Hepatita C este o infecție virală produsă de virusul hepatitic C (VHC), un agent patogen uman aparținand familiei Flaviviridelor, care afectează preponderent ficatul, cu potențial înalt de cronicitate.
Hepatita C poate apărea atât sub forma acută, cât și sub formă cronică.
În lipsa unui tratament adecvat hepatita C poate duce la inflamația cronică a ficatului și la un grad crescut de fibroză, ciroză și chiar cancer hepatic.
Din fericire, în ultimii ani au aparut terapii antivirale eficiente, iar multe persoane diagnosticate cu hepatita C pot fi vindecate complet.
Diagnosticul serologic de hepatita C a devenit posibil încă din 1990, în ultimii ani putând fi mult mai ușor descoperit prin analize serologice, dar și cu o posibilitate mai mare de eradicare a infecției, la persoanele cu infecție dovedită.
De asemenea, progresele din domeniul sănătății, inclusiv în România au făcut posibilă dezvoltarea unor regimuri terapeutice, cu eficacitate ridicată (95-100%) acest lucru ajutând la strategia lansată de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) de eliminare a infecției cu VHC la nivel global.
Hepatita C, prevalență
Infecția cu VHC reprezintă o importantă problemă de sănătate publică la nivel global.
Statisticile arată în România, în ultimii ani, o prevalență a persoanelor cu hepatita C de 2,7% din populația adultă.
Campaniile de screening și accesul mai bun la tratament au contribuit la scăderea numărului de cazuri active, însă medicii avertizează că hepatita C continuă să fie subdiagnosticată.
Un studiu din anul 2008 arată o seroprevalență a infecției cu VHC în populația generală adultă din România de 3,23%, predominant la categoria de vârstă 45-75 ani.
Modalități de transmitere hepatita C
Hepatita C se transmite în principal prin contact direct cu sângele unei persoane infectate. Virusul nu se răspândește prin strănut, tuse, îmbrățișări sau folosirea în comun a tacâmurilor.
Hepatita C se transmite pe cale parenterală, verticală și transmucosală.
Transmiterea parenterală este principala modalitate de transmitere a infecției și din aceasta categorie fac parte:
- transfuziile de sânge și produse de sânge contaminat, intervenții stomatologice care în prezent sunt considerate accidentale;
- administrare de droguri intravenoase, tatuaje, piercing (făcute în condiții neigienice) acestea fiind principalele modalități de transmitere a hepatitei C;
- în cazul personalului medical prin înțeparea accidentală cu ace contaminate cu VHC.
Transmiterea transmucosală se face prin:
- cale sexuală (în general în cazul persoanelor cu comportament sexual la risc – sex neprotejat cu parteneri multipli sau persoane necunoscute, lucrători sexuali și bărbați care au contacte sexuale cu persoane de același sex).
Transmiterea verticală se face de la mamă la făt în timpul sarcinii sau al nașterii și este responsabilă de un număr redus de cazuri de infecție cu hepatita C.
Astăzi, vorbim de o scădere a infectării cu hepatita C prin transfuzii de sânge sau transplant și o creștere a infectării cu hepatita C prin administrarea de droguri intravenoase sau prin practici sexuale cu risc crescut.
Cu toate acestea transmiterea infecției cu VHC este mult mai mică decât în cazul infecției cu VHB (virus hepatic B) sau HIV.

Cum se pune diagnosticul de hepatita C?
Majoritatea persoanelor infectate cu hepatita C sunt asimptomatice sau prezintă simptome ușoare, acest lucru face ca persoanele infectate să nu fie diagnosticate până la stadii avansate de boală hepatică.
Diagnosticul de hepatită C se pune de foarte multe ori accidental, prin detectarea la analizele uzuale de sânge o creștere a transaminazelor (AST, ALT, GGT) sau prezența anticorpilor anti-VHC.
Cu alte cuvinte, diagnosticul infecției cu hepatita C se poate realiza în cadrul screeningului pentru hepatita C sau printr-o evaluare amănunțită la persaonele care prezintă simptome nespecifice pentru acest tip de infecție (oboseală, dureri în hipocondru drept) sau cei cu teste hepatice anormale (transaminaze crescute).
Teste pentru detecția infecției cu hepatita C:
- Anticorpi anti-VHC reprezintă testul serologic de prima linie pentru diagnosticul infecției cu hepatita C. Este bine de știut că anticorpii anti-VHC nu confirmă o infecție activă, dar arată o expunere la acest virus;
- Prezența infecției cu hepatita C se face prin test ARN VHC (viremia) – această metodă detectează materialul genetic viral în sânge și măsoară încărcătura virală;
- Testul Antigen VHC detectează anumite proteine din structura virusului și reprezintă o metoda suplimentară pentru a confirma prezența infecției active în organism;
- Teste serologice pentru funcția hepatică;
- Ecografia abdominală și alte investigații imagistice;
- Elastografia ficatului pentru a evalua gradul de fibroză.

