Cea mai invalidantă afecțiune a adultului tânăr, scleroza multiplă este numită şi „boala cu o mie de fețe” din cauza multitudinii de simptome care se manifestă diferit, în funcție de pacient. Iată care sunt simptomele timpurii, care apar cu mai mulți ani înainte de diagnosticarea bolii.
La nivel mondial sunt diagnosticați cu scleroză multiplă peste 2.5 milioane de persoane. Cu excepţia traumatismelor, scleroza multiplă este cea mai frecventă cauză de invaliditate a adultului tânăr. Atât simptomele bolii, cât și prejudecățile existente la nivelul societății, îi împing pe pacienți către o autoizolare accentuată.
Scleroza multiplă, simptome
Primul pas în diagnosticarea sclerozei multiple este ridicarea unei suspiciuni clinice rezonabile în baza manifestărilor, chiar dacă nu sunt specifice, ci comune cu alte probleme neurologice. Stabilirea precoce a diagnosticului, cu inițierea unui tratament adecvat formei pacientului, influențează pozitiv evoluția și poate preveni sau încetini momentul de instalare a dizabilității.
Iată cu ce simptome debutează scleroza multiplă:
Tulburări senzitive
Simptomele includ amorțeli, furnicături, senzația de arsură și modificări ale percepției termice, cu localizări specifice indicând o afectare a sistemului nervos central și cu o evoluție, în cele mai multe cazuri, subacută (evolutivă pentru mai mult de 24h). De asemenea, pot exista și manifestări de durată mai redusă. Un exemplu comun ar fi semnul Lhermitte, resimțit ca un șoc electric care pornește dinspre coloană către extremități la flexarea capului.
Tulburări bruște ale vederii
Nevrita optică (inflamația nervului optic) apare la 1 din 5 pacienți cu scleroză multiplă și poate fi unul dintre simptomele de debut. Aceasta se manifestă prin diminuare relativ bruscă de vedere unilaterală, cu perturbarea vederii colorate și durere la mișcarea globului ocular. De asemenea, vederea dublă (diplopia) și nistagmusul (mișcări ritmice și involuntare ale ochilor) sunt comune.
Inabilitatea la nivelul membrelor sau nesiguranță
Nesiguranța atât la nivelul membrelor superioare, cât și inferioare, poate reprezenta un simptom de debut pentru scleroza multiplă. Aceasta poate fi secundară unor probleme de coordonare, sau de diminuare a forței musculare, cât și de natură vertiginoasă (amețeală, de cele mai multe ori rotatorie), cu instabilitate secundară în deplasare.
Disfuncție sfincteriană
De asemenea, în faza incipientă a bolii, pacienții pot prezenta tulburări sfincteriene (urgență micțională, incontinență urinară, senzație de urinare incompletă) sau tulburări de dinamică sexuală (scăderea libidoului, disfuncții erectile).
Oboseala
Nu vorbim despre oboseala obișnuită pe care o resimțim după o zi sau o săptămână grea. Este o stare inexplicabilă de epuizare, disproporționată față de efortul depus în activitățile zilnice și care nu poate fi justificată de alte limitări fizice. De reţinut că oboseala este un simptom nespecific, care poate avea multiple cauze.
Depresia
Aproape două treimi dintre pacienții cu scleroză multiplă prezintă în evoluția bolii, printre simptome, depresie. Acesta poate avea cauze sau factori agravanți multipli, precum durerea, anxietatea, dizabilitatea și care la rândul sau poate avea impact negativ asupra statusului neurologic global si asupra aderenței la măsurile de tratament și monitorizare.
Tulburări cognitive
Tulburarea de atenție și concentrare, planificarea și luarea deciziilor pot deveni mai dificile. Mulți pacienți descriu aceste simptome ca pe o ceață mentală sau ca pe o dificultate, lentoare în desfășurarea anumitor activități cognitive, comparativ cu un nivel anterior.
De reţinut! Prezența acestor manifestări nu înseamnă automat un diagnostic de scleroză multiplă. Simptomele clasice ale acestei boli se regăsesc și în alte afecțiuni neurologice. Pentru diagnosticul de certitudine este necesar un proces complex și individualizat care implică mai multe etape și teste pentru a exclude alte afecțiuni, cât și pentru a susține diagnosticul de scleroză multiplă.
Scleroza multiplă, diagnostic
Iată care sunt principalele metode folosite în diagnosticarea sclerozei multiple:
- Istoricul medical. Medicul colectează informații detaliate despre simptomele pacientului, durata și frecvența acestora, și orice alte condiții medicale anterioare.
- Examen neurologic. Medicul neurolog efectuează un examen complet pentru a evalua funcția nervilor cranieni, coordonarea, echilibrul, reflexele, forța musculară și funcția senzorială.
- Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). RMN-ul este prima opțiune în evaluarea unui pacient cu suspiciune de boală demielinizantă, precum scleroza multiplă.
- Analize de laborator. Sunt efectuate pentru a exclude alte afecțiuni care au simptome similare precum alte boli inflamatorii ale sistemului nervos central, boli autoimune sistemice cu manifestări neurologice şi individualizat, neoplasmele primare ale sistemului nervos central sau sindroame paraneoplazice, boli genetice, tulburări metabolice, endocrinologice şi neuroinfecții.
- Puncție lombară cu examinarea lichidului cefalorahidian (LCR). Puncția lombară cu analiza lichidului cefalorahidian (LCR) este un instrument diagnostic important, atât pentru excluderea altor afecțiuni neurologice (spre exemplu, în unele cazuri, patologii infecțioase), sau pentru probarea altor ipoteze care au markeri diagnostici din LCR (anumite boli autoimune, paraneoplazice, sau neoplazice), cât şi pentru completarea criteriilor de diagnostic pentru scleroză multiplă, dacă este necesar, sau ca argument suportiv în favoarea diagnosticului. Deși nu este necesară decât în anumite cazuri, această procedură poate oferi informații valoroase pentru confirmarea diagnosticului.
