Felul în care ne imaginăm viaţa socială şi relaţională după pandemie este vag conturată pentru că experienţele noastre colective anterioare similare sunt sărăcăcioase şi, de aceea, o astfel de reprezentare legată de viitorul post-pandemic se va baza în mare parte pe prezumţii şi analogii cu trecutul istoric.
Intrarea în context pandemic s-a făcut brusc, fără negocieri sau pregătiri prealabile, ghidaţi de preocuparea de a ne pune la adăpost, de frica în faţa unui pericol pe care îl înţelegeam prea puţin, vieţile noastre s-au schimbat dintr-o dată. Într-o permanentă căutare de siguranţă, iraţionalul şi teama au pus stăpânire pe minţile noastre. Puţinele informaţii certe în faţa unei situaţii cu totul şi cu totul nouă şi neaşteptată pentru o întreagă generaţie a dus la o reacţie relativ unitară şi rapidă izvorâtă dintr-un instinct de conservare: intrarea în izolare.
Cum va fi viaţa noastră după pandemie?
Adevărul este că nu putem şti având în vedere multitudinea de variabile şi evoluţia imprevizibilă a virusului. Ceea ce ştim cu certitudine este că putem contempla asupra unui viitor probabil, fără a mai avea sentimentul că suntem prinşi într-un aici şi acum fără sfârşit. Tranziţia la perioada post-pandemică va fi probabil semnificativ inegală şi diferenţiată în raport cu experienţa trăită – atât într-un sens pozitiv, cât şi negativ, pe fondul convingerilor şi credinţelor dobândite, dar mai ales în măsura în care izolarea şi perioada pandemică a dus la schimbări majore ale stilului de viaţă şi de muncă.
Dar trecerea la noul context?
Modalitatea hibridă de lucru se extinde pe mai multe paliere ale vieţii personale şi profesionale şi generează confuzii care vin dintr-o dificultate de acordaj. Persoanele care s-au adaptat mai bine lucrului online şi au găsit în asta un avantaj, au o rezistenţă mai mare în a renunţa la ceea ce au dobândit: confortul. Cei care însă din diferite motive au întâmpinat dificulăţi în raport cu noua situaţie îşi doresc o întoarcere mai rapidă la situaţia anterioară, adică recapătarea libertăţii. Acordajul între diversitatea stilurilor de viaţă şi modul de lucru, nevoile fireşti de relaţionare şi socializare vor fi criterii importante în luarea unor decizii de a ieşi din „izolare” şi de a reduce „distanţarea socială”. Oamenii sunt animale sociale, iar nevoia de asociere este una atât de firească şi necesară. Izolarea impusă de COVID-19 a fost limitativă cu efecte pe care este devreme să le evaluăm cu claritate.
Tulburarea obsesiv-compulsivă în timpul pandemiei
Variabila revenirii la viaţa socială ştiută
Atitudinea faţă de regulile sanitare şi faţă de vaccin – prin acceptare sau respingere – poate fi considerată o variabilă importantă în revenirea mai rapidă sau mai lentă la viaţa socială, aşa cum o ştiam. Între exuberanţa de a sărbători şi păstrarea unei atitudini prudente poate fi o falie considerabilă, mai ales că, după ridicarea restricţiilor, unii oameni au continuat să caute siguranţa prin purtarea măştii în spaţii deschise, şi-au păstrat stilul de viaţă dobândit în pandemie şi şi-au menţinut măsurile de igenă excesivă. Iar alţii, din contră, au valorificat orice prilej de a petrece sau de a fi în grupuri extinse şi nu în ultimul rand, de a-şi relua ritmul normal dinainte de pandemie.
Kinetoterapia, de ajutor în recuperarea medicală post-COVID-19
Singura certitudine, incertudinea
În timp şi gradual prudenţa va fi înlocuită de încredere, pe măsură ce sentimentul de siguranţă îşi va găsi confirmarea în statisticile şi raportarile medicale. Pentru moment însă, singura certitudine rămâne incertudinea, mai ales că, potrivit specialiştilor, virusul rămâne o ameninţare clară pentru un orizont de timp de cel puţin doi-trei ani, iar în perioada următoare stilul nostru de viaţă va fi condiţionat de apariţia diferitelor valuri. La nivelul simţului comun, barometrul de referinţă al reluării stilului de viaţă cu care eram obişnuiti, va veni din sentimentul siguranţei că ne vom putea strânge mâinile, vom putea sta în grupuri mari şi mici, ne vom putea îmbrăţişa fără teama că se poate întâmpla ceva rău, dar până atunci…
