Miliaria, denumită și urticaria de căldură sau erupție de căldură, este o afecțiune cutanată relativ inofensivă, dar adesea supărătoare, cauzată de obstrucția ductelor glandelor sudoripare ecrine, cu acumularea secundară de transpirația la nivelul epidermei și/sau dermului superficial.
Chiar dacă se manifestă frecvent în condiții de mediu calde și umede și este întâlnită des la copii mici și sugari, miliaria poate apărea și la adulți în anumite contexte predispozante. Întrucât glandele sudoripare ecrine sunt blocate, transpirația nu se mai elimină la suprafața pielii, ceea ce va duce la refluxul sa în dermă sau epidermă cu apariția erupției sub formă de vezicule pline cu sudoare.
Ce este miliaria și cum apare?
Miliaria este o afecțiune care are drept cauză obstrucția canalelor sudoripare ecrine, ceea ce va duce la acumularea transpirației în straturile pielii și inflamație secundară. Obstrucția ductelor ecrine poate fi cauzată de acumularea de celule moarte la nivelul „gurii” de deschidere a acestor canale, de hiperkeratoză, colonizare bacteriană (Staphylococcus epidermidis care poate alcătui biofilme la nivelul pielii), factori mecanici (frecare). Obstrucția va face ca transpirația să nu se poată elimina la suprafața pielii, pentru evaporare ulterioară, ducând la fluxul retrograd la nivel dermic sau epidermic, cu apariția ulterioară a unor vezicule tumefiate, încărcate cu sudoare.
Tipuri de miliaria
Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri de miliaria, clasificate în funcție de locul în care este produsă obstrucția canalului sudoripar:
Miliaria cristalina
Reprezintă cea mai superficială și benignă formă, obstrucția producându-se la nivelul stratului cornos al pielii. Clinic, se caracterizează prin vezicule mici, translucide, neinflamatorii, de 1-2 milimetri, care se rup ușor, localizate pe față sau trunchi. Nu se asociază cu prurit sau eritem.
Miliaria rubra
Este cea mai frecventă formă întâlnită, obstrucția producându-se la nivelul epidermei profunde. Se manifestă prin papule eritematoase pruriginoase, însoțite de senzația de arsură și înțepături. Leziunile se localizează frecvent în zona pliurilor cutanate (submamar, inghinal, axilar), gât și trunchi. Simptomele sunt agravate de efort sau expunerea continuă la căldură.
Miliaria profundă (anhidroza tropicală)
Obstrucția apare la nivelul joncțiunii dermo-epidermice. Această formă se manifestă cu papule ferme, non-eritematoase, de culoarea pielii, mai ales pe trunchi și membre. De asemenea, spre deosebire de celelalte forme, se asociază cu transpirația redusă (hipohidroza) sau chiar absentă (anhidroza funcțională), care poate duce la intoleranță la căldură și hipertermie. S-a constatat, pe de altă parte, că apare în urma recurenței episoadelor de miliaria rubra.
Miliaria pustuloasă
Este o formă foarte rară, care evoluează din forma rubra. Se caracterizează prin pustule sterile sau infectate, putând mima foliculita sau dermatoza pustuloasă bacteriană. Cel mai des, forma pustuloasă este complicată de o suprainfecție stafilococică.
Miliaria – cauze și factori de risc
Miliaria este indusă de condiții care determină hiperactivitate sudoripară (căldura, în principal), dar cu imposibilitatea eliminării adecvate a sudorii la suprafața pielii. Există mai multe condiții care favorizează și susțin acest fenomen – de la condiții date de mediu, până la tipul de articole vestimentare purtate și chiar afecțiuni sistemice:
- mediul cald și umed (climat tropical, sezon estival);
- activitate fizică intensă;
- imobilizare prelungită (pacienți spitalizați la secțiile de terapie intensivă);
- purtarea hainelor strâmte, în special din material sintetic, a echipamentului sportiv ocluziv;
- utilizarea excesivă a emolienților ocluzivi;
- igienă precară sau excesivă (afectează bariera cutanată);
- pseudohipoaldosteronism de tip I;
- sindromul Morvan, sindromul Stevens-Johnson;
- tratamentul cu medicamente care induc transpirația: betanecol, clonidină, neostigmină, dar și izotretinoină.
Nou-născuții și sugarii au un risc mai mare de a dezvolta miliaria din cauza faptului că ductele sudoripare sunt incomplet dezvoltate. Hiperhidroza este cel mai important factor de risc pentru această afecțiune, însă în asociere cu incapacitatea glandelor sudoripare ecrine de a elimina, în mod eficient, transpirația la suprafața pielii.
Cum recunoașteți miliaria? Simptome și manifestări
Simptomele variază în funcție de tipul de miliaria însă, așa cum s-a menționat, forma rubra este cea mai frecventă. Aceasta se manifestă prin leziuni care apar în zonele acoperite de piele, unde există ocluzie și transpirația excesivă. Tabloul clinic general presupune:
- vezicule mici, papule sau pustule, dispuse grupat;
- distribuția tipică este pe trunchi, abdomen, gât, spate, axile, zona inghinală, părțile laterale ale toracelui;
- veziculele pot provoca mâncărimi, deseori sunt însoțite de senzația de arsură, înțepături (ca de urzică);
- simptomele tind să se agraveze la căldură.
