Examinarea scaunului în vederea identificării agenților patogeni de natură virală, parazitară sau bacteriană este una dintre cele mai frecvente investigații microbiologice solicitate, fiind o foarte bună metodă de screening sau diagnostic în contextul simptomelor digestive acute sau cronice. Coprocultura și investigația numită examen coproparazitologic sunt metode complementare de diagnostic care oferă specialiștilor informații valoroase privitoare la cauzele infecțiilor la nivel intestinal, fiind indispensabile în evaluarea pacienților suspecți de aceste afecțiuni.
Deși în practică cele două investigații – coprocultura și examenul coproparazitologic – sunt de obicei solicitate împreună, ele investighează categorii diferite de agenți patogen și implică, mai mult decât atât, metode specifice de investigație. În acest articol clarificăm care sunt, în esență, diferențele dintre coprocultură și examen coproparazitologic, care este scopul lor clinic și în ce context se recomandă, oferind și informații privitoare la recoltarea corectă a probelor și, în cele din urmă, interpretarea rezultatelor obținute.
Ce reprezintă coprocultura și examenul coproparazitologic?
Coprocultura este, de fapt, o investigație microbiologică a cărei obiectiv este de a izola și de a identifica bacteriile patogene din proba de scaun – materialul fecal. În mod obișnuit, prin acest test sunt identifica bacterii enteropatogene care cauzează diaree, sindrom dizenteric sau diferite afecțiuni digestivă. Proba este cultivată pe medii selective, iar bacteriile sunt identifica ulterior prin teste specifice de laborator.
Pe de altă parte, examenul coproparazitologic presupune analiza microscopică a probei, uneori chiar analiza imunologică, care urmărește detectarea paraziților intestinali – sub formă de ouă, de chisturi, larve sau trofozoiți. Printr-un examen coproparazitologic se identifică diferite specii de helminți și protozoare intestinale.
Diferența între coprocultură și examen coproparazitologic
Așa cum s-a menționat, ambele investigații analizează scaunul, dar obiectivul este unul diferit:
- coprocultura este orientată spre izolarea bacteriilor patogene precum Salmonella, Shigella, Campylobacter, Escherichia coli enteropatogenă, Yersinia enterocolitica (speciile cele mai comune) și presupune cultivarea probei pe medii selective, urmată de identificare și, în mod obișnuit, antibiograma (identificarea sensibilității la antibiotice a speciei respective, pentru tratament personalizat);
- examenul coproparazitologic vizează identificarea paraziților intestinale, cum ar fi speciile de Giardia lamblia, Entamoeba histolytica, Ascaris lumbricoides, Taenia spp. sau Trichuris trichiura, printre altele, folosind metode de sedimentare, colorare sau teste imunologice în vederea depistării antigenelor parazitare.
Prin urmare, diferența este una semnificativă – coprocultura detectează bacteriile, iar printr-un examen coproparazitologic se detectează paraziți intestinali. În practică, ambele se recomandă de obicei a fi efectuate simultan în cazul pacienților cu simptome digestive persistente.
Când se recomandă efectuarea unui examen coproparazitologic (coprocultură)?
Decizia este fundamentată clinic – pe seama simptomelor pacientului – și chiar epidemiologic, în contextul epidemiilor de infecții gastrointestinale. Indicațiile comune sunt următoarele:
- diaree acută cu febră și/sau sânge în scaun, mucus, mai ales dacă durează peste 3 zile;
- diaree persistentă sau cronică, cu sau fără sindrom de malabsorbție;
- sindrom de malabsorbție;
- suspiciune de toxiinfecție alimentară;
- călătorii recente în zone endemice pentru parazitoze sau bacterioze intestinale, cu simptome asociate;
- eozinofilie (creșterea numărului de eozinofile), fără o altă cauză identificabilă;
- ca parte a screening-ului donatorilor de fecale pentru transplantul fecal.
Trebuie să menționăm că, pentru diagnosticul parazitozelor, uneori poate fi necesară recoltarea mai multor probe de scaun – la intervale de 2-3 zile –, deoarece eliminarea paraziților se poate face intermitent, nu continuu. Pot exista rezultate fals-negative prin prelevarea și testarea unei singure probe de scaun.
Cum se prelevează proba pentru coprocultură (examen coproparazitologic)?
