Hemangiomul este o afecțiune frecvent întâlnită în practica medicală pediatrică și, de fapt, una dintre cele mai studiate forme de tumori benigne la copil. „Deși termenul de «tumoră» sună de obicei alarmant, hemangiomul nu este o tumoră malignă, nu metastazează și, în cele mai multe cazuri, evoluează favorabil, fără a lăsa sechele și complicații”, explică dr. Iasmina Wadi, medic rezident în medicina de familie. Însă, pentru că apare într-o etapă vulnerabilă a vieții – primele luni de dezvoltare –, poate ridica mai multe probleme, inclusiv medicale și psihologice (pentru familie, mai ales).
Hemangioamele infantile sunt foarte frecvente, ușor de recunoscut de către pediatru. „Leziunile cutanate sunt cunoscute popular drept «pete căpșună», ca urmare a culorii roșii intense, precum și a aspectului reliefat”, ne spune dr. Wadi. Cele mai multe hemangioame se formează pe piele, dar nu trebuie neglijat faptul că ele pot apărea și în alte zone – mucoasa sau chiar organe interne, cum ar fi ficatul. Se observă o predispoziție mai mare la copiii născuți prematur sau cu greutate mică la naștere, precum și în rândul fetelor (un raport de până la 5:1 comparativ cu băieții).
Ce este hemangiomul și cum apare?
Hemangioamele sunt tumori vasculare benigne care se dezvoltă în primele luni de viață. „Este vorba, în esență, de un proces de proliferare excesivă a celulelor endoteliale ce duce la formarea unor mici conglomerate de vase sanguine”, explică dr. Wadi. Clinic, se pot distinge mai multe tipuri de hemangiom, cum ar fi:
- hemangiom congenital, prezent încă de la naștere;
- hemangiom infantil, cel mai frecvent, apare la câteva săptămâni după naștere, evoluând de obicei în decurs de câteva luni.
„De obicei, hemangioamele trec printr-un ciclu natural, să spunem așa, care include mai multe faze: creșterea accelerată (proliferarea), urmată de o perioadă de stagnare (platou) și, în sfârșit, involuția lentă, care poate dura câțiva ani”, ne explică dr. Iasmina Wadi. Deși hemangiomul nu se transformă în cancer, el poate ridica probleme în funcție de localizare. Spre exemplu, atunci când hemangiomul se situează în jurul ochilor, poate afecta vederea. „Unul aflat la nivelul căii respiratorii poate compromite respirația, iar unul mare, localizat la nivelul feței, poate lăsa urme inestetice după involuție”, adaugă dr. Iasmina Wadi.
Hemangiom – cauze și factori de risc
Cauza exactă care duce la formarea unui hemangiom nu este pe deplin cunoscută, dar există o serie de ipoteze. Una dintre cele mai acceptate este cea conform căreia stresul hipoxic in utero (adică lipsa parțială de oxigen la făt, în timpul dezvoltării intrauterine) are drept urmare creșteri ale expresiei unor proteine, precum GLUT1 și VEGF, care stimulează formarea de noi vase de sânge.
„O altă ipoteză sugerează că celulele placentare joacă un rol-cheie, fiind o sursă de celule stem implicate în apariția hemangioamelor”, ne explică dr. Iasmina Wadi. Factorii de risc cunoscuți includ: sexul feminin, rasa caucaziană, prematuritatea, greutatea scăzută la naștere, dar și vârsta înaintată a mamei și sarcina multiplă. „S-a observat, de asemenea, că hemangioamele apar mai frecvent la copiii proveniți din familii unde au mai existat cazuri, ceea ce sugerează și o relativă predispoziție genetică, deși nu au fost identificate gene responsabile”, adaugă dr. Iasmina Wadi.
Hemangiom – simptome și manifestări
Un hemangiom se poate prezenta sub mai multe forme, în funcție de localizare și profunzime. „De obicei, un hemangiom infantil este absent la naștere, dar se poate prezenta cu alte tipuri de leziuni precursoare, cum ar fi o zonă palidă de vasoconstricție, o maculă eritematoasă, o maculă roșie telangiectatică sau pete albastre asemănătoare vânătăilor”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Hemangiomul infantil devine evident clinic în decurs de 1-4 săptămâni de la naștere. Cele mai multe sunt localizate superficial, în dermul superior, și apar ca pete roșii, proeminente, care au un aspect tipic de căpșună. Altele sunt profunde, localizate sub piele, având o culoare albăstruie asemănătoare unei vânătăi. Există și hemangioame mixte, care combină ambele tipuri.
