Debutul sezonului rece aduce odata cu el si probleme de sanatate din sfera ORL, majoritatea fiind localizate la nivelul gatului. Printre ele se numara si amigdalita, afectiune frecvent intalnita. Este adesea asociata si cu faringita, ceea ce duce la instalarea unei afectiuni numite faringo-amigdalita.

Amigdalita (tonsilita) presupune inflamarea amigdalelor. Acestea au un rol important: apara tractul respirator de infectiile bacteriene. Amigdalele reprezinta o mica parte a sistemului imunitar si sunt formate din vegetatii adenoide, amigdala linguala, in josul limbii, si doua amigdale palatine aflate de o parte si de alta a cerului gurii.

Amigdalita cronica, frecventa la copiii intre 5 si 15 ani

Virusurile pot ajunge in organism atat prin cavitatea bucala, cat si prin nas. Cand acestea se intalnesc cu celulele de aparare, incepe lupta. Prima consecinta este marirea in volum a amigdalelor. Aceasta crestere poate determina si o inrosire sau chiar aparitia unor puncte cu puroi care se pot mari pana la formarea unei pseudo-membrane cu acoperire mare. Daca amigdalitele devin din ce in ce mai dese, atunci se ajunge la amigdalita cronica, foarte frecventa la copiii intre 5 si 15 ani.

Cum recunoastem amigdalita?

Principalul simptom al amigdalitei este durerea in gat, urmat de altele, cum ar fi: amigdale inflamate si inrosite, tuse, cefalee, durere la inghitire, febra (ce poate fi foarte crescuta la copiii mici), oboseala, durere la nivelul urechilor sau gatului, noduli limfatici mariti la nivelul gatului.

De asemenea, alte simptome ale amigdalitei, destul de rare, dar care nu trebuie ignorate ar fi: varsaturile, constipatia, respiratia urat mirositoare si dificultate la deschiderea gurii. Copiii cu amigdalita se pot plange de durere abdominala, ce poate fi cauzata de inflamarea nodulilor limfatici de la nivelul abdomenului. Odata cu marirea amigdalei se constata si o usoara jena respiratorie. Daca amigdalita este cauzata de un virus, precum virusul gripal, apar si simptomele gripale, cum ar fi rinoreea. Daca amigdalita este determinata insa de bacterii, pacientul poate prezenta iritatii cutanate sau inrosirea fetei.

Diagnosticul de amigdalita, stabilit de medicul ORL-ist

Diagnosticul acestei afectiuni se stabileste de medicul de familie sau de medicul ORL-ist care, in functie de gravitatea bolii, va prescrie conduita terapeutica potrivita. Este absolut necesar un istoric exact al bolii, pentru a se determina astfel caracterul recurent al afectiunii si, implicit, conduita terapeutica pentru care se va opta.

In cazul in care simptomele sunt sugestive pentru angina streptococica, medicul specialist va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene, adica prin efectuarea unui exudat. Testul poate determina daca amigdalita este cauzata de o infectie cu streptococi. Este dificil insa de precizat daca pacientul este doar un purtator al infectiei sau este chiar infectat. In unele cazuri, ca metoda elocventa pentru o diagnosticare cat mai corecta, se recomanda si efectuarea unor teste sangvine.

Antipiretice, antibiotice sau amigdalectomie

Ca tratament pentru amigdalita, se recomanda repausul la pat si administrarea de antipiretice (medicamente care combat febra) sau antibiotice, numai dupa un control in prealabil la medicul specialist. In cazul amigdalitei cronice, singurul tratament care rezolva aceasta forma a bolii este operatia, numita amigdalectomie.

Netratata, amigdalita poate duce la colectarea de puroi si, implicit, la aparitia unui abces intre amigdala si tesutul moale care o inconjoara. Infectiile sunt de fapt principalele complicatii ale amigdalitelor netratate la timp.

Otita si reumatismul articular acut, complicatii ale amigdalitei

Otita medie, infectie a urechii medii, este o complicatie provocata de infectii care se pot răspandi in intreg organismul, incepand de la gat. Prin puroiul pe care il contin, amigdalele pot deveni sursa unor infectii la nivelul incheieturilor, la inima sau rinichi. Daca stafilococul care determina durerile in gat, mai ales la inghitire, nu este distrus, el poate trece in sange. Atunci se declanseaza o alta afectiune grava si dureroasa, si anume reumatismul articular acut.