Recoltarea corectă a probei de scaun, de către pacient, este foarte importantă pentru acuratețea și viabilitatea rezultatului microbiologic. Contaminarea probei sau recoltarea inadecvată pot să compromită rezultatul final, motiv pentru care recoltarea trebuie făcută specific, astfel:
- proba de scaun trebuie recoltată într-un recipient steril numit coprorecoltor care dispune de o spatulă încorporată, disponibil în farmacii;
- se evită contaminarea probei cu urină, apă sau hârtie igienică;
- la modul ideal, recoltarea se face din porțiuni diferite ale scaunului (zonele care par să aibă sânge, mucus, consistență modificată);
- nu este necesar ca pacientul să recolteze prima probă de scaun, neapărat, dar în general este de dorit (dimineața, iar proba va fi dusă ulterior la laborator);
- pentru coprocultură, proba trebuie procesată în primele 2 ore de la recoltare sau păstrată la frigider (2-8°C) și transportată la laborator în maximum 12 ore (doar în cazul în care proba de scaun este prelevată într-un coprorecoltor cu mediu de transport, nu simplu);
- pentru examenul coproparazitologic, dacă se recoltează mai multe probe, se recomandă ca acestea să fie prelevate în zile diferite (ideal 3 probe, la intervale de 2-3 zile).
Pentru ca rezultatul să aibă o acuratețe cât mai mare, nu se recomandă recoltarea în timpul unui tratament activ cu antibiotice sau antihelmintice, decât dacă se urmărește o eventuală testare a eficienței tratamentului.
Ce se poate depista prin examen coproparazitologic (coprocultură)?
Așa cum deja s-a menționat, cele două teste – deși presupun prelevarea aceleiași probe – ajută la identificarea agenților patogeni de natură diferită: bacterii sau paraziți.
Rezultate coprocultură
Coprocultura are drept scop identificarea bacteriilor enteropatogene – implicate în patologiile digestive acute sau cronice. Cele mai frecvente bacterii izolate sunt:
- Salmonella: bacterie cu răspândire globală, implicată în gastroenterite acute, febră tifoidă, cu purtători cronici care pot transmite infecția;
- Shigella: responsabilă de dizenteria bacilară (shigelloza), prezența sângelui în scaun fiind o importantă caracteristică a bolii;
- Campylobacter jejuni: una dintre cele mai frecvente cauze bacteriene ale diareei acute, care se manifestă prin febră, dureri abdominale intense, scaune hemoragice;
- Yersinia enterocolitica: implicată în enterocolite și adenite mezenterice, poate mima foarte fidel apendicita;
- Escherichia coli enteropatogenă, enterohemoragică, enterotoxigenă: tulpini de E. coli care au potențial patogen semnificativ;
- Clostridioides difficile (în cazuri specifice): în special la pacienții care dezvoltă diaree după tratamentul cu antibiotice.
Pe lângă identificarea agenților patogeni, proba pentru coprocultură poate fi folosită în vederea efectuării antibiogramei. Prin acest test, se identifică sensibilitatea la antibiotice a bacteriei, din necesitatea de a ghida specific tratamentul antibiotic ulterior.
Rezultate examen coproparazitologic
Examenul coproparazitologic urmărește identificarea paraziților intestinali. Cele mai frecvente specii izolate sunt:
- Giardia lamblia (Giardia intestinalis): specie flagelată responsabilă de giardioză, afecțiune cu simptome foarte nespecifice și variabile (diaree, balonare, malabsorbție), prin examenul coproparazitologic identificându-se chisturile în scaun, iar în anumite cazuri trofozoiții pot fi vizualizați în proba proaspătă;
- Entamoeba histolytica: agent al dizenteriei amibiene;
- Ascaris lumbricoides: helmint larg răspândit care poate duce la malnutriție, la pneumonite euzinofilice (în faza de migrare larvară), obstrucții intestinale;
- Trichuris trichiura, Enterobius vermicularis, Taenia, Hymenolepis nana: specii de paraziți care dau infecții cu simptome variabile (de la asimptomatice, până la prurit anal, iritabilitate și insomnie, sau manifestări neurologice în cazul neurocisticercozei);
- Blastocystis hominis, Dientamoeba fragilis: protozoare comensale sau patogene, în funcție de statutul imunologic al pacientului, comorbiditățile asociate.
Așadar, prin coprocultură și printr-un examen coproparazitologic se identifică posibilele cauze ale patologiilor digestive, cu rol important atât în stabilirea diagnosticului, cât și în situațiile în care este necesară supravegherea epidemiologică a unui eventual focar de infecție. Sunt analize foarte ușor de realizat, care nu necesită pregătiri speciale, dar au o relevanță clinică majoră.
Foto: shutterstock.com
