Revista care te menține sănătos

Dicționar medical

Infectie urinara

13 decembrie 2010
Share

Prezenta de germeni si de puroi in caile urinare. Infectiile urinare sunt extrem de frecvente. La copil, ele sunt provocate de anomaliile congenitale (ingustarea congenitala a ureterei, megauretera, refluxul vezicoureteral).

Simptome si semne -Toate organele genitourinare pot fi atinse: testiculul si epididimul (orhiepididimita), prostata (prostatita), uretra (uretrita), vezica (cistita), bazinetul rinichiului (pielonefrita) etc. Simptomele infectiiJor urinare depind de organul atins. Cel mai des este vorba de tulburari de mictiune: arsuri, dureri, mictiuni frecvente chiar, in cazul infectiei unui tesut (prostata, testicul, rinichi) sau de retentie a urinei infectate (in vezica, in rinichi), febra ridicata, asociata uneori cu frisoane.

Diagnostic -Acesta se pune in urma examenului citobacteriologic al urinei (E.C.B.U.), care permite sa se puna in evidenta germenele responsabil -cel mai des Gram negativ (Escherichia coli, de exemplu) si asociat cu numeroase leucocite alterate (puroi) – si in urma efectuarii numaratorii; numarul de germeni trebuie sa fie mai mare sau cel putin egal cu 10000 pe milimetru cub de urina pentru a afirma realitatea infectiei.

Complicatii -Daca infectia nu este tratata destul de rapid sau eficace, uneori apar complicatii: abces al testiculului sau al prostatei la barbat, abces al rinichiului, pionefroza (supuratia tesutului renal si a cailor urinare adiacente), flegmon perinefretic. In plus, infectia poate fi agravata de o stare patologica preexistenta ca diabetul sau imunopresia (SIDA).

Tratament -Acesta comporta o antibioterapie aleasa in functie de rezultatele antibiogramei, precum si tratarea unei eventuale cauze favorizante, care ameninta cu recidiva infectiei urinare. Este posibil, in caz de cistita recidivanta, sa se urmeze o antibioterapie preventiva luand in fiecare zi, sau la 2-3 zile, antibiotice in foarte mici cantitati, timp de mai multe luni in continuare.

#tags   \