Tetanosul este o afecțiune acută, gravă, cu potențial letal, cauzată de neurotoxina produsă de o bacterie numită Clostridium tetani. Bacteria este larg răspândită în sol, praf și în materii fecale. Boala, caracterizată prin contracții musculare generalizate, hipertonie și spasme (convulsii) nu conferă imunitate dobândită, ceea ce înseamnă că supraviețuitorii nu ajung să dobândească, de fapt, protecție imunologică postinfecțioasă (cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul varicelei). Acest aspect, coroborat cu severitatea tetanosului și lipsa tratamentului curativ în sine, nu face decât să sublinieze cât de importantă este profilaxia prin administrarea de vaccin antitetanos.
Ce este vaccinul antitetanos?
Vaccinul antitetanos (ATPA) este un preparat injectabil, care conține anatoxina tetanică – toxina produsă de Clostridium tetani –, inactivată chimic, dar păstrată antigenic. În vaccin antitetanos nu se găsesc bacterii vii sau moarte, ci doar componenta antigenică purificată, care stimulează sistemul imun al gazdei să producă anticorpi specifici de neutralizare a toxinei bacteriene. Este cunoscut faptul că toxina tetanică este una dintre cele mai puternice neurotoxine cunoscute care are o afinitate crescută pentru sinapsele inhibitorii ale sistemului nervos central. Acțiunea sa va duce la contracturi musculare intense, spasme tonico-clonice și, în cazuri severe, chiar la deces.
În urma administrării de vaccin antitetanos, se induce imunitatea activă a pacientului. Antigenul conținut (toxina tetanică inactivată chimic) stimulează limfocitele B să producă anticorpii anti-toxină tetanică. Ulterior, în contextul infecției cu neurotoxina naturală, anticorpii din organism o vor putea neutraliza înainte ca aceasta să pătrundă în terminațiile nervoase motorii, pentru ca ulterior să ajungă în sistemul nervos central. Întrucât nu există antidot eficient împotriva acestei toxine odată ce s-a fixat pe receptorii neuronali, profilaxia prin vaccin antitetanos este esențială. Imunizarea individuală prin vaccinare este singura formă de protecție împotriva tetanosului.
Vaccin antitetanos – ce conține?
În vaccin antitetanos se găsește anatoxina tetanică purificată și inactivată cu formaldehidă, care este adsorbită pe un adjuvant (de obicei hidroxid sau fosfat de aluminiu), pentru a spori cât mai mult răspunsul imun. Nu conține agent infecțios viu sau atenuat, ci componenta imunogenă ce este responsabilă de generarea anticorpilor specifici. În funcție de formulare, poate fi prezentă în combinație cu alte anatoxine – difterică, pertussis acellular, polio, hepatită B – în vaccinurile utilizate frecvent în pediatrie. Formulările utilizate pentru adulți (Td sau Tdap) conțin doze mai reduse de toxoid difteric și pertussis. De asemenea, pot conține și conservanți și stabilizatori.
Vaccin antitetanos – beneficii
Administrarea de vaccin antitetanos îi conferă pacientului protecție extinsă împotriva unei boli a cărei rată de mortalitate este cuprinsă între 10-70% (în funcție de diferite variabile, cum ar fi vârsta pacientului, rapiditatea intervenției terapeutice, comorbiditățile asociate). Prin imunizare activă, este prevenită apariția tetanosului generalizat, dar și a formelor localizate sau neonatale, acestea din urmă fiind o cauză majoră de mortalitate infantilă în regiunile cu practici igienico-sanitare și obstetricale inadecvate. Alt beneficiu pentru administrarea de vaccin antitetanos este reprezentat de reducerea drastică a incidenței tetanosului în țări cu acoperire vaccinală ridicată.
În țările dezvoltate, administrarea de vaccin antitetanos face parte din schema națională și este obligatorie în copilărie. În egală măsură, în țările unde se respectă protocoalele de administrare post-traumatică, cazurile de tetanos au devenit foarte rare. Administrarea de vaccin antitetanos permite, de altfel, intervenția rapidă și eficientă în situații de urgență – răni adânci, contaminare cu sol a rănilor, lezarea pielii cu obiecte ruginite –, ceea ce limitează necesitatea administrării de imunoglobulină tetanică. Imunoglobulina tetanică este o alternativă terapeutică, dar este mai costisitoare, mai greu de procurat și cu risc de reacții adverse imune care, deși rare, pot apărea.
