Afectiuni respiratorii

Cand sforaitul devine o problema de sanatate?

joi, 15 octombrie 2009
Share

Sforaitul sau ronhopatia cronica este o conditie patologica aproape nelipsita vietii omului modern, a carei frecventa creste odata cu inaintarea in varsta.

Sforaitul consta intr-un zgomot respirator ce apare in timpul somnului de zi sau de noapte. Acesta este produs in mare masura de vibratia palatului moale in contact cu peretele posterior al faringelui. Dupa 50 de ani, peste 60% dintre barbati si aproximativ 40% dintre femei sforaie.

Netratat, sforaitul duce la tulburari cardio-respiratorii
in momentul in care sforaitul este puternic si continuu, se transforma intr-o adevarata problema. Apar tulburari ale sistemului cardio-respirator ce pot merge pana la infarctul miocardic acut sau accidentele vasculare cerebrale, indeosebi cand sforaitul este acompaniat (situatie destul de frecventa) de sindromul de apnee-hipopnee in timpul somnului.

Cresterea in greutate, cauza a sforaitului “simplu”
Exista doua tipuri de sforait: “simplu” si sindromul de apnee-hipopnee in timpul somnului. Sforaitul “simplu” trebuie considerat un semn de obstructie partiala a cailor aeriene superioare. Cele mai frecvente cauze ale sale sunt:
Cresterea in greutate; Flaciditatea tesuturilor moi, indeosebi a palatului moale; Obstructiile nazale (deviatia de sept, polipoza nazo-sinusala, hipertrofia cornetelor inferioare); Obstructii localizate la nivelul bazei de limba si a hipofaringelui. Factorii agravanti sunt reprezentati de obezitate, fumat, reflux gastro-esofagian, consum de alcool, anumite medicamente (de exemplu hipnotice), malformatii cranio-faciale.

Medicul ORL poate stabili diagnosticul
Este important sa stim daca pacientul sforaie cu gura deschisa sau inchisa, ori daca exista o legatura cu pozitia din timpul somnului, consumul de alcool sau ingestia unor medicamente. De multe ori, pacientul care sforaie nu stie carui medic sa se adreseze. Aici intervine medicul de familie al carui rol in depistarea simptomatologiei si orientarea pacientului pentru o rezolvare eficienta a suferintei este fundamentala. Medicul ORL, datorita competentelor sale, trebuie sa fie coordonatorul echipei de specialisti implicata in diagnosticarea si terapia sforaitului.
In mass-media abunda reclamele unor medicamente/dispozitive care elimina sforaitul. Cert este ca niciunul nu este eficient. Sunt de obicei produse publicitare fara capacitate curativa. Alteori pacientii utilizeaza spray-uri cu vasoconstrictoare nazale aproape permanent, atitudine urmata de aparitia rinitei cronice medicamentoase, greu de controlat terapeutic care este apoi insotita de cresterea rezistentei nazale. Consultarea unui specialist este prima masura ce va duce la evitarea automedicatiei si singura metoda de diagnosticare corecta si tratament adecvat.

Ce se intampla in cazul sindromului de apnee-hipopnee?
Simptomele sindromului de apnee-hipopnee sunt marcate de:
Sforait frecvent – episoadele de sforait sunt asociate cu perioade de “liniste”, de oprire a respiratiei (apnee), a caror durata variaza de la 10 secunde pana la 1 minut. La sfarsitul fiecarei perioade de apnee urmeaza un sforait puternic ce da impresia de “salvare de la inec”, insotit de gemete si uneori cuvinte de neinteles. De retinut ca nu orice pacient care sforaie sufera si de apnee. De asemenea, nu in toate cazurile de apnee-hipopnee episoadele de apnee sunt urmate de un sforait “spectaculos”; Apnee – consta in intreruperea periodica a respiratiei in timpul somnului sau in respiratia de tip “salvare de la inec”. Exista mai multe forme de apnee: centrala, caracterizata de lipsa miscarilor diafragmului si a musculaturii respiratorii accesorii, obstructiva, caracterizata de prezenta miscarilor diafragmului si a musculaturii respiratorii accesorii, dar fara schimburi de gaze respiratorii, si mixta, avand atat componente de tip central, cat si periferic; Hipopnee – diminuarea fluxului respirator de pana la 50%, insotita de desaturarea periferica in oxigen de peste 4%; Somnolenta diurna, oboseala cronica. Pacientul poate “atipi” in orice moment: cand este asezat, cand citeste, cand se uita la televizor etc. Tulburari de dinamica sexuala. Se datoreaza scaderii secretiei nocturne de testosteron, la randul sau cauzata de diminuarea nivelului de oxigen din sange. Diagnosticul sindromului de apnee-hipopnee in timpul somnului (SAHS) se stabileste pe baza simptomatologiei clinice (atat cea diurna, cat si cea nocturna). Acest diagnostic prezumptiv trebuie insa sustinut de studiul respiratiei in timpul somnului, pentru a cuantifica episoadele de apnee si repercusiunile lor asupra intregului organism.

Noi tehnologii non-invazive pentru controlul somnului

Medicina moderna ofera metode noi de identificare, monitorizare si diagnosticare corecta a afectiunilor respiratorii aparute in timpul somnului. Exista in prezent, inclusiv in Romania, tehnologii moderne non-invazive care supravegheaza somnul pacientului si eventualele anomalii ce pot aparea pe durata acestuia. De asemenea, furnizeaza informatii exacte ce contribuie la identificarea unor afectiuni severe. Acestea ofera noi posibilitati de investigare a problemelor cardiovasculare si respiratorii ale sistemului nervos. Pacientii simt avantajele noilor tehnologii prin prisma faptului ca, in comparatie cu alte metode de diagnosticare clasice, incomode, acum se pot folosi de aparate confortabile, chiar acasa.

Dr. Dragos stefanescu,
Medic specialist ORL,
Clinica Medcenter Bucuresti Vitan,
Infoline 0800 800 599 (apel gratuit),
www.medcenter.ro

Nota pentru articolul «Cand sforaitul devine o problema de sanatate?»:4.83/ 5 (12 voturi)
tonica
2017-05-10T15:10:08+00:00
Mentine-te
sanatos
in fiecare luna
catena