Miliaria la bebeluși este adesea localizată la nivelul gâtului, frunții, spatelui sau pliurilor pielii. Este foarte important de reținut că forma rubra poate evolua spre forma pustuloasă, cu apariția pustulelor, semn de suprainfecție stafilococică – dacă se asociază cu abcese multiple, uneori cu impetigo, afecțiunea este cunoscută sub denumirea de periporită stafilogenă. La adulți, miliaria rubra este adesea observată în zonele în care îmbrăcămintea se freacă de piele, acesta fiind unul dintre motivele pentru care bubițele nu apar de obicei pe față.
Diagnosticul de miliaria
Diagnosticul este clinic, bazat pe aspectul leziunilor, contextul în care au apărut, localizare. În mod obișnuit, biopsia nu este necesară, cu excepția cazurilor atipice sau persistente. Investigații utile în cazuri selecționate sunt:
- biopsia cutanată (forme cronice sau recurente, pentru diagnostic diferențială);
- cultură bacteriană din pustule (în contextul suspiciunii suprainfecției);
- teste pentru disfuncția sudorală (gravimetric, test Minor);
- evaluare dermatoscopică (evidențiază veziculele subcornoase în miliaria cristalină, pustule sterile).
Diagnosticul diferențial ar trebui să includă foliculita bacteriană sau fungică, acneea, dermatoze pustuloase (psoriazis pustulos, miliaria pustuloasă). O investigație foarte eficientă, deși în mod obișnuit nu se realizează, este tomografia în coerență optică, întrucât cu ajutorul acesteia poate fi identificat cu acuratețe locul de obstrucție al ductului ecrin, permițând astfel stabilirea tipului de miliaria.
Tratament miliaria
În primă instanță, tratamentul pentru miliaria presupune evitarea tuturor factorilor de risc, cum ar fi căldura excesivă, atmosfera sufocantă, îmbrăcămintea ocluzivă. Se recomandă aerisirea și ventilarea zonelor afectate, purtarea de îmbrăcăminte lejeră, din materiale naturale, băi reci sau comprese cu apă termală. Forma rubra nu necesită tratament, deoarece prin evitarea factorilor de risc tinde să se rezolve spontan în 24-48 de ore. Tratamentul este necesar în cazurile în care apar simptome, de obicei în asociere cu celelalte forme clinice ale miliariei:
- antihistaminice orale (pentru ameliorarea pruritului);
- corticosteroizi topici cu potență redusă (în formele intens simptomatice);
- antiseptice locale (clorhexedină, triclosan, pentru a preveni suprainfecția);
- antibiotice topice (muciporin, acid fusidic, în forma pustuloasă cu infecție confirmată);
- retinoizi topici (adapalen, tretinoin, ocazional, în formele cronice recurente).
Tratamentul adjuvant poate include folosirea pudrelor absorbante (talc cu oxid de zinc), pentru a reduce umiditatea locală. Se recomandă folosirea emolienților non-ocluzivi pentru hidratarea și îngrijirea pielii, fără însă a bloca ductele sudoripare.
Miliaria – complicații și riscuri asociate
Cea mai severă complicație a miliariei, în special în forma profundă, este anhidroza, afecțiune care afectează termoreglarea și poate duce la epuizare termică și hipertermie. În egală măsură, mai există risc de suprainfecții bacteriene – Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes (
) – care complică afecțiunea. O altă posibilă complicație se poate asocia tratamentului – dermatita de contact –, ca urmare a aplicării necorespunzătoare.
Miliaria – sfaturi pentru prevenție
Pentru a reduce riscul de miliaria, mai ales în contextul predispoziției evidente – climat cald și umed, activitate fizică intensă – se recomandă următoarele:
- purtarea articolelor vestimentare lejere, subțiri, din bumbac sau alte materiale respirabile și care permit ventilarea adecvată;
- climatizarea corespunzătoare a locuinței, saloanelor de spital;
- aplicarea pudrelor absorbante (talc cu oxid de zinc) în zonele cu pliuri ale pielii, unde există risc de frecare a acesteia;
- evitarea folosirii produselor de îngrijire ocluzive (creme grase, uleiuri);
- hidratarea corespunzătoare în timpul antrenamentelor;
- igiena adecvată a pielii, dar nu excesivă (se recomandă ca vara dușurile să fie făcute cu apă ușor rece, folosind produse blânde de îngrijire personală).
Miliaria este o dermatoză frecventă în populație, dar cu forme clinice variate și, în unele cazuri, chiar suprapuse. Prevenția este esențială pentru a reduce riscul apariției și, de asemenea, pentru a gestiona eficient episoadele acute ale bolii.
Foto: shutterstock.com