Simptomele prezente în hepatita C
Hepatita C acută se declanșează după o perioadă de incubație intre 15 și 160 de zile (în medie perioada de incubație fiind de 7 săptămâni).
Majoritatea pacienților cu infecție activă cu hepatita C sunt asimptomatici (nu prezintă niciun simptom).
Aproximativ 50% dintre pacienți, prezintă durere în hipocondru drept (în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste).
Manifestari așa zise extrahepatice, sunt prezente la 40-70% dintre persoane acestea fiind:
- astenie,
- oboseală accentuată,
- greață,
- disconfort abdominal,
- mialgii (dureri musculare),
- artralgii (dureri articulare),
- depresie,
- dificultăți de memorie și concentrare,
- prezența icterului (îngălbenierea pielii și a ochilor) însoțit de urina închisă la culoare și scaune deschise la culoare (de culoarea lutului),
- scădere în greutate.
În cazul pacienților cu infecție cronică cu hepatita C, manifestările pot include: purpură, vasculită sistemică, lichen plan, insulino-rezistență, evenimente cardiace și cerebrale, insuficiență renală etc.
Intensitatea simptomelor nu se corelează întotdeauna cu severitatea bolii hepatice.

Care este tratamentul pentru hepatita C?
Terapia antivirală reprezintă principalul pilon al tratamentului în cazul infecției cu hepatita C. Aceste terapii au un grad mare de succes și pot elimina complet virusul din organism.
Tratamentul pentru hepatita C este stabilit de către medicul gastroenterolog sau hepatolog, în funcție de stadiul bolii, genotipul viral și starea generală a pacientului. Terapia durează, de regulă, între 8 și 12 săptămâni.
Obiectivele imediate ale terapiei antivirale sunt:
1. eradicarea infecției;
2. obținerea unui răspuns viral susținut, adică pacienții după ce încheie tratamentul antiviral, la următoarele teste sensibile de detecție a hepatitei C care se realizează la 12 și la 24 săptămâni să prezinte viremie nedetectabilă (ARN VHC nedetectabil).
Obiectivele terapiei antivirale pe termen lung sunt:
- prevenirea progresiei inflamației și fibrozei către ciroză și carcinom hepato-celular;
- prevenirea complicațiilor extra-hepatice;
- reducerea mortalității;
- prevenirea răspândirii bolii;
- îmbunătățirea calității vieții.
Pe durata tratamentului pentru hepatita C, pacientul trebuie să respecte recomandările medicale, să evite alcoolul și să efectueze controale periodice.

Ce complicații poate da hepatita C?
Netratată hepatita C poate provoca afectarea progresivă a ficatului. Riscul de complicații crește atunci când hepatita C este asociată cu un consum excesiv de alcool, diabet sau alte afecțiuni hepatice.
Principalele complicații ale infecției cu hepatita C cronică sunt:
- fibroza hepatică;
- ciroza hepatică (care apare în general la 20-30 de ani de evoluție silențioasă a hepatitei cronice VHC);
- insuficiența hepatică;
- carcinom hepato-celular.
Oboseala în hepatita C
Oboseala este unul dintre cele mai frecvente simptome raportate de pacienți. În hepatită C, senzația de epuizare poate apărea chiar și atunci când analizele nu indică o afectare severă a ficatului. Mulți pacienți descriu o lipsă constantă de energie, dificultăți de concentrare și scăderea capacității de efort.
Pentru a combate oboseala asociată cu hepatita C, medicii recomandă:
- respectarea unui program regulat de somn;
- alimentație echilibrată;
- evitarea consumului de alcool;
- activitate fizică moderată;
- control medical periodic și respectarea tratamentului prescris.
În multe cazuri, după tratarea infecției cu hepatita C, nivelul de energie al pacientului se îmbunătățește semnificativ.

Cum prevenim hepatita C?
Prevenția joacă un rol esențial în reducerea numărului de cazuri de hepatita C. Deoarece nu există încă un vaccin împotriva acestei infecții, măsurile de protecție sunt foarte importante.
Pentru prevenirea infecției cu hepatita C, specialiștii recomandă:
- folosirea instrumentelor sterile în cabinete medicale și saloane cosmetice;
- evitarea utilizării în comun a obiectelor personale;
- utilizarea prezervativului în situatiile cu risc crescut;
- testarea periodică a persoanelor expuse;
- respectarea regulilor de igienă și siguranța medicală.
Informarea corectă și accesul la testare pot reduce semnificativ răspândirea infecției cu hepatita C.
Sfatul specialistului
Medicii atrag atenția că hepatita C poate evolua mulți ani fără simptome evidente.
De aceea, testarea este esențială pentru persoanele care au avut factori de risc sau care suspectează o posibilă expunere la virus.
Consultațiile regulate și tratamentul început la timp pot preveni complicațiile severe asociate cu hepatita C. În plus, adoptarea unui stil de viață sănătos și respectarea recomandărilor medicale contribuie la protejarea ficatului și la menținerea unei stări bune de sănătate.
În concluzie, hepatita C este o afecțiune serioasă, dar tratabilă. Cu un diagnostic precoce, acces la tratament modern și măsuri corecte de prevenție, pacienții pot avea o calitate bună a vieții și pot evita complicațiile pe termen lung.
Bibliografie:
- World Health Organization (WHO) – Hepatitis C
- European Association for the Study of the Liver (EASL) Guidelines
- Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) – Hepatitis C
- Ghidurile Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie
- Studiul de prevalență a infecției cu VHC în România, 2008
- Gastroenterologie si hepatologie clinica – Editie revizuita si completata – Anca Trifan, Cristian Gheorghe, Dan Dumitrascu, Mircea Diculescu, Liana Gheorghe, Ioan Sporea, Marcel Tantau, Tudo, 2024
Foto: shutterstock.com







