de ani, prevalența cazurilor în care s-a identificat măcar un chist ovarian a fost de 7,8%, iar într-un studiu efectuat pe 33.739 de femei aflate la postmenopauză, dar și premenopauză, peste 46% au prezentat chist ovarian la ecografia transvaginală.

În esență, apariția unui chist ovarian poate fi inofensivă. Complicații apar, în schimb, în cazul în care chisturile se răsucesc, rup sau sparg, fiind eliminat conținutul acestora. O urgență majoră o reprezintă torsiunea ovariană, definită ca fiind răsucirea (completă sau parțială) a vaselor care asigură fluxul sanguin către ovar. Ruperea sau spargerea unui chist ovarian are potențialul de a duce la simptome ușoare sau moderate, care pot fi gestionate eficient. Ocazional, în funcție de dimensiunile și localizarea acestuia, poate duce la complicații semnificative: hemoragie masivă cu instabilitate hemodinamică, dureri exacerbate și necesitatea solicitării serviciilor medicale.

Ce este un chist ovarian?

Un chist ovarian se poate forma în urma ovulației, interesând fie un ovar, fie ambele. Acestea nu sunt neobișnuite, 20% dintre femei dezvoltând cel puțin o masă pelviană în timpul vieții, în perioada ovulației. Există peste 30 de tipuri de mase ovariene, iar alternativele de management și gestionare depind de caracteristicile specifice, de vârsta pacientelor și de factorii de risc când vine vorba de eventualitatea caracterului malign. La femeile de vârstă reproductivă, majoritatea chisturilor ovariene sunt funcționale și benigne și nu necesită intervenție chirurgicală. În cazuri relativ mai rare, un chist ovarian poate duce la complicații și poate deveni malign (sub 10%).

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Produsele Genera pentru igiena intimă, formulate cu extracte naturale care au efect antibacterian, antifungic şi antiinflamator.

Chist ovarian – cauze și factori de risc

În mod obișnuit, un chist ovarian se dezvoltă în timpul perioadei ciclului menstrual (maturarea și eliberarea ovulelor). Cunoscute sub denumirea de chisturi funcționale, acestea apar mai ales la pubertate sau în timpul menopauzei, într-un singur ovar sau pe ambele. Cel mai des întâlnite tipuri de chisturi ovariene funcționale sunt:

• chisturi foliculare: fiecare ovul este înconjurat de o capsulă numită folicul. În cazul în care foliculul nu se deschide și nu eliberează ovulul (nu are loc ovulația), acesta se poate umple treptat cu lichid și, astfel, se transformă în chist ovarian.
• chisturi de corp galben: apar în momentul în care un corp galben se umple cu sânge. Acesta se dezvoltă din foliculul care a eliberat ovulul în timpul ovulației.
• chisturi luteinice: apar în principal la femeile care urmează tratamente hormonale (în cazuri de infertilitate), drept posibil efect secundar;
• chisturile neoplazice: chistul dermoid, chistadenom.

Mai există un tip special de chist ovarian numit „chist de ciocolată” (endometrioame). Numele vine de la aspectul caracteristic al conținutului: închis la culoare și gros. De obicei, se datorează unei patologii subiacente numite endometrioză. În cadrul patologiei numite sindromul ovarelor polichistice apar mai multe chisturi ovariene mici. Acest sindrom apare ca urmare a faptului că există o cantitate prea mare de hormoni sexuali masculini (androgeni), care împiedică ovulele să se maturizeze corespunzător. Deși apariția unui chist ovarian este obișnuită, la fel de esențial este ca o persoană diagnosticată să se prezinte periodic la consultul ginecologic.

Principalii factori de risc care predispun o persoană la dezvoltarea de chist ovarian includ:

• tratamentele pentru infertilitate;
• sarcina;
• endometrioza;
• infecțiile pelviene (boala inflamatorie pelvină);
• antecedentele familiale și istoricul personal;
• fumatul, consumul de alcool și substanțe ilicite;
• hipotiroidismul;
• gonadotropinele materne: efectele transplacentare ale gonadotropinelor materne reprezintă un factor de risc pentru apariția chisturilor ovariene fetale;
• ligatura tubară: apariția de chisturi ovariene funcționale a fost asociată cu sterilizarea prin ligatură tubară;
• apariția unui chist ovarian poate avea loc oricând, dar femeile aflate la vârstă reproductivă, cu menstruație activă, sunt mult mai predispuse, din cauza producției endogene de hormoni.

