Despre Virusuri, de la A la… V

Se estimează că există peste 400 de virusuri distincte care infectează omul, iar spectrul manifestărilor clinice, epidemiologice și patogenice care rezultă în urma infecţiilor virale este foarte vast. Virusurile sunt unice în ce privește agenţii infecţioși, fiind total dependente de celula vie pentru replicare (duplicare) și existenţă.

Virusurile cu importanţă clinică au dimensiuni cuprinse între 20 și 30 nm (picornavirusuri) până la 300 nm (poxvirusuri), fiind vizibile doar prin microscopie electronică. În contrast, bacteriile au aproximativ 1000 nm, iar eritrocitele 7500 nm în diametru. Structura de bază, obligatorie, a virionului o reprezintă nucleocapsida constituită dintr-un miez (core) ce conține acidul nucleic, adică genomul viral înconjurat de un înveliș proteic numit capsidă.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar ViroProtect Rapid; care conţine 9 ingrediente active, ce contribuie la menţinerea sănătăţii sistemului imunitar.

Cum se „naște” virusul

Genomul viral este constituit dintr-un singur tip de acid nucleic, ADN sau ARN, ce conţine întreaga informaţie genetică necesară replicării virusului și reprezintă „suportul” infecţiozităţii virusului. Proteinele virale sunt responsabile de antigenicitatea virusurilor, adică de posibilitatea de a produce un răspuns imun din partea gazdei parazitate (a omului).În celula gazdă, virusurile se vor reproduce redirecţionând mecanismele biochimice ale celulei spre formarea de componente pentru noi particule virale.

Replicarea virusurilor parcurge următoarele secvenţe:

1. recunoașterea celulei gazdă;

2. adsorbţia (atașarea) virusului de celula gazdă;

3. penetrarea (pătrunderea) virusului în celula gazdă;

4. decapsidarea virusului (separarea virusului de învelișul proteic);

5. sinteza macromoleculară;

6. eliberarea virionilor progeni din celula gazdă.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar Naturalis ImunoSuport ULTRA. Acesta contribuie la funcţionarea normală a sistemului imunitar, datorită combinaţiei de vitamina D, vitamina C şi zinc, care acţionează sinergic.

Virusurile nu se „mută”, ci suferă mutaţii!

Anumitele modificări la nivel genomic, numite „mutații”, apar pentru a permite virusurilor să se adapteze mai bine la mediul înconjurător în comparație cu virusul original, procesul de schimbare și selecție determinând „evoluția virusului”. Toate virusurile se modifică în timp, potențialul mutației virusurilor crescând odată cu frecvența infecțiilor la om și la animale.

Infecția virală se poate răspândi foarte ușor:

• pe calea aerului, dacă o persoană bolnavă tușește sau strănută și nu își acoperă gura și nasul;
• prin lipsa igienei mâinilor în urma contactului cu persoane infectate;
• prin lipsa dezinfectării suprafețelor și obiectelor ce au fost atinse de persoanele contaminate.

Virusuri „vinovate” pentru de cele mai frecvente infecții virale

1. Infecțiile respiratorii sunt cele mai frecvente infecții virale și cele mai susceptibile să provoace simptome severe la sugari, adulți și pacienților cu tulburări pulmonare sau cardiace. Virusurile respiratorii includ virusurile gripale (A și B), virusurile gripei aviare, adenovirusurile, rinovirusurile, coronavirusurile și altele.
2. Infecțiile gastrointestinale se transmit de la o persoană la alta pe cale fecal-orală. De exemplu, în funcție de vârstă, rotavirusul poate afecta la nivel gastrointestinal sugarii; norovirusul afectează copiii mai mari și adulții; iar adenovirusul afectează, de asemenea, sugarii. Există un vaccin ce a fost dezvoltat împotriva rotavirusului, eficient împotriva majorității tulpinilor patogene și face parte din programul de vaccinare facultativ al sugarilor.
3. Infecțiile pielii și mucoaselor – unele dintre cele mai frecvente virusuri ce pot provoca infecții ale pielii sunt virusul herpes simplex (HSV), virusul papilomului uman (HPV), virusul gură-mână-picior (virusul Coxsackie A16 din familia enterovirusului), virusul varicelo-zosterian, virusul rujeolic.
4. Hepatitele virale, precum hepatita A care se transmite pe cale fecal-orală este cea mai frecventă la copii și la adulții tineri. Hepatitele B și C sunt și acestea frecvent întâlnite și sunt, de obicei, transmise prin sânge, respectiv utilizarea la comun a obiectelor contaminate. Hepatita E se transmite de obicei pe cale fecal-orală sau prin contaminarea alimentelor. Hepatita D se transmite prin contact parenteral sau mucozal cu sânge sau fluide corporale ale persoanelor infectate. Din fericire, există vaccinuri disponibile pentru hepatitele A și B. 

Diagnosticul infecţiilor virale

Diagnosticul infecției virale trebuie întotdeauna stabilit de către un specialist și se realizează, de obicei, prin două tehnici. Mai întâi se identifică simptomele clinice, de exemplu gripa cu febră mare, rinită, tuse, cefalee și stare generală de rău. Cea de-a doua metodă se referă  la testele de laborator, testele de imunoanaliză pentru identificarea antigenelor virale și testele de serologie – depistarea anticorpilor IgM și IgG.

Virusuri şi bacterii. Care este diferenţa?

Sfaturi și recomandări pentru a evita infectarea cu virusuri

• Spălaţi-vă pe mâini cu apă și săpun înainte de a mânca, după ce tușiţi, strănutaţi, mergeţi la toaletă.
• Evitaţi contactul cu persoanele bolnave și limitaţi interacţiunile cu animale fără măsuri de precauţie, în special cu păsările și porcii.
• O altă metodă de prevenție este vaccinarea, în cazul bolilor pentru care există vaccinuri.