Neuropsihiatrie

Cauzele si diagnosticul paraliziei faciale

luni, 13 mai 2013
Share

Nervii faciali detin functii importante, precum cea de asigurare a sensibilitatii gustului, de inervare a muschilor mimicii si, de asemenea, asigura secretia salivei si a lacrimilor. Paralizia faciala este caracterizata de atingerea totala sau partiala a unei jumatati a fetei. Cea de tip „a frigore” este cea mai frecventa dintre paraliziile faciale, avand o incidenta de 23 de cazuri la 100.000 persoane pe an.

Paralizia faciala afecteaza ambele sexe, iar imbolnavirile sunt mai frecvente primavara si toamna, cand expunerea la curentii de aer este mai frecventa.

Acest tip de afectiune neurologica determina importante deficiente, inclusiv psiho- comportamentale, care fac ca persoana afectata, cel putin in prima etapa, sa fie dependenta de serviciile medicale specializate, iar apoi de servicii sociale sau familiale. Recuperarea incepe inca din prima etapa a bolii, extinzandu-se cel putin 2 ani, perioada in care persoana in cauza poate redobandi un anumit grad de independenta.

 

Cauzele paraliziei faciale

In afara expunerii la curentii de aer, exista si alte cauze care pot afecta nervul facial, precum:

  • Accidentul vascular cerebral;
  • Tumorile;
  • Loviturile sau alte traumatisme;
  • Infectiile;
  • Un accident in timpul unei interventii chirurgicale;
  • Hipertensiunea arteriala;
  • Diabetul;
  • Bolile care afecteaza muschii.

Amplitudinea contractiei musculare poate fi variabila in functie de intensitatea sentimentelor pe care aceste persoane vor sa le exprime. Astfel se explica de ce, in cazurile de paralizie faciala, pe langa interesarea fizica, este prezenta si o participare psihologica importanta, bolnavul avand sentimentul pierderii personalitatii.

 

Semnele si simptomele paraliziei faciale

Inainte cu 2-3 zile de la debutul paraliziei faciale, pot aparea dureri ale urechilor, dupa care paralizia se instaleaza rapid, in cateva ore sau zile. Uneori bolnavii au sentimentul de „fata grea” si dispar ridurile de pe frunte, varful sprancenii coboara, nasul deviaza spre partea sanatoasa a fetei, dispare santul dintre nas si gura, coltul gurii este deviat si sters, buzele sunt coborate, iar obrazul este cazut. Persoana afectata nu poate inchide ochiul, nu poate increti fruntea si nu poate arata dintii. Suflatul, fluieratul, mestecarea mancarii si pronuntarea literelor  m, b, p se fac cu dificultate. Alte afectari asociate sunt: tulburarile de auz si de gust, durerile in spatele urechii, precum si diminuarea secretiei salivei si a lacrimilor.

 

Investigatii necesare in cazurile de paralizie faciala

Testele medicale sunt utilizate pentru stabilirea prognosticului in caz de paralizie faciala si a conduitei terapeutice si cuprind urmatoarele:

  • Examenul electric clasic – apreciaza existenta unei reactii de degenerare totala sau partiala dupa 2-3 saptamani de la instalarea paraliziei;
  • Electromiografia (EMG) – inregistreaza activitatea electrica a creierului si este utila dupa 2 saptamani dupa instalarea paraliziei;
  • Masurarea timpului de conducere nervoasa – timpul de conducere prin nerv poate fi usor alungit si vindecarea este rapida, alungit cu recuperare grea sau poate sa nu existe, lasand sechele;
  • Electroneurografia – arata procentul de fibre nervoase atinse si se poate efectua in primele 10 zile;
  • Tomografia computerizata (CT) are o valoare mare pentru diagnostic.

 

Tratamentul paraliziei faciale este medical, chirurgical si cuprinde fizioterapie

Inaintea inceperii unui program de recuperare sunt obligatorii unele evaluari complexe, precum o testare a muschilor, examene electrice nervoase si un bilant al functiei musculare, urmarind intensitatea contractiei realizate, amplitudinea miscarilor si sincronizarea cu muschii sanatosi. Pe langa aceste bilanturi, este recomandat ca inaintea inceperii programului de recuperare sa se analizeze o fotografie mai veche, anterioara paraliziei faciale, pentru a depista eventualele asimetrii. Totodata, este utila si o fotografie facuta la inceputul tratamentului, care poate reprezenta un document util in aprecierea corecta a eficacitatii tratamentului aplicat. Kinetoterapia este, la ora actuala, cea mai agreata metoda pentru recuperarea in cazul paraliziilor faciale, depinzand si de gradul de severitate.

Roxana Mateescu

Studenta anul VI

UMF „Carol Davila” Bucuresti

Nota pentru articolul «Cauzele si diagnosticul paraliziei faciale»:2.75/ 5 (4 voturi)
tonica
2017-05-10T17:45:55+00:00
Mentine-te
sanatos
in fiecare luna
catena