Vaccin antitetanos – roluri și importanța în asigurarea imunității
Administrarea de vaccin antitetanos are rol central în inducerea imunității active a pacientului împotriva toxinei tetanice. Prin imunizare, sistemul imun dezvoltă memorie specifică, capabilă să recunoască și să neutralizeze rapid toxina în cazul unei expuneri viitoare. Imunitatea indusă nu este, însă, permanentă, ceea ce impune administrarea de vaccin antitetanos în doze de rapel, pentru menținerea titrului protector de anticorpi. Importanța vaccinării este dublă:
- este parte integrantă din vaccinurile combinate administrate în copilărie (precum DTP-ul – difertie, tetanos, pertussis), contribuind la imunizarea precoce a copiilor;
- este esențială în profilaxia post-expunere a rănilor cu risc de contaminare anaerobă (rănile adânci, mersul desculț cu răni la nivelul picioarelor, lezarea pielii cu obiecte ruginite).
În plus, în obstetrică, administrarea de vaccin antitetanos la femeile însărcinate contribuie mult la prevenirea tetanosului neonatal, prin transfer transplacentar de anticorpi la făt, oferindu-i în cele din urmă acestuia protecție pasivă în primele săptămâni de viață.
Vaccin antitetanos – schema de vaccinare
Schema de vaccinare cu vaccin antitetanos este standardizată: face parte din calendarul național de imunizare al majorității țărilor dezvoltate. La copii, imunizarea începe de la vârsta de 2 luni, în cadrul vaccinului combinat DTP. Schema primară include 3 doze administrate la vârstele de 2,4 și 11 luni, urmate de rapeluri la vârstele de 6 ani și între 14-18 ani. Fiecare doză de vaccin antitetanos are rolul de a consolida răspunsul imun al persoanei și de a asigura un titru protector de anticorpi. La adulți, se recomandă rapel cu vaccin antitetanos la fiecare 10 ani – mai ales în cazul celor care lucrează în medii cu risc de traumatisme (agricultură, construcții, mecanică).
În cazul rănilor cu risc crescut de infectare tetanică – leziuni adânci, murdare, necroză tisulară asociată – este recomandată nu doar administrarea de vaccin antitetanos, ci și administrarea de imunoglobulină tetanică pentru protecție pasivă imediată. În cazul femeilor însărcinate care nu au primit anterior vaccin antitetanos, se recomandă administrarea a două doze de vaccin: o doză de vaccin antitetanos în al doilea trimestru de sarcină, iar a doua în al treilea trimestru de sarcină pentru reducerea riscului de tetanos neonatal. Acest protocol de administrare asigură un transfer transplacentar de anticorpi protectori către făt, protejându-l în primele săptămâni de viață.
Cât este valabil vaccinul antitetanos?
Durata protecției după administrarea de vaccin antitetanos este de aproximativ 10 ani. Ulterior, titrul de anticorpi protectori începe să scadă progresivi, uneori sub nivelul considerat a conferi protecție imunitară (<0,1 UI/mL). Din acest motiv, se recomandă administrarea dozei de rapel de vaccin antitetanos la fiecare 10 ani. În cazuri speciale, cum ar fi condiții de imunosupresie, se poate recomanda chiar revaccinarea mai devreme, în funcție de istoricul imunizării și statutul imunologic al pacientului. Revaccinarea poate fi grăbită și în cazul traumatismelor severe care au risc de infecție extinsă cu toxina tetanică sau în caz de intervenții chirurgicale majore.
Vaccin antitetanos – posibile reacții adverse
De cele mai multe ori, un vaccin antitetanos este bine tolerat și are un profil de siguranță foarte bun, confirmat de decenii de utilizare, fără probleme, pe scară largă. Cele mai frecvente reacții adverse sunt locale, la locul injectării, incluzând durere, eritem, indurație sau tumefacție (toate sunt tranzitorii). Acestea apar de obicei în primele 48 de ore după administrarea vaccinului. În general, vaccinul se injectează în partea superioară a brațului sau în coapsă, iar simptomele, în cazul în care apar, se dezvoltă la acest nivel. Reacțiile sistemice sunt mult mai rare și pot include febra ușoară, dureri musculare, fatigabilitatea sau durerile de cap.
Reacțiile alergice severe – precum anafilaxia – sunt extrem de rare, dar ar trebui cunoscute de către personalul medical, iar administrarea trebuie făcută sub supraveghere clinică adecvată și, dacă este cazul, cu intervenție terapeutică imediată. Hipersensibilitatea la componentele dintr-un vaccin antitetanos – în special adjuvanții pe bază de aluminiu – constituite o contraindicație relativă a vaccinului. În cazuri excepționale, la pacienții care primesc doze repetate de vaccin, într-un interval scurt de timp, poate apărea o reacție de tip Arthus – caracterizată prin inflamație locală intensă, edem și necroză. Reacția este corelată cu titruri mari preexistente de anticorpi.
Foto: shutterstock.com