De regulă, un hemangiom nu este vizibil la naștere, dar poate debuta printr-o zonă ușor roșiatică sau palidă în primele săptămâni, după care începe să crească rapid, mai ales între 1-3 luni. Cele mai multe dintre ele ating dimensiunea maximă până la vârsta de 6-9 luni, după care intră într-o fază de stagnare și, ulterior, de regresie.
„Evoluția unui hemangiom este caracteristică: la început crește rapid, apoi se stabilizează, și în cele din urmă scade treptat în dimensiune și se decolorează. Până la 90% dintre hemangioame dispar complet sau aproape complet până la vârsta de 9 ani. Totuși, în aproximativ 8-10% dintre cazuri rămân urme, cum ar fi excesul de țesut gras, vase dilatate vizibile sau piele laxă”, adaugă dr. Iasmina Wadi. Hemangioamele apar cel mai frecvent pe cap și pe gât, iar apoi pe trunchi și, cel mai rar, la nivelul extremităților.
Diagnosticul de hemangiom
În majoritatea cazurilor, diagnosticul este clinic – medicul pediatru sau dermatolog îl stabilește prin examinarea vizuală. Dacă există dubii sau suspiciuni privind localizarea profundă, se poate opta pentru investigații imagistice – ecografie, RMN sau CT. În cazuri rare, se poate recurge și la biopsie, un hemangiom având un marker specific: proteina GLUT1.
„Diagnosticul diferențial este important, mai ales pentru a exclude tumorile vasculare sau alte tipuri de malformații vasculare. Spre deosebire de hemangiom, malformațiile vasculare tind să fie prezente încă de la naștere, cresc lent odată cu copilul și nu au fază de involuție”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Hemangiom – alternative de tratament
Întrucât un hemangiom tinde să se resoarbă spontan, de cele mai multe ori tratamentul nu este necesar. Totuși, există situații în care intervenția este obligatorie: când un hemangiom afectează organele vitale, obstrucționează vederea sau respirația, când este ulcerat sau dureros. Opțiunea standard de tratament pentru hemangiom constă în administrarea de beta-blocante, și în special de propanolol, care s-a dovedit eficient în reducerea dimensiunii și vascularizației.
Pentru leziuni mai mici și superficiale, se pot utiliza beta-blocante topice, cum este timolol. „În ziua de astăzi, corticosteroizii – cândva terapia de primă linie – se folosesc mai rar, dar ar putea fi indicați în cazuri speciale, severe”, ne spune dr. Wadi. Alte metode includ terapia cu laser (în special pentru vasele reziduale superficiale) sau chirurgia, atunci când există complicații sau în cazul în care se dorește corectarea unui defect estetic rezidual.
Hemangiom – prognostic, complicații și riscuri asociate
Conform studiilor, complicațiile unui hemangiom depind de vârsta pacientului și de localizarea acestei formațiuni. Acestea pot include:
- ulcerația (cea mai frecventă complicație), localizările cu cel mai mare risc de ulcerație fiind zona anogenitală, buza inferioară, axila și gâtul;
- complicații oftalmologice asociate unui hemangiom sunt ambliopia, astigmatismul, miopia, afectarea retrobulbară, obstrucția canalului lacrimal;
- obstrucția căilor respiratorii (în cazul unui hemangiom localizat subglotic, în pasajul nazal, faringian);
- dificultăți de hrănire (în cazul unui hemangiom perioral sau la nivelul buzelor);
- hemangiomatoza viscerală (în hemangioamele multifocale, cel puțin 5 leziuni cutanate), ce poate indica afectare hepatică sau gastrointestinală;
- desfigurarea (afectarea extinsă a feței sau a vârfului nasului – așa-zisul „nas al lui Cyrano”, urechilor, zonei periorale);
- sindromul PHACES (hemangiom facial segmentar de cel puțin 5 centimetri) în asociere cu mai multe afecțiuni (parte a sindromului de bază);
- sindromul LUMBAR (hemangioame lombosacrale și alte anomalii de dezvoltare, inclusiv urogenitale, deformități osoase, anomalii renale).
„În cazul unui hemangiom necomplicat, prognosticul este foarte bun. De altfel, în majoritatea cazurilor involuția este completă. 50% dintre hemangiaome se rezolvă în 5 ani, 70% în 7 ani și 90% în 9 ani. Aproximativ 8% din hemangioame vor lăsa în urmă, după involuție, cicatrici sau desfigurări estetice, necesitând deseori intervenție ulterioară în vederea reparării”, mai adaugă dr. Iasmina Wadi.
Bibliografie
https://academic.oup.com/bjd/article-abstract/169/1/20/6615258
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538232/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8539430/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4211219/
https://radiopaedia.org/articles/haemangioma
https://www.sciencedirect.com/topics/pharmacology-toxicology-and-pharmaceutical-science/hemangioma
Foto: shutterstock.com
