Cresterea sensibilitatii pielii la radiatiile solare, mai ales la ultraviolete, cauzata adesea de subsiante chimice sau medicamentoase si traducandu-se printr-o eruptie cutanata.
Cauze – O fotosensibilizare poate fi idiopatica (fara cauza cunoscuta), provocata de un factor declansant extern sau intern, sau de origine genetica.
– Fotosensibilizarile de origine externa survin dupa aplicarea unei substante pe piele (parfum) sau dupa contactul pielii cu diferite vegetale (floare-brosteneasca, pastarnac, mustar etc.).
– Fotosensibilizarile de origine interna survin dupa ingestia de substante sau de medicamente care exercita o actiune fotosensibilizanta dupa ce au fost depuse pe piele: psoralenele, unele antibiotice (indeosebi tetraciclinele), chinolonele, unele antifungice (grizeofulvina in mod deosebit) etc.
– Fotosensibilizarile de origine generala sunt cauzate de unele deficiente genetice stabilite (xeroderma pigmentosum, albinism, pebaldism).
Simptome si semne – Ele variaza dupa tipul de fotosensibilizare: placi rosii pe care sunt suprainaltate vezicule mici si deosebit de pruriginoase, vezicule sau bule.
Tratament si prevenire – Tratamentul consta in aplicarea pe leziuni a unor medicamente antiseptice, a unor produse de catifelare sau a unor corticosteroizi locali. Administrarea pe cale generala a corticosteroizilor sau antihistaminicelor este rezervata pentru formele cele mai grave. Prevenirea se bazeaza pe protectia pielii (crema protectoare de tip total) si mai ales pe suprimarea agentului susceptibil sa declanseze fotosensibilizarea. Fotosensibilizarile idiopatice pot fi prevenite prin administrarea de vitamina PP, de antipaludice de sinteza (nivachina), de retonoizi sau prin puvaterapie (expunere la radiatiile ultraviolete A, asociata cu administrarea de psoralene).
Utilizare terapeutica: fotosensibilizarea se foloseste in tratamentul unor boli ale pielii, in particular al psoriazisului, in cursul puvaterapiei. Vezi si: Fotodermatoza, Fotoprotectie, Puvaterapie.