Chist ovarian – simptome

În mod obișnuit, prezența unui chist ovarian este descoperită în mod accidental, la examen fizic sau în urma unor protocoale imagistice realizate în alt scop. Chisturile pot fi atât simptomatice, cât și asimptomatice, iar manifestările obișnuite ale prezenței acestora includ:

• durere uni- sau bilaterală;
• senzația de presiune în partea inferioară a abdomenului;
• durere intermitentă sau constantă, caracterizată ca fiind ascuțită sau surdă;
• în cazul în care un chist ovarian se rupe, apare o durere acută bruscă și severă, care uneori poate fi asociată cu greață și vârsături;
• ciclul menstrual poate deveni neregulat;
• pot apărea sângerări vaginale anormale;
• senzație de balonare;
• durere în momentul urinării și constipație (un chist ovarian foarte mare poate exercita chiar și presiune asupra intestinelor sau vezicii urinare).

Cele mai multe chisturi ovariene au dimensiuni cuprinse între 1-3 centimetri și, de obicei, tind să dispară de la sine în câteva luni. Rareori, acestea cresc suficient de mari pentru a provoca și simptome violente, greu de gestionat. S-au înregistrat cazuri în care un chist ovarian a ajuns și la dimensiuni de 15-30 de centimetri. Complicațiile, de asemenea, sunt rare, și pot apărea atunci când peretele chistului se rupe, eliberând infiltratul conținut. Deși sunt dureroase, rupturile sunt de obicei inofensive, rareori ducând la sângerări care necesită intervenție chirurgicală. Cazurile mai grave sunt reprezentate de torsiunea ovariană, mai frecventă la femeile cu chisturi mari.

Chist ovarian – diagnostic

Un chist ovarian poate fi identificat printr-o ecografie transvaginală. Există chisturi care pot fi îndeajuns de mari încât sunt discriminate prin examenul fizic de palpare. Laparoscopia sau CT-ul (tomografia computerizată) sunt examinări rareori necesare, dar absolut esențiale în cazurile în care se suspectează că respectivul chist ovarian ar putea avea caracter malign. De asemenea, este esențial ca medicul să știe dacă pacienta se află în stadiul de pre- sau postmenopauză, fiind relevant deoarece:

• în cazul primei variante, se recomandă efectuarea unui test de sarcină. Odată ce sarcina este exclusă, ar trebui să se realizeze efectueze teste clinice și paraclinice suplimentare: analize urinare (pentru a se exclude infecții urinare sau prezența calculilor renali), hemoleucograma (nivelul hematocritului și hemoglobinei, pentru a se identifica existența unei hemoragii), ar trebui să se preleveze tampoane endocervicale pentru a evalua dacă este vorba despre boala inflamatorie pelvină.
• în al doilea caz, se recomandă și cuantificarea antigenului tumoral 125 (CA125), o proteină prezentă pe membrana celulară a țesuturilor ovariene sănătoase și a carcinoamelor ovariene (un nivel sanguin mai mic de 35 U/mL este considerat normal). Valori crescute apar la 85% dintre pacientele cu cancer ovarian epitelial. Certificarea unui nivel ridicat al CA125, peste limitele normale, în combinație cu ecografia transvaginală, este eficientă în cazurile în care se evaluează o femeie aflată la postmenopauză care prezintă chist ovarian.

Rezultatele ecografiei pentru identificarea unui chist ovarian ar putea presupune:

• pereți subțiri și netezi, absența septațiilor, a componentelor solide și a fluxului intern (chist ovarian care nu este vascularizat): chist ovarian benign;
• dimensiuni mai mari de 10 centimetri, masă multiloculară complexă, excrescențe de natură papilară sau prezența componentelor solide, formă neregulată, septații groase, urme pentru o eventuală ascită și vascularizație crescută: suspiciunea de chist ovarian malign, lucru care ridică necesitatea de evaluări suplimentară.

Chist ovarian – modalități de tratament

Tratamentul chisturilor depinde de vârsta pacientei, de starea de pre- sau postmenopauză, însă și de dimensiunile chistului și riscul ca acesta să prezinte caracteristici de malignitate. Prezența chisturilor uniloculare, mai mici de 10 centimetri, este considerată benignă, indiferent de vârsta pacientei. Prin urmare, dacă este asimptomatică, poate fi monitorizată în mod conservator prin ecografii transvaginale seriate, deoarece chisturile se rezolvă spontan, fără intervenție. În cazul chisturilor ovariene fetale, acestea sunt de obicei mici și regresează în primele luni de viață, iar acest lucru înseamnă că nu au nicio semnificație clinică.

Chisturile asociate sarcinii (cele de corp luteal și foliculare) se rezolvă spontan la aproximativ 14-16 săptămâni de gestație, permițând managementul conservator. La femeile de toate vârstele endometrioamele ar trebui să fie urmărite prin ecografii o dată la fiecare 6-12 săptămâni de la prima investigare și diagnosticare clinică. După îndepărtarea chirurgicală, investigațiile se fac anual, la fel ca și în cazul chisturilor dermoide. Dacă un chist ovarian este crescut în dimensiuni și provoacă simptome exacerbate, se poate interveni pe cale chirurgicală în vederea extirpării: laparoscopie (cistectomie ovariană) și laparotomie.