Flegmonul amigdalian este o colectie purulenta mai mult sau mai putin delimitata, situata in spatiul dintre capsula externa a amigdalei palatine si peretele lateral al faringelui. Acesta poate aparea atat la copii, cat si la adulti, cu atat mai mult cu cat faringitele si amigdalitele acute sunt foarte frecvente la copii.
Flegmonul amigdalian se poate prezenta sub mai multe forme: flegmon antero-superior, care este cel mai frecvent, flegmonul posterior si flegmonul extern.
Flegmonul amigdalian presupune mai multe faze:
faza de cruditate (de constituire) faza de colectare faza de fistulizare (spontana sau nu) faza de cicatrizare Flegmonul amigdalian poate fi identificat prin bucofaringoscopie (examinarea cavitatii bucale) care, uneori, este foarte dificil de realizat, deoarece pacientul nu poate deschide gura din cauza trismusului (contractura a muschiului maseter care provoaca durere).
Cauze si simptome
Cauzele cele mai frecvente care duc la aparitia flegmonului amigdalian sunt faringoamigdalitele acute si amigdalita cronica reacutizata.
Simptomatologia acestei afectiuni este reprezentata de:
Dureri in gat si dureri la `nghitit; Disfagie (imposibilitatea de a inghiti alimentele solide si, uneori, lichidele); Salivatie abundenta; Febra (in jur de 39 de grade); Trismus; Voce flegmonoasa (pacientul nu poate vorbi clar); Stare generala alterata si frisoane. Tratament
Tratamentul flegmonului amigdalian se face, de principiu, in spital si cuprinde tratamentul chirurgical si pe cel medicamentos. Pe de o parte, tratamentul chirurgical consta in incizia si drenajul colectiei, incepand din faza de colectare. Acestea vor fi precedate de punctia colectiei cu un ac gros, in punctul de maxima fluctuenta. Pe de alta parte, tratamentul medicamentos consta in administrarea antibioticelor pe cale parenterala (de obicei, o asociere de Penicilina cu Gentamicina), antialgice, antiinflamatorii. Uneori, este necesara administrarea perfuziilor de rehidratare pana cand bolnavul poate inghiti normal.
Complicatiile care pot aparea sunt de mai multe feluri, si anume complicatii infectioase locale (flegmonul latero-faringian si adenita latero-faringiana) si generale (septicemia). Uneori apar si complicatii hemoragice care pot fi foarte grave, deoarece se erodeaza cateva vase importante, aflate in vecinatatea infectiei.
Se poate practica amigdalectomia preventiv, la persoanele care fac episoade frecvente de amigdalita acuta, pentru a evita aparitia unui flegmon amigdalian) sau a posteriori, pentru a preveni recidiva flegmonului amigdalian. De obicei, se practica amigdalectomia (scoaterea amigdalelor), la aproximativ o luna dupa vindecarea fazei acute (la 4-6 saptamani).
Cazurile cu stare generala proasta, febra mare sau care prezinta boli grave asociate (diabet, diverse boli care sunt insotite de scaderea imunitatii) trebuie obligatoriu internate si tratate cu mare atentie.
Dr. Alexandra Neagu
Medic specialist ORL, clinica Med-As
Telefon: 021/315.86.23/24
