In Statele Unite, fobia sociala este a treia problema psihiatrica, in ordinea frecventei. Doua studii romanesti (efectuate de Teodorescu si colaboratorii in 1996 si 1997) au evidentiat absenta diagnosticului de fobie sociala, pe perioada luata in studiu (1 an), atat în foile de observatie dintr-un spital cat si in fisele dintr-un serviciu ambulator de psihiatrie.
Care sa fie misterul acestei tulburari atat de frecvente la altii si „inexistente” la noi? Inainte de a incerca o explicatie sunt dator cu o definitie: Fobia sociala este o teama intensa de a fi umilit in situatii sociale, in special de a te face de ras in fata altor persoane. De ce nu gasim persoane care sa sufere de fobie sociala pe meleagurile noastre? Pentru ca sunt bine camuflate sub eticheta de „timizi”. Sunt „doar” timizi si asta nu e o boala, nu-i asa? Si totusi
Sunt persoane care se invart o jumatate de ora in jurul telefonului si le este frica de faptul ca nu vor reusi sa spuna cuvintele potrivite, ca-l vor deranja pe cel de la capatul firului, ca vor fi refuzati; asa ca renunta sa mai ridice receptorul si mai „rumega” minute bune acest esec anticipat dar neconsumat.
Sunt altii al caror calvar este sa se simta tinta tuturor privirilor (cu siguranta critice, cred ei). La o petrecere vor sta ca pe ghimpi, iar dupa ce se intorc acasa rememoreaza tot ce au spus si au sentimentul ca au fost cum nu se poate mai ridicoli.
Si mai sunt cei care nu pot manca in public, cei carora le este frica sa vorbeasca in fata unui auditoriu format din persoane putin cunoscute, cei care pur si simplu nu mai pot face nimic daca sunt priviti si lista poate continua.Toate aceste situatii creeaza multa suferinta persoanelor respective. Aceasta suferinta are un nume: fobie sociala si beneficiaza de tratamente eficiente. Exista trei tipuri de fobie sociala: legat de efectuarea anumitor actiuni: subiectul nu poate efectua in public anumite activitati pe care le indeplineste cu usurinta atunci cand este singur; tipul interactiv limitat: fobia este limitata doar la una sau doua situatii sociale (de exemplu, a solicita o intalnire sau a merge la o petrecere); tipul generalizat: situatiile fobice includ majoritatea situatiilor sociale. Psihoterapia cognitiv-comportamentala este astazi principala modalitate de tratament eficace al fobiei sociale. Metodele folosite sunt expunerea la stimulul fobic, invatarea de abilitati (de expresie, de receptare si conversationale) si reevaluarea conceptului de sine al persoanei afectate. Terapia poate fi individuala sau de grup. Sunt necesare 10- 12 sedinte, o sedinta pe saptamana. De ce sa tratam? Exista o serie de medicamente care si-au dovedit utilitatea in fobia sociala: unele antidepresive (inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei), unele benzodiazepine (clonazepamul). Efectul acestora este insa limitat la perioadaadministrarii. Pot fi insa mijloace auxiliare valoroase pentru succesul psihoterapiei.De cele mai multe ori fobia sociala se autointretine si se amplifica, iar uneori se complica si cu alte probleme de sanatate mintala; persoana care nu a reusit sa ridice receptorul in exemplul de mai sus are mari sanse sa isi restranga reteaua de suport social, netezind drumul unei viitoare depresii; cel care nu reuseste sa se relaxeze la petreceri din cauza fobiei sociale va descoperi curand un fals aliat: alcoolul … Teama de straini a fost multa vreme un complexcomportamental util pentru supravietuire. In lumea noastra simpla supravietuire nu mai reprezinta un succes. Iar succesul cere acum nu agilitatea eschivei, ci abilitatea apropierii. Ma intreb cati timizi au descoperit ca au fobie sociala citind aceste rinduri? Dr. Dan Ghenea Medic specialist psihiatrie Centrul Medical Medicover Grozovici Tel.: 212.21.55
buna ziua
am vazut acest articol din intamplare si il consider scris exact la subiect. Eu sunt mama unui adolescent care se pare ca are aceasta fobie sociala si caut solutii si ajutor oriunde. Face deja o terapie psihologica dar rezultatele intarzie sa apara. Problema mai este si ca eu nu sunt alaturi de el fizic tot timpul, de cateva luni fiind plecata din tara. Ma chinuie gandul ca si din cauza asta are el teama de a face contacte sociale, de a incerca lucruri noi in exterior fiind absorbit doar de calculator. Ma bucura insa ca e constient de acest lucru si avem discutii lungi pe aceasta tema, uneori pozitive, alteori frustrante pentru amandoi. Orice sfat imi prinde bine in legatura cu acest subiect.
Buna ziua,
Cel mai mare sprijin si cel mai mare ajutor in depasirea acestei perioade dificile (adolescenta) la care se adauga si faptul ca fiul dumneavoastra are aceasta fobie sociala este mama lui. Este minunat ca are contact cu un psiholog insa faptul ca dumneavoastra sunteti departe impiedica si ingreuneaza procesul de “ vindecare”. Cred ca ar fi bine sa petreceti cat mai mult timp cu el deoarece comunicarea este baza pe care puteti cladi o relatie buna si ulterior increderea lui in cei din jur.
Dr. Alin Popescu
Bună ziua!
Din fericire m-am regăsit complet in acest articol. Sunt un timid convins din copilărie, tremurul mainilor este prezent de mult timp(nu pot ține o ceașcă de cafea cu o singură mână). Am descoperit boala cu o lună în urmă într-un serial coreean unde personajul principal avea sociofobie și mi-am pus un semn de întrebare. Aveam o mare problemă cu deschisul ușilor, în special când nu știam cine este dincolo de ușă – am reușit să lupt și am scăpat de ea, răspunsul la telefon este ok, dar simt cum mi se face negru în fața ochilor când trebuie să merg pe o stradă în centrul orașului – pur și simplu lupt cu mine când ies în oraș. Am doar 3 prieteni, 2 sunt plecați iar cu al 3-lea mai ies la o terasă cam o dată sau de două ori pe lună și atunci mă chinui să fiu atent la discuția cu el fără să-mi fac griji de cei din jur. Am încercat să ies cu un grup de necunoscuți, nu am reușit să rezist până la finalul reuniunii și am ajuns acasă cu o durere puternică de stomac.
Vă mulțumesc pentru acest articol, am peste 30 de ani și abia acum am descoperit cu ce problemă mă confrunt. Fiind conștient sper să lupt mult mai eficient cu sociofobia.