Când spunem că un copil are ADHD (tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate) ne gândim la un mic vulcan de energie, neastâmpărat, indisciplinat, rezistent la orice formă de corecție. Însă această tulburare presupune mult mai mult.
Are în primul rând cauze neurologice. Poate apărea ca urmare a afectării creierului copilului în timpul sarcinii, nașterii sau după naștere, din cauza traumatismelor, infecțiilor, afecțiunilor congenitale sau lipsei temporare a oxigenării. Alți factori de risc sunt reprezentați de nașterea prematură sau de consumul de alcool, tutun și droguri în timpul sarcinii.
Cele mai comune simptome sunt hiperactivitatea, impulsivitatea și neatenția. Însă, pentru a fi pus diagnosticul de ADHD, este nevoie ca simptomele să fie vizibile în toate palierele vieții copilului: acasă, în familie, la școală, în cercul de prieteni, la locul de joacă. Mai mult, ele trebuie să se manifeste cu aceeași intensitate, indiferent de persoanele din jur. Diagnosticul de ADHD este pus de medicul psihiatru în cele mai multe cazuri după vârsta de 7 ani, când copilul merge la școală, iar rezultatele sale sunt dezastruoase.
