Recuperare medicala

Ruptura de menisc

luni, 1 decembrie 2008
Share

Articulatia genunchiului este cea mai mare a corpului. Comparativ cu alte articulatii mari (sold, umar), este mai putin acoperita si protejata de parti moi, ceea ce explica frecventele expuneri la actiunea factorilor nocivi externi.

Meniscurile intraarticulare sunt doua fibrocartilaje care creeaza o congruenta perfecta intre condilii femurali si platoul tibial. Confera o stabilitate mai mare articulatiei genunchiului, permit o mai buna alunecare a capetelor osoase articulare si realizeaza absorbtia socurilor la acest nivel. Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, iar meniscul medial are forma unei semilune. Meniscul lateral este mai rezistent si mai mobil. De aceea, deplasarile lui sunt mai intinse.

Care sunt cauzele?

Leziunile meniscale ale articulatiei genunchiului pot fi singulare sau se pot asocia cu oricare alt tip de leziune, in cadrul unor traumatisme complexe (entorse, luxatii, fracturi). Ruptura de menisc este cauzata, de obicei, de o miscare de torsiune, deseori cu piciorul fixat pe toata talpa si cu genunchiul flectat partial (de exemplu, la ridicarea greutatilor sau la tenis). Fractura de menisc este accidentul tip al fotbalistilor. Cu varsta, meniscul se uzeaza si poate fi lezat mai usor. Ruptura de menisc este rara la copiii mici.

Cum recunoastem ruptura de menisc?
Simptomatologia rupturii de menisc variaza adeseori. Nu exista terminatii nervoase la nivelul meniscului, iar durerea este datorata tumefierii si leziunii tesuturilor inconjuratoare. La o leziune tipica usoara a meniscului poate exista o durere usoara si, initial, o tumefiere. Dupa cateva zile, se accentueaza progresiv tumefierea articulatiei. Deseori apare durere minima la mers care se intensifica la ridicarea de greutati, lasarea pe vine si ridicarea din aceasta pozitie. Aceste simptome dispar in 2-3 saptamani, desi durerea poate sa reapara la miscarea de torsiune. In ceea ce priveste ruptura tipica moderata a meniscului, pacientul simte o durere in partea laterala sau centrala a genunchiului, in functie de localizarea rupturii. De obicei, mersul este posibil. Tumefierea creste progresiv in 2-3 zile, iar miscarea de flexie la nivelul genunchiului este limitata. La miscarea de torsiune si de asezare pe vine apare durere intensa. Aceste simptome se remit treptat, dar tind sa revina la o miscare de torsiune minora sau la efort intens. In cazul rupturii severe, bucatile din meniscul rupt se pot disloca si ajung in spatiul articular. Acest lucru duce la ceea ce se numeste “genunchi blocat”. In articulatie poate sa apara sangerare, iar genunchiul se tumefiaza imediat dupa leziune.

Diagnosticarea rupturii de menisc
Medicul va fi informat asupra modului de aparitie si despre alte foste leziuni de la nivelul genunchiului. De asemenea, va examina ambii genunchi si va evalua tumefierea, gradul de limitare a miscarilor, stabilitatea articulatiei si modul in care leziunea a afectat genunchiul. De obicei, se efectueaza radiografii. Diagnosticul rupturii de menisc se precizeaza pe baza urmatoarelor semne: blocajul cu repetitie, hidrartroza persistenta (apa la genunchi), hipotrofia si hipotonia coapsei, durerea la nivelul meniscului interesat. In unele cazuri, cand diagnosticul nu este clar, rezonanta magnetica sau artroscopia sunt doua investigatii paraclinice utile in stabilirea unui diagnostic de precizie.

Cum ne tratam?
Cel mai eficient tratament este cel operator, pentru ca, pe de o parte, nu se poate sconta pe o vindecare spontana, iar pe de alta parte, ruptura de menisc grabeste instalarea procesului degenerativ al genunchiului (artroza). Modul de tratament difera in functie de tipul, localizarea si gradul de extensie a rupturii, varsta si nivelul de activitate al pacientului, dar si perioada de timp care a trecut de la incident.

Optiunile de tratament includ:
Tratamentul nechirurgical, constand in repaus, aplicarea de gheata local, mentinerea piciorului in pozitie ridicata si terapie fizica; Repararea chirurgicala; Indepartarea chirurgicala a portiunii rupte (meniscectomie partiala); Indepartarea chirurgicala a intregului menisc (meniscectomie totala). Transplantul de menisc este o optiune noua de tratament a rupturii de menisc, in special cand este slabit sau cicatrizat, din cauza unei leziuni sau a unui tratament anterior. In timpul acestei proceduri, o portiune de cartilaj meniscal de la un donator este transplantata in genunchi. O mare importanta o are insa programul recuperator, care trebuie atent condus, fiind foarte intens si complex.

Complicatii care pot aparea
Este de preferat pastrarea unei parti a meniscului, cat de mult posibil. Indepartarea meniscului favorizeaza, adesea, aparitia unei artroze a genunchiului, deoarece, dupa meniscectomie, creste solicitarea mecanica a structurilor articulare. Cu cat este indepartat mai putin tesut meniscal, cu atat degenerarea este mai lenta.

Evolutia leziunii de menisc netratate chirurgical poate conduce la: atrofie de muschi cvadriceps, genunchi dureros instabil, hidrartroze repetate, lezarea cartilajului articular, cu instalarea gonartrozei (artroza genunchiului).

Nota pentru articolul «Ruptura de menisc»:4.67/ 5 (6 voturi)
tonica
2008-12-01T12:12:01+00:00
Mentine-te
sanatos
in fiecare luna
catena