Alergia la alune este una dintre cele mai frecvente alergii alimentare și poate provoca reacții severe, inclusiv anafilaxie, o afecțiune medicală care pune viața în pericol. Este o problemă de sănătate tot mai des întâlnită, afectând atât copiii, cât și adulții. Totuși, prin conștientizare, educație și prevenție, persoanele alergice la alune pot duce o viață normală și sigură.
Ce cauze are alergia la alune?
Alergia la alune apare atunci când sistemul imunitar identifică proteinele din alune ca fiind dăunătoare. Aceasta determină o reacție alergică care poate varia de la simptome ușoare, cum ar fi mâncărimea sau erupțiile cutanate, la simptome grave, precum dificultăți de respirație. De obicei, alergia la alune este declanșată de consumul acestora. Dar în cazuri rare, poate apărea și prin inhalarea urmelor de proteine din alune. Chiar și expunerea la alune prin intermediul salivei unei alte persoane (de exemplu, prin sărut), poate genera o reacție alergică.
Uneori, alunele ajung într-un produs din greșeală, atunci când alimentele sunt expuse la alune în timpul procesării sau manipulării.
E important de menționat că alergia la alune nu are o cauză clar identificată, dar există factori genetici și de mediu care contribuie la dezvoltarea ei. Persoanele cu un istoric familial de alergii alimentare sau de astm au un risc mai mare de a dezvolta alergia la alune.
Ce factori de risc are alergia la alune?
Există mai mulți factori care pot crește riscul de a dezvolta alergia la alune:
- istoricul familial – dacă unul dintre părinți sau frați are o alergie alimentară, inclusiv alergia la alune, riscul de a dezvolta aceeași afecțiune este mai mare;
- alte alergii – persoanele care suferă de alte tipuri de alergii, cum ar fi alergiile la ouă sau lapte, pot avea un risc crescut de a dezvolta alergia la alune;
- dermatita atopică – această afecțiune inflamatorie cronică a pielii e frecvent asociată cu alergiile alimentare, inclusiv cu alergia la alune;
- expunerea timpurie – studiile sugerează că momentul și modul în care un copil e expus pentru prima dată la alune pot influența riscul de a dezvolta alergia la alune.
Ce simptome are alergia la alune?
Simptomele alergiei la alune pot varia de la ușoare la severe, dintre care unele pot pune viața în pericol. Majoritatea reacțiilor apar în primele 20 de minute de la consumul de proteine din alune, însă acestea pot apărea și la două ore după consum.
Simptome ușoare până la moderate:
- erupții cutanate: pete roșii sau urticarie însoțite de mâncărime;
- umflături, mai ales pe față, buze, limbă sau gât;
- probleme digestive: greață, crampe abdominale, vărsături sau diaree;
- congestie nazală: strănut, nas înfundat sau secreții nazale;
- mâncărime orală: senzație de furnicături sau mâncărime la nivelul gurii sau gâtului.
Simptome severe (anafilaxie):
- dificultăți de respirație – senzație de sufocare sau respirație șuierătoare;
- scădere bruscă a tensiunii arteriale – poate duce la amețeală sau pierderea cunoștinței;
- accelerarea pulsului – bătăi rapide sau neregulate ale inimii;
- dificultăți la înghițire sau senzația că gâtul se strânge;
- pierderea cunoștinței – în cazurile extreme, persoana poate intra în șoc anafilactic.
Cum se gestionează alergia la alune
Gestionarea alergiei la alune implică mai multe strategii care ajută la prevenirea reacțiilor alergice și la tratarea rapidă a acestora în caz de expunere accidentală. Câteva dintre cele mai importante aspecte ale managementului includ:
- evitarea alunelor – evitarea completă a alunelor și a produselor care le conțin este esențială pentru prevenirea reacțiilor alergice. Nu uitați să citiți etichetele alimentelor și să puneți întrebări cu privire la ingrediente înainte de a consuma un aliment pe care nu l-ați preparat. În cazul în care aveți îndoieli cu privire la ingrediente, nu consumați alimentul respectiv;
- plan de urgență – persoanele cu alergie la alune ar trebui să aibă un plan de urgență în caz de reacție alergică. Acest plan include de obicei utilizarea adrenalinei auto-injectabile (care trebuie să fie întotdeauna la îndemână) și apelarea serviciilor de urgență;
- informarea – educarea persoanei alergice și a celor din jur e un aspect esențial. Familia, prietenii, colegii și cadrele didactice ar trebui să fie informați despre alergia la alune și despre modalitățile de acționare în cazul unei urgențe;
- imunoterapie orală – unele cercetări recente au explorat imunoterapia orală, o metodă care presupune administrarea treptată a unor cantități mici de alune pentru a desensibiliza organismul. Deși promițătoare, această metodă nu e încă accesibilă pentru toți pacienții și trebuie efectuată sub strictă supraveghere medicală;
- injecții cu substanța activă omalizumab – medicul de familie vă poate administra injecții cu omalizumab (Xolair) odată la două până la patru săptămâni, pentru a reduce riscul de a avea o reacție dacă sunteți expus accidental la arahide. Totuși, e recomandat în continuare să evitați arahidele și alimentele care conțin arahide chiar dacă urmați acest tratament.
Cum poate fi prevenită alergia la alune
Deși nu există o metodă sigură pentru a preveni alergia la alune, anumite practici pot reduce riscul de apariție a acesteia, mai ales începând din copilărie.
- introducerea timpurie a alunelor – unele studii sugerează că introducerea controlată a alunelor în alimentația bebelușilor, începând cu vârsta de aproximativ 6 luni, poate reduce riscul de dezvoltare a alergiei. Este important ca acest lucru să fie făcut sub supravegherea unui medic;
- alăptarea – se crede că alăptarea exclusivă în primele luni de viață poate contribui la reducerea riscului de alergii alimentare, inclusiv alergia la alune;
- consumul regulat de alune dacă alăptați (atâta timp cât nu sunteți alergică la ele).
Foto: shutterstock.com
